Un loc frumos, departe de lume

TIPĂREȘTE

Drumul de la Covasna pana la Hotel Alpin Comandau a fost palpitant, pe drum forestier pietruit si zone ingustate, de o banda, de unde vedeai in lateral haul muntelui deschizandu-se. Este cu atat mai palpitant cu cat drumul se face cu autocar si tot timpul incerci sa " ghicesti" cand, dupa ce curba, apare un alt mijloc de transport fie ca este masina si remorca cu busteni, microbuz sau utilaj forestier. Exista solutii de evitare, sau unul din participantii le trafic se retrage si da intaietate celuilalt, din sens opus.

Drumul a fost altceva decat un drum pe autostrada sau drum national, dar stiam ca " iesim din lume", ca acolo unde mergem se cam termina soseaua.

Hotelul Alpin este o constructie tipic de munte, cu parter, etaj1, etaj2, mansarda. Camerele sunt amplasate la etajul 1 si 2. Camera noastra a fost de doua paturi, cu grup sanitar cu cabina de dus.

Am remarcat finisajele de stejar (scari si usi, mesele din restaurant) si sala de conferinte/cursuri de la mansarda.

Vila/hotelul este de trei stele si cred ca si le merita. Nu am plecat de acasa cu asteptari mai mari de atat, nu m-am asteptat la cinci stele ci la trei margarete, asa ca aici am gasit lenjerii curate, grupuri sanitare ce pareau a fi noi, mobilier de lemn vopsit in culori pastel, altfel decat acasa sau decat gasim in mod obisnuit in magazinele de mobila.

In cele trei zile cat am stat am mancat si mancare traditionala zonei (ciorba gulas si ciorba ceangaiasca cu afumatura) dar si mancare "standard" adica gratar facut in curte pe gratarul mare. Am mancat cu placere, "tot din farfurie". Preturile la mancare sunt ca peste tot, la oras, in alte statiuni sau pe litoral.

La plimbarile din imprejurimi am fost insotiti in prima zi de un caine ciobanesc de culoare roscata, ce parea a fi corcitura intre urs si caine. Am avut un sentiment de siguranta cand acesta mergea "la picior" si din cand in cand se indeparta, amusina in jos si in aer, apoi se intorcea si inainta odata cu noi. El stia ca trebuie sa ne anunte daca este in preajma ursul si-si facea datoria. In ziua urmatoare a insotit alt grup si apoi a fost inchis in alta curte, din motive de siguranta a turistilor si a cainelui (pentru a fi protejat de copiii care il jumuleau).

Au fost chiar zile de relaxare, ne-am plimbat si cu mocanita. Pe caldurile care erau la campie (cca 40 grade Celsius) noi am mers prin padure, am cules zmeura- putina, din cauza secetei- si am stat la rau, pe pietre.

A fost prima data cand am vazut pastravi in natura, nu doar in bazin. Am vazut pui de pastravi dar si pesti mari, PASTRAVI IN MEDIUL LOR NATURAL. Daca era doar atat si tot merita sa facem drumul pana aici. In multele iesiri la munte, de pana acum, nu am mai vazut pastravi. Pana i-am vazut am luat in gluma atentionarile cu " Pescuitul interzis" si credeam ca sunt doar pentru a incita imaginatia turistilor.

Scurta perioada petrecuta in zona a fost altceva decat Valea Prahovei pe DN. A fost asa cum ma asteptam si a fost prilej de a ne duce aminte si de alte zone frumoase din tara pe care le-am strabatut mai recent sau acum 20-30 de ani.

Raman la parerea ca frumusetea unei excursii este in locuri, privelisti, mirosuri, amintiri impartasite. Ca si Craciunul, o iesire mai pe pustiu este si o stare de spirit, in care te simti bine daca esti deschis si te bucuri ca esti acolo, la acel moment. Nu trebuie doar sa mananci si sa bei ieftin, mult si bun ca sa te simti bine. Si nici nu este obligatoriu sa fii recunoscut ca " maria sa domnul turist" ci sa te integrezi locului, sa te bucuri pur si simplu.

Mie mi-a placut la Alpin Comandau si mi-a placut ca am avut prilejul sa ajung intr-un loc frumos, in inima tarii.

A fost un soi de provocare sa ajungem aici, unde nu mai fusesem niciodata, pentru ca este desul de departe

. Ne-am simtit bine si ne-am bucurat ca am venit aici. In parte, parerile extrem de negative exprimate in comentarii anterioare le consider "din alt film".

---

VIZUALIZĂRI: 2870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI