Portugalia dincolo de harta si un pic de Spanie

TIPĂREȘTE

Dupa ce am parcurs in ani aproape toata Europa ne-am hotarat sa incercam o tara care ni se parea ca sta pe harta cu spatele la continent si cu fata la ocean - Portugalia. Si am inceput periplul.

Dupa patru ore de zbor, am aterizat la Lisabona. Un ghid tanar si politicos si un autocar incapator erau gata sa ne arate Portugalia de la sud la nord si dincolo de granita - orasul spaniol Santiago de Compostela. O parte de Lisabona la inceput cu turnul Belem aveau sa ne anunte ca ne asteapta o calatorie precum navigatorii portughezi care porneau de aici sa cucereasca lumea.

A doua zi am pornit si noi spre Fatima - orasul in care trei copii de pastori au avut revelatia intalnirii cu Fecioara Maria. De atunci orasul a devenit loc de pelerinaj pentru lumea catolica, orasul s-a dezvoltat iar ansamblul ecleziastic modern s-a intins pe cateva hectare. Este plin de suveniruri cu tenta religioasa.

In drum spre orasul Coimbra ne-am mai oprit la sate pescaresti traditionale curate si pline de restaurante cu peste. Al treilea oras al Portugaliei, Coimbra detine una dintre cele mai vechi universitati intemeiata cu cinci veacuri in urma. Cladirile medievale ale universitatii adapostesc mii de studenti cu clasicele pelerine negre. La sosirea noastra au aparut doi tineri studenti cu cosurile pline de pixuri pentru a le vinde si a-si finanta distractiile de sfarsit de an.

Pe masura ce o descoperim, Portugalia ni se lipeste de suflet. Amestec de Ev Mediu cu palate si cartiere stramte si intortochiate, cu mici restaurante traditionale si moderne ansambluri de blocuri, sali de spectacole si stadioane impunatoare. Pe parcurs, spre granita cu Spania, pe o autostrada impecabila pe care autocarul parca zboara ne intalnim cu Braga, orasul roman cucerit de mauri, de vizigoti si de cavalerii templieri care si-au lasat urmele durabile - in oras exista 35 de biserici, capele si manastiri, cetati si castele.

In zborul autocarului, paduri de eucalipt si de stejari de pluta. Portugalia produce jumatate din productia de pluta a lumii - am aflat despre pluta si cei care recolteaza pluta lucruri inedite si extraordinare pe care o sa le aflati cand veti merge si voi acolo.

Ajungem la Ierusalimul Europei - Santiago de Compostela, orasul spaniol in care lumea catolica isi cauta drumul spre credinta printr-un pelerinaj lung si obositor. Si acolo ca si la Fatima, vechea catedrala in care odihneste Sf. Iacob a devenit un ansamblu urias cu turnurile tot mai aproape de cer. Este un reper important pentru credinciosi. Orasul este plin de hoteluri si restaurante care isi asteapta pelerinii.

Ne intoarcem spre Portugalia pe malul oceanului. Ploaia care ne-a insotit aproape tot drumul ne mai lasa din cand in cand sa pozam valurile spumoase ale oceanului furios si... surpriza: plajele erau pline de surf-isti care se aruncau cu un curaj nebun in valuri. Am vazut pe viu ceea ce vazusem pana acum doar pe ecrane.

Drumul spre sud ne-a condus spre un oras asteptat cu drag - Porto - care a dus in lume numele vinului omonim. Dupa o croaziera pe raul Douro coboram la crame si la o minunata degustare de... porto alb si rosu. Orasul este o bijuterie medievala cu cladiri solide din bazalt. Orase-simbol ale unei istorii indepartate ne intampina cu palate si biserici vechi cum sunt fortareata Obidos sau Gumaraes cu impunatorul palat al ducilor de Braganca.

Pe scurt, Portugalia este tara cu istoria imprimata la tot pasul. Iar oamenii sunt ospitalieri, calmi si primitori.

Ne apropiem de Lisabona si de sfarsitul calatoriei. Dar, in drum nu pot sa nu amintesc orasul cazinourilor - Estoril. Este o lume a oamenilor bogati, se vede pe luxoasele hoteluri, plaje si parcuri.

Chiar intr-un parc central, printre statui si grupuri statuare descoperim... Romania. Nici nu ne asteptam sa vedem aici o statuie a lui Lucian Blaga. Evident, ridicata de fiica lui Dorli.

Spre Lisabona ajungem si la Cabo da Roca, pe o ploaie marunta. Este o stanca in ocean, cel mai vestic punct al Europei. Celtii ii spuneau "capatul lumii" inaintea primilor navigatori pe oceane.

Inapoi la Lisabona si la aeroport. A fost o excursie la care nu ma asteptam. Nu stiu de ce, dar primul cuvant care imi vine acum in minte este "minunat".

Poate e prea devreme sa vorbesc, lucurile nu s-au sedimentat inca. Poate mai tarziu imi va parea atat de minunata incat voi mai incerca sa o vad. Daca timpul va avea rabdare cu noi...

---

VIZUALIZĂRI: 4874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI