Foarte bine

TIPĂREȘTE

 Am ajuns la Casa Ticino pe 19, luna aceasta deci impresiile vor fi '' la zi '' ca sa zic asa. Nu a fost ceva planificat, dar fiica-mea m-a rugat sa-i gasesc o cazare undeva la munte unde sa mearga cu nepotelul meu de 5 ani pentru un sanius. Pana acum baiatul nu putea spune ca a vazut prea des multa zapada pentru ca nu ne-am batut capul, pe vremea sa mergem la munte, mai ales din cauza frigului cu care nu suntem deloc prieteni...

 Pentru ca nu as fi vrut sa nu mergem si noi am cautat indelung o locatie care sa ni se potriveasca in primul rand pe Valea Prahovei, pentru ca nu ramaneam decat 3 nopti, din cauza de program si am socotit ca nu merita condus foarte mult. Vremea nu se anunta a fi cu prea multa zapada in bucuresti iar anuntul ca va incepe de duminica (19.02) era putin credibil dupa cate zile de zapada fusesera anuntate... si atat.

 Casa Ticino am gasit-o cumva, cand ma uitat dupa partiile unde as putea duce baiatul iar impresiile erau foarte bune atat pe booking cat si pe AFA, asa ca am trimis un whatsApp cu o solicitare pentru doua camere. Un pic mai tarziu mi s-a raspuns afirmativ si am fost rugat pentru a ''sigila'' intelegerea sa achit 200 de lei pentru cele doua camere.

 Drumul a costat in doua etape, una cu plecarea de acasa la ora 9, duminica iar adresa, Str Olaresei nr 24 Predeal, waze-ul imi spunea ca o voi bifa la ora 11; 52, asadar foarte convenabil. Foarte liber, incepuse sa fulguiasca si atat, carosabilul nu era afectat asa ca am mers ''intins'' pana aproape de Comarnic. Acolo insa totul s-a modificat inclusiv waze-ul meu care cu nonsalanta mi-a modificat ora periodic, pana la 13:40 /Toate astea din cauza ''de Busteni'', acelasi fenomen intalnindu-l si la intoarcere. Mi-am asumat aceste aproape 5 ore pentru ca nu am tinut cont de vacanta pe care copii din Bucuresti o aveau si nu numai ei.

 Ajunsi la cazare, am fost intampinati cu zambetul pe buze de Mihai si Nicoleta doi oameni cam de aceeasi varsta cu noi care au insistat sa ne ajute cu bagajele pana la etajul 1 unde camerele 1 si 2 ne asteptau.

 Camera 1, cea in care am stat eu cu Nina, cam 15 mp, baia alti 9-10 mp, avea in plus fata de cea a fiica-mii si balcon, mobilat cu masuta si doua scaune, dar cine sa stea iarna, la -10 grade si cu ninsoarea care cadea, afara? Eu unul nu, pentru ca nici macar nu mai fumez. In cealalta camera era un avantaj, scapai de grija piticului ca iese cumva in balcon nesupravegheat... Bineinteles ca nu am zabovit prea mult si am coborat repede ca sa intrebam unde am putea lua masa si unde se afla partia.  

 Statiunea propriu zisa, de fapt centrul sau se afla la cca 1,5 km de pensiune, ca si partia Clabucet si cel mai convenabil se ajunge cu masina din dotare, zic eu. Daca poate fi numit un dezavantaj, atunci si reversul este acela ca peisajul si linistea unde se afla Casa Ticino sunt niste avantaje foarte mari, adaugand si faptul ca, dupa pensiune se mai afla o singura casa, drumul e absolut necirculat mai departe, iar acolo este o panta lunga unde, daca nu ai chef sa mai mergi dupa amiaza la partie, poti folosi sania fara probleme sau griji. (daca nu aveti in ''dotare' sanie, au gazdele doua).

 Acest amanunt ne-a schimbat planurile asa ca am apela la o gustare pregatita de acasa si pana seara cand am plecat sa mancam ne-am jucat cu baiatul acolo. Desigur ca in fiecare seara am pastrat obiceiul...

 Ca sa revin la locul unde ne-am petrecut trei nopti, incepand de la receptie, sala in care se ia micul dejun, peretii scarilor care urca spre etajele superioare si camerele, toate sunt pline de tablouri, mai ari si mai mici, care dau senzatia de muzeu, o particularitate a acestei pensiuni, nu foarte mare, cu sase camere si un apartament in care locuiesc gazdele, aflat la etajul doi.  

 Am vazut si o camera, mai mare decat a noastra, cu baldachin, care avea vreo 22 mp suprafata, excuzand baia cu cei 8-10 mp ai sai. Draguta, daca imi cereti parerea.

 Dimineata, pe la ora 9 am coborat la micul dejun pentru care am platit 30 leizi|persoana, cu exceptia baiatului pentru care gazdele au refuzat sa ne ia bani.

 Am fost inspirat sa optez pentru MD pentru ca acesta a intrecut asteptarile: foarte diversificat, constand in omleta sau oua ochiuri, salam crud uscat, doua feluri de sunca, jamon, cascaval (nu era din comert)  cremvusti, carnaciori prajiti, telemea, castraveti, rosii, gem unt cafea si ceai sau, daca copilul vrea, lapte cald sau cu cacao. Indiscutabil, absolut indestulator si de calitate.

 La sugestia gazdelor, am ales sa mergem la partia Sorica din Azuga pentru motivul ca este mult mai pretabila pentru incepatori. Ne-au dat si saniuta (aveau doua) ca sa nu mai inchiriem, asa ca am mers 4,5 km si dupa ce am platit 30 de lei intrarea in zona partiei am mai zabovit sa gasim si un loc de parcare care se gaseste totusi si civilizat, mai ales ca a doua zi au mai deszapezit o parcare.   Problema a fost insa alta: nu puteai folosi saniuta nicaieri pe partie, in schimb erau niste colaci cu care urcai pe o bada rulanta si cu care coborai. 50 lei pentru 13 urcari... In fine, nu a mai contat, distractia baiatului a fost cea mai importanta.

Seara, dupa ce ne-am intors de la restaurant am fost invitati de Mihai la o tuica sau un vin fiert, dar am declinat invitatia la licori si am coborat doar pentru a sta de vorba. In ultima seara insa am coborat cu o sticle de sampanie si am consumat-o in 5. ;))

 Impresionant cata energie au oamenii acestia care isi mai fac si timp pentru oaspeti dupa ce muncesc toata ziua... nu ii ajuta nimeni la nimic ei doi administreaza vila cu toate problemele pe care le implica. In acea seara am aflat ca Mihai a lucrat, cat a stat in tara in domeniul alimentatiei„ publice, la o serie de restaurante cunoscute, gen Capsa sau Lebada, Nicolete a lucrat in domeniul medical, apoi au plecat in Italia pentru multi ani si s-au intors pentru a incerca sa-si traiasca viata in Romania construind de la ''0'' acesta pensiune. Ce e mai ciudat ca desi foarte sociabili si saritori, nu au fost asimilati de vecinii din imediata apropiere pe motiv ca nu sunt 'autohtoni' ci bucuresteni. Nu ca ar deranja extraordinar de mult dar e o anormalitate.

 Ce ar mai fi de spus despre cazare, caldura multa peste tot. apa fierbinte, baia draguta, cu cadita de dus si perdea, periute de dinti sapun lichid, gel si sampon de dus, prosoape albe, pufoase si frumos mirositoare, patul confortabil, tv diagonala 81, ecran plat, suficient pentru camere, Samsung sau Telefunken, cu Digi, deci tot ce implica confort. Trei stele este mai mult decat suficient, cel putin in opinia mea pentru ce ofera. Vara cred ca e superb aici, acelasi peisaj cu brazi, doar fara zapada, aceeasi liniste si aer curat.

 Pentru a spori increderea in aceasta pensiune, trebuie adaugat ca a primit, in 2018 o diploma de apeciere din partea AFA si afara de asta are si 9,5 de la Booking

Daca ma intrebati am sa revin cu siguranta si cat mai curand sa mi aduc nepotelul la schi.

 Inainte de a incheia, de mentionat ca oamenii acestia m-au determinat sa ma reapuc de scris, dupa 5 ani si promit sa continui, pentru ca am multe destinatii in ''tolba''.   ;))

---

VIZUALIZĂRI: 130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI