O statiune deosebita

TIPĂREȘTE

Ajunsi in Opatija ne-am cazat la hotel Imperial, un hotel vechi, cu o arhitectura deosebita, o proprietate istorica in care au locuit imparatii Franz Joseph I si Wilhelm al 2-lea, un hotel care impune o anumita conduita si tinuta decenta chiar daca te afli intr-o statiune turistica la mai putin de 100 m de mare. Opatija (oras care da numele rivierei cu acelasi nume) este principala statiune de pe coasta golfului Kvarner care s-a dezvoltat, in principal, datorita unui om si unei cai ferate.

Omul s-a numit Iginio Scarpio care a construit Villa Angiolina in 1844 iar multi dintre vizitatorii vilei si-au facut case de vacanta in apropiere iar primul hotel, Quarnero, in prezent Kvarner Hotel s-a deschis in 1885 (putin dupa aceea a fost construit si Imperial Hotel). In anul 1873 calea ferata Viena-Trieste s-a prelungit pana la Rijeka iar atunci turismul a inflorit in Opatija, care a devenit un loc de promenada in timp din orasul Volosko, situat in nord pana la Lovran, in sudul statiunii, pe o distanta de cca 12 km.

Dealtfel Villa Angiolina a ramas principalul obiectiv de vizitat in Opatija, se afla intr-un parc plin de plante exotice pe malul Adriaticii iar in interior au deseori loc expozitii temporare de arta si concerte de muzica clasica. Noi am vizitat-o a 2-a seara si am admirat o expozitie foarte interesanta pt care plata era optionala.

De acolo se pleaca pe o faleza extraordinar de frumoasa, protejata de o balustrada metalica, intr-o plimbare de cateva sute de metri intr-o liniste nefireasca pt o statiune la malul marii, iar in drum ai ocazia sa vezi o statuie amplasata pe o stanca –“Fata cu pescarusul “, statuie ce a devenit simbolul statiunii Opatija (cam la fel cu “Mica Sirena” din Copenhaga).

Dupa ce se termina aceasta superba si linistita portiune pietonala ne intalim cu “Lungomare” un bulevard care traverseaza statiunea si pe care se afla o multitudine de restaurante, cafenele, hoteluri, terase, magazine, chiosk-uri, vanzatori ambulanti, tonete cu agente de turism care vindeau excursii si croaziere, piscine, cluburi (am remarcat unul langa noi dar destul de linistit), un bulevard presarat de chiparosi, stejari si palmieri umbrosi pe care vezi, in zona falezei artisti ambulanti (in special cantareti) de un farmec aparte (nu sunt de-ai nostri iar unul dintre ei era un adevarat om orchestra-canta la vreo 4 instrumente concomitent!).

Cu toate acestea statiunea este destul de calma, fara o viata de noapte tumultoasa, cu lume boema, civilizata (chiar si comerciantii care vand porumb fiert si copt, inghetata si vata de zahar sunt destul de tacuti), o statiune cu puternice influente venetiene si vieneze pt care nu gasesc corespondent in Romania ci mai degraba pe Riviera Franceza.

Primele 2 seri am mancat la restaurantul Slatina si asta nu datorita vreunui patriotism local ci faptului ca se mananca intr-adevar bine la un pret rezonabil (totusi pestele mi s-a parut scump!); dealtfel restaurantul apartinea unui rus din cate am inteles. Se poate manca si la terasele situate chiar pe faleza dar acolo am asteptat un pic mai mult iar meniul nu este asa diversificat –este bazat in special pe paste si pizza, dar aici briza si zgomotul marii fac toti banii; se gasesc si produse de tip fast-food precum si shaorma.

Magazinele aveau marfa diversificata si pt toate buzunarele, dar produsele “de firma” mi s-au parut cam scumpe (ne aflam in centrul statiunii!); noi ne-am limitat la strictul necesar si la suveniruri.

Statiunea foarte curata, aerisita si cu multa verdeata se afla la poalele muntilor Ucka care ating inaltimea de 1394 pe vf. Vojak si care ofera o panorama generala superba pt. cei care ajung aici-traseul este destul de accesibil si se gasesc cateva cabanute pt popasuri. Faptul ca este un oras curat l-am simtit pe pielea mea-nu am gasit nicio spalatorie auto in statiune iar receptionerul de la hotel ma trimitea undeva la intrare in Rijeka.

Un alt obiectiv de vizitat in statiune este biserica Sfanta Maria, care nu exceleaza prin arhitectura exterioara sau interioara dar este incarcata de istorie fiind construita pe locul unei manastiri care data din secolul XV, aceasta fiind singura constructie din zona pana la jumatatea secolului XI X.

Am dormit 4 nopti la hotelul Imperial din Opatija si am vrut sa mai prelungim acest minunat sejur (in ultima seara am realizat ca noi nu facusem baie in statiune!) dar, din pacate nu s-a putut-ramane totusi locul unde ne-am simtit cel mai bine din acest circuit prin Balcani, un loc linistit cu un aer aristocratic unde m-as intoarce oricand cu mare placere!

---

VIZUALIZĂRI: 5514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI