De la Lisabona la Porto

TIPĂREȘTE

In cadrul unui circuit turistic bine organizat, distantele mari nu sunt un motiv de ingrijorare pentru ca se fac opriri programate pentru vizite si relaxare. Pornind de dimineata din Lisabona, pana dupa amiaza cand trebuia sa ajungem in Porto unde aveam si cazarea, am facut doua mari popasuri de suflet: Fatima si Coimbra.

Fatima, aflata la numai 125 km de Lisabona, avea sa-mi spuna o poveste pe care n-o mai auzisem pana atunci si sa-mi arate un loc despre existenta caruia stiam doar vag.

Inceputul este in 13 mai 1917 cand fratii Jacinta - 7 ani si Francisco Marto - 9 ani, impreuna cu Lucia dos Santos - 10 ani, pasteau oile in apropiere de Fatima. Ei au vazut un fulger, apoi o lumina puternica in mijlocul careia a aparut "Doamna din Lumina".

Nu intentionez sa va spun toata povestea pentru ca o gasiti aici crestinortodox.ro/biseric ... tima-67669.html

sau si mai nuantat, chiar aici, pe AFA

vezi impresii.

Multumim Michi pentru sensibilitatea cu care ne-ai spus aceasta poveste de suflet!

Iar daca doriti sa aflati mai multe despre profetia ascunsa, al treilea secret pastrat cu atata strasnicie, accesati ortodox.net/article.php?s ... ie_de_la_Fatima

Aici, la Fatima, pe locul in care s-a aratat Fecioara Maria, se afla unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din Europa. Aici am ajuns si noi in dimineata zilei de 17 septembrie 2009.

Autocarul ne-a lasat undeva in apropiere si de pe o strada linistita, cu multa vegetatie, am intrat intr-un imens spatiu deschis la capatul caruia domina Biserica Fecioarei Maria. Am trecut mai intai pe langa o cladire cu o arhitectura moderna (despre care ni s-a spus ca este sala de conferinte) in fata careia se afla cateva statui reprezentandu-i intre altii pe papa Paul VI, papa Pius XII si papa Ioan Paul II.

In fata noastra se deschidea esplanada care poate primi la evenimentele religioase majore sute de mii de pelerini si care are marcat un culoar de mai bine de 30 de metri pe care credinciosii fac penitenta mergand in genunchi pana la Capela Aparitiilor. Unii folosesc genunchere pentru a se proteja de asprimea postamentului, altii o fac pur si simplu cu genunchii goi. Capela este construita exact pe locul in care a aparut "Doamna din Lumina", iar in momentul in care am ajuns noi, acolo se oficia o slujba.

Biserica Fecioarei de la Fatima cu turnul si statuia Sfintei Maria, domina esplanada si este incadrata de coloane monumentale. In interiorul somptuos, cu vitralii, orga si 15 altare, am descoperit mormintele celor doi copii Francisco si Jacinta Marto care au murit in 1919 si 1920 in timpul unei epidemii, precum si mormantul Luciei dos Santos decedata in anul 2005.

Afara, langa Capela Aparitiilor, intr-un loc special amenajat, se aprind lumanari. Sunt albe, foarte groase si unele deosebit de mari. Fiecare isi alege lumanarile, introduce contravaloarea lor intr-o urna si se aseaza la rand pentru a le aprinde.

Fatima este fara indoiala locul in care ar vrea sa ajunga macar o data in viata toti credinciosii catolici, dar orice om cu suflet sensibil simte ceva deosebit atunci cand calca pe asfaltul esplanadei sau cand intra in impunatoarea Biserica a Fecioarei Maria de la Fatima.

In ritmuri melancolice de fado, gen foarte indragit in Portugalia, am continuat inca vreo ora pana la Coimbra. Am aflat cu aceasta ocazie ca fado-ul are doua variante distincte: stilul Lisabona – mai popular si stilul Coimbra – mai distins.

Coimbra, fosta capitala in sec. XII - XIII, al treilea oras ca importanta din Portugalia, se afla la 190 km de Lisabona. Nu cunosteam nimic din istoria acestui oras si nici nu ma interesa asta atunci. Asteptam sa vad unul dintre cele mai vechi centre universitare din Europa despre care auzisem inca din perioada liceului. Stiam ca este un important centru de cultura care a stiut sa-si respecte, sa-si pastreze si sa-si duca mai departe traditia. Asta urma sa descopar la Coimbra.

Am traversat raul Montego care a impartit orasul inca din evul mediu in doua parti distincte, aristocratia si clerul locuind in orasul de sus, ceilalti in orasul de jos. Am urcat dealul pana in orasul de sus, pentru a vizita mai intai catedrala datand din sec. XII, una dintre cele mai frumoase edificii religioase din Portugalia.

Centrul de studii generale infiintat la Lisabona in 1290 a fost mutat la Coimbra in 1308, iar 30 de ani mai tarziu a fost readus la Lisabona. In anul 1537 regele Ioan III a transferat definitiv universitatea la Coimbra. In piata principala a universitatii am vazut si am fotografiat statuia regelui Ioan III, cel care a facut din Coimbra cel mai important lacas de cultura din Portugalia. Coimbra a fost denumit "Orasul Studentilor" nu numai pentru faptul ca gazduieste cea mai veche universitate din Portugalia, dar si pentru faptul ca aici studiaza tineri din multe alte tari, orasul devenind astfel centru universitar international.

Ceea ce m-a impresionat la acesti tineri a fost tinuta lor eleganta, cu sobre robe negre si disponibilitatea lor a fi fotografiati. Zambesc si se atentioneza reciproc atunci cand turistii doresc sa-i fotografieze. Presupun ca au fost instruiti in acest sens, dar dincolo de orice, mi-au lasat impresia unor tineri seriosi, eleganti si amabili.

Am aflat ca ei organizeaza anual doua festivaluri studentesti: primul marcand inceputul anului universitar, prilej de a-si cunoaste noii colegi (un fel de bal al bobocilor), celalalt care are loc la sfarsitul semestrului al doilea, fiind cea mai mare sarbatoare studenteasca din Europa. Dureaza opt zile in sir, fiecarei facultati (filologie, drept, psihologie, medicina, farmacie, economie, tehnologie si sport) fiindu-i dedicata cate una. Aceste zile sunt o adevarata serbare populara la care participa intreaga comunitate. Pe strazi se organizeaza parade, iar piateta din fata catedralei devine neincapatoare pentru spectacolele care au loc chiar pe scarile edificiului. Studentii diferitelor facultati, in formatii, canta – bineinteles – fado, ritmul atat de caracteristic Portugaliei. Secvente de la aceste manifestari puteti vedea aici

youtube

youtube

Porto, al doilea oras ca marime din Portugalia, situat pe raul Douro, aproape de coasta Oceanului Atlantic, a fost destinatia finala a zilei. Porto este cel care a dat numele tarii si vinului care se produce aici. Cunoscut si ca oras al podurilor, Porto se mandreste cu podul Ludovic I, din otel, cu doua etaje si podul feroviar Maria Pia, realizari ale celebrului Gustave Eiffel cel al carui nume este legat de turnul din Paris.

Un ghid local ne-a asteptat nerabdator sa ne arate ceea ce are orasul mai de pret. Am vizitat catedrala doar exterior, o librarie aflata intr-o cladire deosebit de frumoasa si am facut un tur de oras oprindu-ne la gara - una dintre cele mai interesante din Europa - pentru a admira sala ornamentata cu azuleju. Sunt incredibil de frumoase aranjamentele acestor placi de faianta care redau scene din istoria orasului, batalii, chipuri umane, precum si fragmente din istoria transportului.

In Portugalia, arta azulejos s-a dezvoltat in mai bine de cinci secole ajungand o forma deosebita de arta. Scene istorice, religioase sau doar decoratii geometrice si vegetale sunt vizibile pe zidurile multor palate, biserici, manastiri, cladiri publice sau vechi case particulare din toata zona Lisabona - Porto. Culorile preponderente, traditionale, sunt albastru si alb, mai rar altele.

In anul 1996 centrul istoric al orasului care insumeaza o serie de edificii stravechi deosebite, a fost declarat Patrimoniu Mondial UNESCO.

Pentru ca vinul obtinut in Porto este unul dintre produsele care fac faima Portugaliei, nu se putea sa nu-l savuram la el acasa. Asadar, ne-am incheiat ziua la crama Sandeman degustand doua din renumitele vinuri de Porto. Despre aceasta experienta am scris cate ceva aici

---

VIZUALIZĂRI: 4709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI