O zi la Venetia

TIPĂREȘTE

Pentru a doua zi a minisejurului nostru in Opatija (vezi impresii) oscilam intre vizitarea pesterii Postojna din Slovenia care se afla foarte aproape de locul unde eram cazati si o excursie la Venetia care presupunea un drum mai lung.

Eu mi-as fi dorit sa vizitam pestera, una dintre cele mai mari grote europene, mai ales ca Venetia o vizitasem in 1998 in drum spre Campionatul Mondial de Fotbal din Franta cand am avut o cazare intermediara in zona Mestre.

Totusi, faptul ca baiatul nostru cel mai mic era singurul din familie care nu vizitase Venetia (ceilalti 3 baieti mai mari ai nostri o facusera in 2004 in drum spre un turneu de fotbal din… Franta!) m-a facut sa cedez si sa alegem orasul Italian.

Asa ca, dupa ce am servit micul dejun la hotel Imperial am plecat pe E61 spre Italia via Slovenia, mai exact prin localitatea Podgrad, fara probleme la vama si fara sa cumpar vigneta (am uitat sincer sa fiu, obisnuit cu Croatia, Serbia si Muntenegru unde nu ai nevoie!), riscand o amenda de 150 de euro + 15 euro, costul vignetei.

Dupa circa 70 de minute treceam pe langa Trieste, cel mai estic oras al Italiei iar dupa cativa km intram pe autostrada care ne va duce pana aproape de Venetia.

Daca Slovenia e o tara predominant muntoasa pe care as putea sa o compar cu Muntenegru, Italia nu pot sa o compar cu tarile prin care trecusem in acest circuit deoarece aici circulatia este mult mai intensa (in special a TIR-urilor) curatenia este la loc de cinste iar fiecare bucata de pamant este cultivata si irigata, ultima fiind o operatiune pe care nu am prea vazut-o in tarile balcanice.

Din Trieste pana la Mestre am facut cam 80 de minute iar de aici pana la Venetia, cu toate ca sunt cativa kilometri, ne-a luat circa o jumatate de ora, pe podul care leaga cele 2 localitati Ponte della Liberta, mergand bara la bara.

Dealtfel aveam sa ma conving intr-un final ca nu merita sa mergi cu masina in Venetia ci e mai bine sa o parchezi in Mestre iar de acolo sa iei un tren rapid sau microbuzul pentru a ajunge in Piazzale Roma, locul de unde se pleaca pentru vizitarea orasului.

Daca insistati totusi sa ajungeti cu masina pana in oras e recomandabil sa faceti rezervare pentru parcare deoarece in plin sezon sunt probleme foarte mari in aceasta privinta (noi am fost la inceputul lui august).

Totusi cand am ajuns in oras m-am bucurat deoarece am vazut o parcare acoperita, pe 10 nivele, deci masinuta noastra se putea odihni cateva ore la umbra iar afara erau aproape 40 de grade Celcius. Ghinion! Nu mai erau locuri decat la nivelul 10, ultimul, care era descoperit si cu vreo 40 de metri mai aproape de soare!

La sfarsit, cand am platit parcarea, 29 de euro pentru circa 5 ore am realizat ca nu a fost ziua mea cea mai inspirata!

Acest mic inconvenient nu a avut darul de a umbri in vreun fel bucuria revederii acestui oras fascinant, capitala regiunii Veneto, oras care vreme de vreo 8 secole a fost cea mai mare putere navala a Europei, un oras-laguna unic in lume, unul dintre cele mai vizitate locuri de pe pamant.

Venetia - orasul podurilor sau orasul gondolelor cum mai este supranumit se intinde de-a lungul gurilor de varsare ale raurilor Po si Piave, are circa o suta de mici insule locuite pe langa insula principala si este inconjurata de 150 de canale pline mai mereu de mici ambarcatiuni.

Bineinteles ca din Piazzale Roma am luat ''vaporetto'' pe Canal Grande, pricipala “artera” de circulatie a orasului dispusa in forma de “S “intors si pe care se poate vedea cele mai importante palate venetiene, cele mai frumoase poduri si cele mai impresionante biserici.

Dintre poduri, in numar de 4, cel mai cunoscut este Podul Rialto care este si cel mai vechi (a fost construit la sfarsitul secolului 16) iar mult timp a reprezentat singura modalitate de a traversa canalul pana la jumatatea secolului 19 cand a fost construit si Podul Academia.

Podul Rialto, aflat in inima orasului, are o lungime de 29 de metri, latimea de 7.5 metri, cuprinde 3 sensuri de mers dintre care cea centrala serveste ca spatiu pentru comerciantii ce vand diverse bijuterii, panze, sticla de Murano si alte suveniruri.

Am coborat din vaporetto in Piazza San Marco (unde altundeva?!), cea mai faimoasa si mai vizitata piata din Venetia, totodata si punctual cel mai jos din oras, loc care se inunde primul in timpul furtunilor de pe mare sau ploilor mai puternice si unde gasim cele mai importante obiective de vizitat: Basilica San Marco, Palatul Dogilor, Clopotnita San Marco, Puntea Suspinelor, Turnul cu Ceas, Biblioteca Nazionale Marciana, Procuratura etc…

Ma rezum decat sa le trec in revista deoarece, pe de o parte au fost prezentate chiar pe acest sait cu lux de amanunte iar pe de alta parte sunt obiective atat de incarcate de istorie incat merita fiecare cate un review separat.

Deoarece o parte dintre ele le vizitasem impreuna cu sotia in 1998, iar copiii nu vroiau sa stea la cozile interminabile de la Basilica San Marco (care are o arhitectura impresionanta) si Clopotnita (cea mai inalta cladire din oras - 99 metri), am preferat sa colindam pe stradutele inguste din jurul pietei, sa ne bucuram de prietenia celebrilor porumbei din piata, sa cumparam cate ceva din magazinele prezente in numare foarte mare in preajma pietei si sa ne tragem sufletul la terasele din zona.

In momentul in care canicula si foamea ne-au rapus, ne-am retras intr-o pizzeria de langa Basilica San Marco unde am servit 4 pizza si cateva sucuri la un pret destul de piperat - de aceea multi turisti in piata serveau mancare “la pachet” iar multe terase aveau mesele goale chiar daca era in plin sezon.

La intoarcere am admirat biserica San Giorgio Maggiore aflata pe insula San Giorgio in fata pietei San Marco si am mai facut o scurta sedinta de shopping in asteptarea vaporasului care sa ne duca la Piazzale Roma.

Tot in statia San Marco am observant taxiuri acvatice cu pret de pornire de 13 euro si taxare la fiecare minut cu 1,80 euro, o cursa pana la aeroportul Marco Polo ajungand pana la 100 de euro; tot pana la 100 de euro poate ajunge si 40-50 de minute de plimbat cu gondola unde incap maxim 6 persoane.

Drumul de intoarcere a decurs fara probleme cu exceptia opririi la primul OMV in Slovenia (in Italia nu am gasit!) unde a trebuit sa asteptam circa 20 de minute ca sa alimentam datorita a doua masini din Bacau care, dupa ce au alimentat au purces la cumparaturi, la achizitionat vignete, la satisfacut necesitatile fiziologice etc… fara sa-si mute masinile de la pompa - lipsa de respect tipic romaneasca.

La vama din Croatia am gasit un vames plin de zel care ne-a verificat foarte amanuntit si care i-a obligat pe copii, care stateau pe bancheta din spate sa-si puna centurile; ne-am conformat si am plecat mai departe ajungand seara la Opatija.

O excursie de care copiii in primul rand au fost foarte incantati!!

---

VIZUALIZĂRI: 10940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI