O zi in Peloponez (partea I)

TIPĂREȘTE

HRISTOS A INVIAT!

PASTE BINECUVANTAT!

Programul zilei de 30 decembrie, penultima din 2021, a cuprins o excursie in Pelopopnez, in cadrul careia urma sa vizitam Canalul si Istmul Corint, Epidaur (Teatrul Antic si Muzeul de Arheologie), Nafplio si situl arheologic Micene. Pentru aceasta a trebuit sa grabim micul dejun pentru ca sa putem pleca de la hotel in jurul orei 08:00.

Cateva cuvinte despre Peloponez; o peninsula din sudul Greciei continentale care constituie aproape intreg teritoriul tarii la sud de Golful Corint. Peninsula a fost locuita inca din preistorie. Numele sau actual provine din mitologia greaca, in special legenda eroului Pelops despre care se spune ca ar fi cucerit intreaga regiune. In acest spatiu a inflorit civilizatia minoica in epoca bronzului. Tot aici s-au inaltat orase-state (polisuri) puternice, precum Micene, Argos, Corint, Megalopolis si Sparta. Este locul unde s-a constituit Liga Peloponeziaca, dar si terenul unor mari confruntari din perioada Razboiului Peloponesiac (431 - 404 iHr).

Excursia a luat startul, dupa cum am mai spus, la ora 08; 00, intr-un cadru meteorologic mohorat: cer acoperit de nori. Conform aplicatiilor se anunta ploaie pentru toata ziua in regiunea Attica de Vest si Peloponez. Dar, acet fapt, nu m-a facut sa renunt la excursie. Plecarea s-a dat din fata Hotelului Breeze Boutique Athens (vezi impresii) de pe Odos Chalkokondili 46, urmand un traseu prin cartierele la nord de zona centrala, in speta Vathi, Metaxourgeio si Profitis Daniil, prin Odos Kapodistriou, Odos Marni si Plateia Karaiskaki. A urmat doua mari artere, Leof. Achilleos si Leof. Athinon, prin suburbiile de nord si nord-vest - Peristeri (Viamax si Lofos Axiomatikou); Aigaleo (Sotiraki); Chaidarion si Skaramagkas - pana la A8/Autostrada Athinon-Korinthou si Autostrada Olimpia. S-a mers paralel cu tarmurile Golfului Elefsina si Golfului Saronic, cu o vedere panoramica superba catre insula Salamina, care este cunoscuta mai ales pentru celebra batalie din septembrie 480 iHr. Lupta navala s-a dat intre alianta polisurilor grecesti, sub comanda lui Temistocle (Atena) si Eurybiade (Sparta), si flota Imperiului Persan aflata sub comanda regelui Xerxes I. Triremele grecesti au iesit victorioase si astfel s-a evitat incorporarea oraselor grecesti in Imperiul Ahemenid.

Intreaga zona care margineste tarmurile celor doua golfuri este exploatata la maxim: industriala si turistica. Un oras-port important la Golful Elefsina este Eleusis/Eleusina, la 30 km nord-vest de Atena, cu origini stravechi, fiind initial celebru printr-un templu maret inchinat zeitelor Demetra si Persefona unde se celebra misterele eleusine. Mai inainte cu cativa kilometri am trecut pe langa Aspropyragos si ICA Hellenic Petroleum. Golful Saronic este marginit de o salba de statiuni si plaje apreciate de atenieni. Dintre punctele de reper se remarca Megara, un oras cu radacini antice, de unde au plecat colonistii care au fondat Byzantion, Chalcedon si Hyblaean Megara, un mic polis la nord de Siracusa in Sicilia. O alta asezare renumita pentru recreere este Kineta, la 50 km vest de Atena, care a trecut prin clipe de cosmar la 23 iulie 2018. Atunci s-au aprins zeci de incendii de vegetatie intr-o padure de pini, iar flacarile s-au raspandit cu repeziciune, schimbandu-si rapid directia, propagate de vantul puternic si uscat. In total, alaturi de incendiile din Rineta si Mati, localitati aflate la 40 km nord-est de Atena, si-au pierdut viata 91 de oameni.

Conform celor afirmate la inceputul acestui articol vremea ne-a jucat feste pe tot parcursul drumului. Pana cand am iesit din Atena catre Eleusis cerul a fost innorat, apoi a iesit un soare frumos care a umplut sufletul de sperante, insa avea sa fie cu dinti deoarece a inceput sa picure usor cand am ajuns la Splash Watterpark Isthmos. Ca sa fie tacamul complet, a inceput sa sufle si un vanticel aspru. Clar de tot, Hyadele (Ploioasele) si zeul Eol, s-au aliat impotriva noastra.

Canalul Corint este o cale navigabila artificiala care leaga Golful Corint din Marea Ionica de Golful Saronic din Marea Egee. Canalul taie Istmul Corint si separa Peloponezul de restul Greciei. Am zabovit aproximativ 20 de minute pe Podul construit pe A8/Athinion-Korinthou.

Cum a luat nastere acest proiect care atrage turisti an de an? Primul care a propus a stfel de constructie a fost tiranul Periander in secolul a VII-lea iHr. Proiectul a fost abandonat si Periandru a construit in schimb un drum de portaj terestru mai simplu si mai putin costisitor, numit Diolkos sau carosabil din piatra, de-a lungul caruia vasele puteau fi remorcate de la o parte la alta a istmului. Schimbarea lui Periander este atribuita in mod diferit cheltuielilor mari ale proiectului, lipsei fortei de munca sau temerii ca un canal ar fi furat Corintului rolul sau dominant de depozit pentru marfuri. Ramasite din Diolkos inca mai exista langa canalul modern. Diadohul Demetrius Poliorcetes (336 - 233 iHr) a planuit sa construiasca un canal ca mijloc de a-si imbunatati liniile de comunicatie, dar a renuntat la plan dupa ce inspectorii sai, calculand gresit nivelurile marilor adiacente, s-au temut de inundatii puternice. Filosoful Apollonius din Tyana a profetit ca oricine ar fi propus sa sape un canal prin Corint va fi intampinat de boala. Trei conducatori romani au luat in considerare ideea, dat toti au suferit morti violente; istoricul Suetonius scrie ca dictatorul Iulius Caesar s-a gandit sa sape un canal prin istm, insa a fost asasinat inainte de a putea incepe proiectul. Imparatul Caligula a comandat un studiu in anul 40 dHr unor experti egipteni care au sustinut, in mod incorect, ca Golful Corint era mai inalt decat Golful Saronic. Drept urmare, au concluzionat ei, daca ar fi sapat un canal, insula Egina ar fi inundata. Interesul lui Caligula pentru idee nu a mai avansat deoarece a sfarsit asasinat inainte de a marca vreun progres. Imparatul Nero a fost primul care a incercat sa construiasca canalul, sapand personal pamantul cu un tarnacop si indepartand primul cos-incarcatura de pamant in anul 67 dHr, dar proiectul a fost abandonat la scurt timp dupa aceea. Forta de munca romana, formata din 6000 de prizonieri de razboi evrei, a inceput sa sape transee de 40-50 metri latime de pe ambele parti, in timp ce un al treilea grup la creasta a forat puturi adanci pentru a verifica calitatea stancii (care au fost refolosite in anul 1881 in acelasi scop). Potrivit lui Suetonius, canalul a fost sapat la o distanta de patru stadii - aproximativ 700 de metri - sau aproximativ o zecime din distanta totala peste istm. Un memorial al incercarii sub forma unui relief al lui Hercule a fost lasat de muncitorii lui Nero si poate fi vazut si astazi in taierea canalului. In afara de aceasta, deoarece canalul modern urmeaza acelasi curs ca cel al lui Nero, nu a suprvietuit nici o ramasita. Se stie ca filosoful si senatorul roman Herodes Atticus s-a gandit sa sape un canal in secolul al II-lea dHr, dar nu a primit nici un proiect concludent. Venetienii au luat-o in considerare in 1687, dupa cucerirea Peloponezului, dar, de asemenea, nu au initiat vreun proiect.

Ideea unui canal a fost reinviata dupa ce Grecia si-a castigat independenta oficiala fata de Imperiul Otoman in 1830. Onul de stat grec Ioannis Kapodistrias a cerut unui inginer francez sa evalueze fezabilitatea proiectului, dar a trebuit sa abandoneze cand costul sau a fost evaluat la 40 de milioane de franci aur - mult prea scump pentru noua tara independenta. Un nou impuls a fost dat de deschiderea Canalului Suez in 1869, iar in anul urmator guvernul primului-ministru Thrasymvoulos Zeimis a adoptat o lege care autoriza construirea unui canal in Corint. Antreprenorii francezi au fost pusi la conducere, dar, in urma falimentului francezilor care au incercat sa sape Canalul din Panama, bancile franceze au refuzat sa imprumute bani, iar compania a dat faliment si ea. O noua concesiune a fost acordata Societatii Internationale Maritime a Canalului Corint in 1881, care a fost insarcinata sa construiasca canalul si sa opereze in urmatorii 99 de ani. Constructia a fost inaugurata oficial la 23 aprilie 1882, in prezenta regelui George I al Greciei. Capitalul initial al Companiei a fost de 30 milioane de franci, dar dupa opt ani de munca a ramas fara bani si o oferta de a emite 60.000 de obligatiuni a cate 500 de franci fiecare a esuat cand mai putin de jumatate din obligatiuni au fost vandute. Seful companiei, Istvan Turr, a dat faliment, la fel ca si Compania insasi si o banca care a acceptat sa stranga fonduri suplimentare pentru proiect. Constructia a fost reluata in 1890, cand proiectul a fost transferat unei companii grecesti si a fost finalizat la 25 iulie 1893, dupa 11 ani de munca.

Canalul a intampinat dificultati financiare si operationale dupa finalizare. Ingustimea canalului ingreuneaza navigatia. Peretii sai inalti canalizeaza vantul pe lungimea sa, iar timpii diferiti ai mareelor in cele doua golfuri provoaca curenti puternici in canal. Din aceste motive multi operatori de nave nu au vrut sa foloseasca canalul, iar traficul a fost cu mult sub previziuni. Se anticipase un trafic anual de putin sub 4 milioane de tone nete, dar pana in 1906 traficul ajunsese la doar jumatate de milion de tone nete anual. Pana in 1913 totalul a crescut la 1,5 milioane de tone nete, dar perturbarea cauzata de Primul Razboi Mondial a dus la o scadere majora a traficului. O alta problema persistenta a fost natura puternic falita a rocii sedimentare, intr-o zona seismica activa, prin care este sapat canalul. Peretii inalti de calcar ai canalului au fost constant instabili de la inceput. Desi a fost deschis oficial in iulie 1893 nu a fost dat navigatiei decat in noiembrie anul urmator din cauza alunecarilor de teren. Curand s-a constatat ca urma de la navele care treceau prin canal a subminat peretii provocand noi alunecari de teren, lucru ce a necesitat cheltuieli suplimentare pentru construirea de ziduri de sprijin de-a lungul malului apei pe mai mult de jumatate din lungimea canalului, folosind 165.000 de metri cubi de zidarie. Intre 1893 si 1940 a fost inchis in total patru ani pentru intretinere si pentru stabilizarea zidurilor. Numai in 1923,41.000 de metri cubi de material au cazut in canal, ceea ce a durat doi ani pentru a se indeparta. Pagube grave s-au produs canalului in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La 26 aprilie 1941, in timpul bataliei pentru Grecia dintre trupele britanice de aparare si fortele invadatoare ale Germaniei naziste, parasutisti germani si trupele de desant au incercat sa captureze podul principal peste canal. Podul a fost aparat de britanici si fusese cablat pentru demolare. Germanii i-au surprins pe aparatori cu un atac cu planoare in dimineata zilei de 26 aprilie si au capturat podul, dar britanicii au declansat incarcaturile si au distrus structura. Alti autori sustin ca pionierii germani au taiat firele de detonare, dar o lovitura norocoasa a artileriei britanice a declansat explozia. Trei ani mai tarziu, cand fortele germane s-au retras din Grecia, Canalul Corint a facut parte din operatiunea pamanrt ars. Fortele germane folosesc explozibili pentru a declansa alunecari de teren care sa blocheze canalul, au distrus podurile si au aruncat locomotive, epave din structurile metalice ale podului si alte infrastructuri in canal pentru a impiedica reparatiile. Corpul de ingineri ai US Army a inceput sa curete canalul in noiembrie 1947 si l-a redeschis pentru traficul de mica adancime pana la 7 iulie 1948 si pentru tot traficul pana in septembrie.

Astazi, Canalul Corint consta dintr-o singura cale navigabila de 8 metri adancime, excavat la nivelul marii (nu necesita ecluze), masurand 6343 metri lungime pe 24,60 metri latime in partea de sus si 21,30 metri latime in partea de jos. Peretii de stanca, care se ridica la 90 de metri deasupra nivelului marii, sunt la un unghi aproape vertical de 80 de grade. Canalul este traversat de un pod de cale ferata, un drum national si o autostrada la o inaltime de aproximativ 46 metri. In 1988 au fost instalate poduri submersibile la nivelul marii la fiecare capat al canalului, langa portul de est al Istmiei si portul de vest din Posidonia. Desi canalul salveaza calatoria de 700 km (400 mile marine) in jurul Peloponezului este prea ingust pentru navele maritime moderne, deoarece poate gazdui nave cu o latime de pana la 17,60 metri si pescaj de pana la 7,30 metri. Navele pot trece prin canal doar cate un convoi, la un moment dat, pe un sistem cu sens unic. Navele mari trebuie sa fie tractate de remorchere.

Canalul este utilizat in prezent, in principal, de navele turistice; in jur de 11.000 de nave pe an calatoresc pe cale navigabila. Pandemia izbucnita in 2020 a redus drastic traficul vaselor de croaziera prin canal.

Time is expired. Sus repede in autocar si mai departe catre urmatorul obiectiv: Epidaur (Epidaurus) . Am circulat pe drumul national EO Isthmou Archais Epidavrou printr-un peisaj predominant montan. Vremea a continuat in aceeasi nota discordanta, cu vant si ploaie marunta. Spre bucuria noastra ploaia a incetat cand am ajuns la Sanctuar.

Epidaur (Epidaurus) a fost un mic orasel - polis - in vechea Elada, situat la Golful Saronic. Era independent de Argos si a fost inclus in Argolis doar in timpul stapanirii romane (secolul I iHr - secolul al III-lea dHr). Cu dependentele sale a format un mic teritoriu numit Epidauria. Considerat a fi locul de nastere al fiului lui Apollo, Asclepios vindecatorul, Epidaur era cunoscut pentru Sanctuarul sau situat la 7 km de oras, precum si pentru Teatrul Antic, care functioneaza si astazi.

Cultul lui Asclepios la Epidaur este atestat in seolul al VI-lea iHr cand Sanctuarul de pe colina al lui Apollo Maleatas nu mai era destul de spatios.

Asklepionul era cel mai celebru centru de vindecare din lume clasica, locul in care persoanele bolnave mergeau in speranta de a se vindeca. Pentru a-si gasi leacul potrivit pentru boala lor, pacientii isi petreceau o noapte in enkoimitria, o hala imensa pentru dormit. In vis, zeul le dadea sfaturi pentru a-si recastiga sanatatea. Exista si cateva izvoare in vecinatate care s-ar putea sa fi fost folosite in procesul de vindecare.

Vechiul Epidauros a fost inscris in anul 1988 pe lista patrimoniuui cultural mondial UNESCO.

Situl arheologic este structurat pe cinci sectiuni: 1). Muzeul Arheologic: 2). Centrul de Studii: 3). Muzeul Festivalului: 4). Cafetaria: 5). Spatii sanitare. Functionarea acestuia a cuprins mai multe perioade: perioada timpurie a Sanctuarului (secolele VII - V iHr): perioada de zenit (secolele IV - II iHr); perioada romana (secolul I iHr - secolul III dHr); perioada reconfigurarii Sanctuarului principal ca spatiu inchis cu stoa perimetrica, la mijlocul secolului al IV-lea dHr; perioada Antichitatii Tarzii (secolele IV - V dHr); perioada aparitiei monumentelor crestine (secolele V - VI iHr).

Sanctuarul lui Asklepion a fost excavat incepand cu perioada moderna si cuprinde urmatoarele structuri:

1). Teatrul Antic (secolele IV - II iHr).

2). Cimitirul din Antichitatea Tarzie (secolele IV - V dHr), in afara incintei sacre.

3). Hospice (Katagogion) pentru pacienti si insotitori (secolele IV - III iHr). Partea de nord-est a fost folosita probabil in perioada romana.

4). Baie din secolul III iHr.

5). Cladire pentru celebrarea meselor rituale (hestiatorion), de la sfarsitul secolului al IV-lea iHr.

6). Odeum (instalat in hestiatorian, pe jumatate ruinata in timpul ocupatiei romane).

7). Propylon (intrarea monumentala) la ceremonia hestiatorion (circa 300 iHr). A fost transformat intr-un Templu al Hygeiei in epoca romana.

8). Fantana care deserveste hestiatorion (secolele III - II iHr).

9). Cladire pentru cultul mistic al zeilor egipteni, adica zeitatile locale Asclepius si Hygeia identificate cu Osiris si Isis (secolul II iHr).

10). Cladiri romane (ateliere la sud, stoa cu baie la nord si spatii auxiliare la est) care au creat o piata in fata Sanctuarului zeilor egipteni si a Templului Hygeia.

11). Stadion (secolele V - III iHr).

12). Templul lui Artemis (sfarsitul secolului al IV-lea iHr). Sub altar si partea de est a templului, fundatiile unui oikos (tezaur, edificiu in forma de templu folosit de pelerinii dintr-un oras strain) de la inceputul secolului al IV-lea iHr.

13). Oikoi (comoara, tezaur) de la inceputul secolului al IV-lea iHr.

14). Altarul lui Apollo (secolu al VI-lea iHr).

15). Constructia cultului antic (cu apa cathartica si comunitate in masa divina). In coltul de nord-vest un mic altar al lui Apollo in aer liber, in jurul perimetrului o stoa (secolele VI - V iHr, cu mai multe faze in epoca romana).

16). Templul lui Asclepios (375 - 370 iHr).

17). Tholos (Thymele, locuinta subterana a lui Asklepios: anii 360 - 330 iHr).

18). Enkoimeterion (Abaton: camin din secolul al IV-lea iHr).

19). Anexa la Enkoimeterion (secolul al IV-lea iHr: perioada romana).

20). Intrarea sportivilor pe Stadion (Palaestra).

21). Cladire din perioada romana.

22). Cisterna in forma de put din secolul al III-lea iHr.

23). Fantana Sacra (secolul al IV-lea iHr), incorporata ulterior in coltul de sud-est al Abatonului.

24). Cladirea cultului antic (cu baie cathartica si enkoimese). Stoa mica din secolul al VI-lea iHr, faza ulterioara a secolelor V - IV iHr si baie de la inceputul secolului al IV-lea iHr langa Fantana Sacra. Cladirea urmatoare a perioadei romane a fost numita Baia lui Asklepios.

25). Statuie - fantana (secolele IV - III iHr). Apa adusa in secret in Statuia lui Asklepios, turnata dintr-un vas (phiale) tinut de zeu, a fost canalizata catre Baia lui Asklepios.

26). Altarul lui Asklepios (secolul IV iHr).

27). Piata Sacra.

28). Biblioteca (secolul II dHr).

29). Templul lui Themis (sfarsitul secolului al IV-lea iHr).

30). Perete (zid) din secolele VI - V iHr.

31). Propilea Sanctuarului (circa 300 iHr).

32). Calea Sacra (din orasul Epidauros).

33). Cisterna (secolul III iHr).

34). Complex de bai (epoca romana).

35). Complex de bai, eventual incorporand un sanctuar (epoca romana).

36). Bazilica crestina Sfantul Ioan Postitorul (Nestikos).

37). Stoa din Kotys (pentru activitate comerciala in Sanctuar).

38). Akoai (complex de bai).

39). Epideteionul.

40). Fantana Sacra (secolul III iHr).

41). Fantana dorica (secolul III iHr).

42). Sectiune construita a apeductului de la Kymortion in diferite faze (mai tarziu) ale Sanctuarului.

43). Complexul de bai din Antichitatea Tarzie.

44). Perete (zid) di secolul al VI-lea iHr.

45). Anakeion (Sanctuarul Anakes).

46). Casa din perioada romana.

47). Sectiunea de sud-est a stoei perimetrice a ridicat un sanctuar la mijlocul secolului al IV-lea dHr.

48). Baza pentru o constructie tarzie.

49). Sanctuar bipartit cu doua spatii adorsate (secolul IV iHr).

Cine a fost Asclepios, in cinstea caruia au fost inaltate temple in vechea Elada? Fiu al zeului Apollo provenit din legatura acestuia cu muritoarea Coronys care, in timp ce era insarcinata, s-a indragostit de Ischis, fiul lui Elatus. Drept pedeapsa a fost ucisa de zeita Artemis, dar Apollo a reusit sa-l salveze pe noul nascut din pantecele muribundei.

Asclepios este un premergator al medicinii. Tatal sau l-a dat in grija centaurului Chiron care i-a impartasit secretele taumaturgiei cu ajutorul carora, mai tarziu, Asclepios avea sa anihileze durerile pacientilor sai ori sa izbuteasca regenerarea partilor afectate de boala. Totodata, Chiron l-a initiat in sistemul de utilizare a plantelor medicinale. Asclepios isi practica sistemul de vindecare noaptea, in Epidaur, izbutand vindecari miraculoase. Succesele lui medicale l-au facut de la o vreme sa invie si mortii ceea ce l-a suparat pe Zeus, care l-a ucis fulgerandu-l. In cele din urma, Zeus l-ar fi readus la viata facandu-l zeu pentru a preveni o disputa cu Apollo, dar l-a avertizat sa nu mai invie pe nimeni fara acordul sau.

Conform mitologiei, Asclepios s-a casatorit cu Epiona, iar din mariaj a rezultat Higia (zeita sanatatii si a igienei), Meditrina, Panaceea, Aceso, Iaso, Aegle si fiii Machaon, Telesphorus si Podalirius. De asemenea, a mai avut un fiu, Aratus, cu Aristodama, adoptand moravurile zeilor: lasi gravida o muritoare, apoi o parasesti.

Templele ridicate in onoarea lui Asclepios erau niste clinici medicale unde preotii erau si medici. Imaginile plastice il infatiseaza ca un barbat blajin, cu barba, avand intotdeauna un sarpe (Zamenis longissimus - simbolul medicinei si farmaciei).

Cladirea centrala din Sanctuarul Asklepieion a fost Templul lui Asclepios, ridicat in jurul anului 370 iHr si distrus de un incendiu dupa secolul al IV-lea dHr. O inscriptie pastreaza informatii importante despre construirea cladirii inclusiv fazele, cheltuielile, precum si numele celor responsabili de lucrare, inclusiv cel al arhitectului Theodotos.

Cladirea a fost descoperita intre anii 1882 si 1883 de catre Panagiotis Kavvadias si o parte a structurii sale superioare a fost reasamblata aici, in Muzeul Sanctuarului. Comitetul pentru Conservarea Monumentelor Epidaurului (CPEM) a realizat in 2002 si concretizeaza un studiu de restaurare a fundatiei templului si amenajarea zonei inconjuratoare.

Templul a fost construit in stil doric peripteros (lungime de 24,36 metri), cu 6 coloane pe laturile scurte si 11 coloane pe cele lungi. Platformele sale erau compuse din trei trepte, dar la intrarea in templu se ajungea printr-o rampa dinspre est. Colonada peristila inchidea pridvorul (pronaos) si cella, in timp ce templul nu avea pridvor din spate (opisthodomos); mai avea doua coloane dorice intre antae si pronaos. Intrarea in chilie era printr-o usa mare, opera sculptorului parian Thrasymedes. O colonada de coloane corintice se intindea in interiorul cella, care continea sculptura criselefantina a lui Asclepios, de asemenea o lucrare a lui Thrasymedes. Informatii referItoare la forma statuii de cult sunt adunate din observatiile calatorului antic Pausanias, precum si din monedele antice ale orasului Epidaur. Statuia il reprezinta pe zeul Asclepios pe tron, cu o mana sprijinita pe un toiag si cealalta pe cap de sarpe, in timp ce langa el statea un caine. Tronul in sine a fost decorat cu scene mitologice. In podeaua cella era o dechidere catre o camera dreptunghiulara subterana visteria unde se pastrau obiecte pretioase ale Sanctuarului si ofrande votive. Decorarea sculpturala externa a templului a inclus metope in relief, compozitie pe fronton, precum si finisaje sculptate. Frontonul de est arata caderea cetatii Troia, iar frontonul de vest, Amazonomahia. Doi sculptori importanti, Timotheos si Hektoridas, sunt mentionati in legatura cu deorarea sculpturala a templului. Finisajele infatiseaza pe zeita Nike si figuri feminine calare, care sunt identificate ca Auras (personificarea brizei racoroase). Acoperisul cladirii era inclinat, iar tigla se termina cu guri de marmura cu cap de leu.

Materialele folosite la constructia templului au fost piatra poroasa si calcar alb si negru, in timp ce marmura Pentelic a fost folosita pentru sculpturi. Tavanul si deschiderile au fost realizate din materiale pretioase, precum abanos, fildes, argint si aur. Parti din cladire au fost pictate si urme de culoare supravietuiesc aici pe streasina restaurata.

Din cladire doar parti din fundatia platformei se pastreaza in site. Sculpturile supravietuitoare sunt expuse in Muzeul National de Arheologie din Atena; copii din ipsos sunt expuse in Muzeul Epidaurus. De-a lungul laturilor de sud si de est ale cladirii se pastreaza multe baze pentru ofrande votive. Continuand in jurul platformei pana in fata templului, se pastreaza parti din partialele pavate cu piatra care duce la altar si la alte cladiri ale Sanctuarului.

Teatrul Antic este cel mai bine conservat monument din Sanctuarul lui Asklepios. A fost ridicat la sfarsitul secolului al IV-lea iHr. Potrivit calatorului antic Pausanias din secolul al II-lea dHr, a fost opera arhitectului Polykleitos. Acesta a mai construit si Tholos-ul in acelasi Sanctuar. Monumentul este un exemplu caracteristic al structurii tripartite a teatrelor elene (orchestra - cavea - cladire de scena). Forma sa initiala a ramas intacta in epoca romana, timp in care majoritatea teatrelor grecesti au suferit modificari majore.

Podeaua orchestrei circulare (diametru de 20 metri) este pamant batut. Conturat in piatra, in timp ce in centrul sau se pastreaza o baza circulara a unui altar - cimbrisor. Orchestra este inconjurata de o pasarela la nivelul inferior, care a servit in plus ca sifon pentru canalizare.

Auditoriul Teatrului, koilonul sau cavea, este format din doua parti neechivalente, care sunt despartite de o pasarela orizontala, cunoscuta sub numele de diazoma. Partea inferioara este impartita de 13 scari radiante in 12 segmente in forma de pana, kerkides sau cunei, cu cate 34 de randuri de scaune. In partea superioara a caveei 23 de pasaje radiante o imparta in 22 de segmente in forma de pana cu 20 de randuri de scaune. La fiecare segment al partii inferioare corespund doua segmente ale partii superioare. Scaunele randului loest erau prevazute cu spatare si folosite ca prohedriae (scaunele de onoare din fata); de forma similara aveau scaunele din primul rand al partii superioare. Partialele din afara Teatrului duceau pe ambele parti la pasajul orizontal care despartea partea superioara de cea inferioara a caveei. Se estimeaza ca Teatrul ar putea gazdui 12.000 de spectatori.

Scena (cladirea scenei) din fata orchestrei si caveea a servit nevoilor actorilor si a avut o utilizare paralela ca depozit pentru echipamentul teatral. Cladirea scenei era compusa din: a) o sala dreptunghiulara alungita cu doua incaperi patrate mai mici pe fiecare parte; b) un procenium (scena), pe a carui fatada erau fixate panouri reprezentand decorul fiecarei piese; c) doua rampe, cate una pe fiecare parte, care a oferit actorilor accesul la acoperisul prosceniului; d) un etaj superior al cladirii scenei, despre care nu s-a pastrat nici o dovada. Cercetatorii estimeaza ca inaltimea totala a cladirii scenei a fost de 7,60 metri.

Spectatorii aveau acces in Teatru prin doua porti impresionante situate pe ambele parti ale cladirii scenei, intre aceasta si partea inferioara a zidului de sprijin al caveei. Scaunele caveei au fost realizate din calcar dur de culoare gri si roscat, in timp ce pentru constructia scenei a fost folosit un calcar moale de culoare galbena.

Caveea a fost construita la sfarsitul secolului al IV-lea iHr, in timp ce cladirea scenei a suferit modificari in timpul secolului al II-lea dHr. O trasatura caracteristica a Teatrului a fost, si este inca, acustica sa excelenta. A avut de-a face in mare parte cu designul sau. Crearea formei circulare a caveei s-a bazat pe trei centre. Cele opt cunei centrale corespondeau unei circumferinte care avea ca centru orchestra. Cele doua cunei laterale au fost proiectate cu centre diferite, care se aflau mai departe de centrul orchestrei, oferind astfel o eaza mai mare si, in consecinta, un cerc mai mare. Aceasta deschidere pe marginile caveei, pe langa contributia ei la acustica, a oferit o vedere mai buna celor care se aflau in cunei laterale.

Teatrul Sanctuarului era strans legat de cultul lui Asclepios. In cadrul festivalurilor desfasurate in cinstea zeului au avut loc jocuri atletice, dar si concursuri muzicale si de arta dramatica. Acestea din urma au fost cu siguranta gazduite in Teatru, unde, cel mai probabil, au avut loc si ceremonii adanc inradacinate mai strans legate de cult. Astazi piese sunt din nou reprezentate in Teatru pe timpul verii, in cadrul Festivalului Epidauros. Nici pandemia de Covid 19 nu a afectat desfasurarea festivalului.

Teatrul a fost excavat in anul 1881 de catre arheologul Panagiotes Kavvadios, care a efectuat apoi restaurari partiale. Lucrari de restaurate la monument au avut los si intre anii 1954 si 1963 de catre o echipa de arheologi condusa de Anastasios Orlando. A trecut apoi la o reconstructie a prosceniului, ulterior indepartat. Comitetul pentru Conservarea Monumentelor Epidauros a restaurat poarta paradosului de vest, ultimul cuneus exterior superior (1988 - 1999) si scurgerile antice (1992 - 2007). Un al treilea program include lucrari de restaurare in cavea si cladirea scenei.

La intrarea in situl arheologic se afla o mica cladire, cu doua incaperi, care adaposteste un mic Muzeu Arheologic care se merita vizitat pentru statuile si alte relicve pe care le detine. Toate sunt mulaje si copii. Originalele restaurate din Epidaurus sunt adapostite la Muzeul National de Arheologie din Atena.

Prima incapere. Sanctuarul lui Asklepios din Epidaur a fost unul dintre cele mai mari si mai cunoscute centre de vindecare din antichitate. Multi oameni au marsaluit spre Sanctuar din toate colturile lumii antice pentru a fi vindecati de zeul care i-a aparut pacientului in somn si il ingrijeste. Pe langa curele miraculoase efectuate de zeu, Sanctuarul Epidauros era insa si un loc in care se practica adevarata medicina, asa cum o marturisesc inscriptiile si instrumentele medicale care au fost gasite la sapaturi si expuse in incapere pe peretele opus intrarii. Vindecarile zeului erau inregistrate pe stelele de piatra, care erau pastrate in Stoa Abatonului, cladirea in care avea loc vindecarea. Pe vremea calatorului Pausanias, care a vizitat Sanctuarul la mijlocul secolului al II-lea dHr, mai existau sase stele cu remedii miraculoase. Sapaturile din Sanctuar au scos la lumina patru dintre acestea care dateaza din secolele IV - III iHr. Au fost gasite si inscriptii private ale vindecarii mai multor indivizi, precum vindecarea lui Hermodikos din Lampsakos din secolul al III-lea iHr, a regelui Galiei, Cutius, din secolul I iHr, si a lui Dulius Apellas din Mylasa din secolul al II-lea dHr. Cele patru stele ale curelor miraculoase inregistreaza mai mult de 70 de cazuri individuale de vindecare a pacientilor. In aceste cazuri sunt trecute istoriile personale ale bolnavilor si boala specifica a acestora, apoi interventia zeului, iar in final consemneaza vindecarea miraculoasa. Textul are caracterul de a demonstra puterile zeului de a interveni si de a vindeca o gama larga de boli si de a calma toate tipurile de durere. Se mentioneaza adesea obligatia pacientului de a plati iatra (plata catre zeu pentru terapie) pentru a fi tratat, precum si pedeapsa aplicata de zeu celor care nu isi faceau datoria. In multe cazuri cei care sunt vindecati infiinteaza o jertfa votiva pentru a-i multumi zeului pentru ajutor, adesea o statuie sau o inscriptie care mentioneaza cazul lor particular. Asa este cazul lui Hermodikos din Lampsakos; vindecarea lui este mentionata in randurile 106 - 110 din textul curelor miraculoase de pe stela nr. 1, in timp ce s-a gasit si o alta stela inscriptionata pe care el insusi a infiintat-o.

Inscriptiile cladirilor sunt texte care inregistreaza toate detaliile relevante ale constructiei unei cladiri antice. Ele mentioneaza fiecare proiect, numele celor care au fost responsabili pentru finalizarea lor si plata acestora. Aceste texte sunt foarte importante deoarece ofera informatii de nepretuit despre oamenii care au lucrat la cladiri, materialele de constructie care au fost folosite si modul si succesiunea cronologica prin care a fost construita o cladire. In plus inscriptia ofera o multitudine de termeni tehnici stravechi. Aceste inscriptii dau dovezi cu privire la forma si decorarea structurilor care ar putea sa nu supravietuiasca, ofera informatii despre conditiile economice si sociale existente la acea vreme si, de asemenea, sugereaza relatiile dintre diferite tari. In timpul sapaturilor din Epidaurus, un numar important de astfel de inscriptii au fost scoase la lumina. Aici, in Muzeu, in mijlocul acestei incaperi, sunt expuse doua inscriptii de cladire: inscriptia care se refera la Templul lui Asklepios si cea care se refera la Tholos. Aceste doua edificii sunt printre cele mai importante monumente ale arhitecturii grecesti din secolul al IV-lea iHr. Inscriptia pentru Templul lui Asklepios a fost sculptata la sfarsitul constructiei templului, in jurul anului 370 iHr. Textul mentioneaza numele arhitectului Theodotos si al sculptorilor Timotheos si Hektoridas, care au fost responsabili de decorarea sculpturala. De asemenea, sunt mentionate parti ale templului care nu au supravietuit, precum acoperisul, deschiderile, balustradele metalice, visteria, precum si materialele folosite: lemnul, argintul, fildesul si aurul. Lucrarile au fost realizate fie de antreprenori, fie de comisii din tehnicieni de specialitate. Din inscriptie se poate culege succesiunea prin care a fost construit templul: din exterior spre interior si apoi in sus, in etape. Inscriptia de cladire pentru Tholos, Thymele asa cum este numit in text, ofera o imagine similara pentru constructia acestei magnifice structuri circulare, care a inceput din exterior, adica de la colonada dorica si a progresat spre interior, adica spre zidul cella si colonada corintica. Este demn de remarcat data exacta a lumii, an de an, prin enumerarea preotilor consecutivi ai lui Asclepios, care au slujit mandate de un an. Scopul acestor inscriptii a fost de a face cunoscut proiectul de constructie printr-o citire selectiva a detaliilor constructiei acestuia, in conditiile in care aceste texte nu constituiau contabiizarea oficiala si prezentarea finala a lucrarii.

A doua incapere. In aceasta zona sunt expuse copii din ipsos ale sculpturilor care au decorat Templul lui Asclepios, Templul lui Artemis si Tholosul (Thymele). Originalele, lucrari de la inceputul secolului al IV-lea iHr, se afla la Muzeul National de Arheologie din Atena. Pe perete, sus dreapta, este copia unui piept si a unei aripi a zeitei Nike, care a decorat marginea dreapta a acoperisului fatadei de est a Templului lui Asclepios. Pe perete, sus stanga, avem copia finisajelor respective ale fatadei de vest, care sunt mult mai bine conservate. In mijloc, mai sus, se afla finisajul central, o Nike care a coborat din cer tinand probabil un cocos, un vindecator, simbol, pentru indica puterile eficiente de vindecare ale lui Asclepios. In dreapta si in stanga, finisajele laterale ale aceleiasi parti, doua Aure calare, personificari ale brizei racoroase sanatoase. Pe raft, jos, sunt copii ale fragmentelor de compozitii sculpturale care au deorat frontoanele Templului lui Asclepios. Mult mai bine conservata este Regina Amazoanelor, Penthesilea, calare (sub finisaje), care a fost figura centrala in batalia dintre greci si amazoane, infatisata pe frontonul de vest al Templului. Amazoanele, in mitologia greaca, erau un trib feminin razboinic care traia in nordul Eladei si erau descendente ale lui Ares, zeul razboiului. Cand grecii au asediat Troia, amazoanele au venit in ajutorul troienilor. Aici, regina lor se pregateste sa loveasca cu sulita pe un grec care sta in genunchi in fata calului ei.

Pe perete, sub fatada Nike de pe frontonul de est, sunt afisate copii ale a doua sculpturi in relief care au fost gasite la sfarsitul secolului al XIX-lea in zona din jurul Templului. Ele dateaza din jurul anului 360 iHr. Ambele reliefuri infatiseaza o figura masculina care sta pe un tron. Asemanarea lor duce la concluzia ca ambele erau copii ale unui singur prototip. Pe baza pozitiei si a caracteristicilor celor doua figuri acest prototip este, probabil, nimeni alta decat statuia de cult criselifantina a lui Asclepios, opera sculptorului parian Thrasymedes. Statuia a fost ridicata in interiorul Templului. Pausanias a vazut-o acolo cand a calatorit la Epidaur in secolul al II-lea dHr. Din descrierea sa, precum si din reprezentarile de pe monedele din Epidaur, putem recrea imaginea zeului. Asclepios tinea un toiag intr-o mana, in timp ce cealalta se sprijinea pe capul unui sarpe. Langa el era un caine. Tronul sau era decorat cu scene mitologice. Asemanarea imaginilor de pe cele doua sculpturi in relief cu aceasta statuie este clara, dar chiar si asa nu putem fi siguri ca sculptorul lor a fost inspirat de statuia de cult si, daca a fost, cat de fidel a fost imaginii originale.

Baze inscriptionate si altare onorifice si votive din Sanctuarul lui Asclepios, alaturi de finiale si structuri arhitecturale din Templul lui Artemis, intregesc peisajul din aceasta incapere. Piesa de baza este reprezentata de o copie in ipsos a unei statui de marmura a zeitei Afrodita, care a fost descoperita la sfarsitul secolului al XIX-lea in cladirea cunoscuta sub denumirea Biblioteca Sanctuarului. Statuia expusa la Muzeul National de Arheologie din Atena este o lucrare datata din secolul I dHr si reprezinta o copie a unui original din secolul al IV-lea iHr. Zeita dragostei si a frumusetii descrisa aici este in mod evident feminina, dar inarmata. Pe partea stanga, sub mantie (hymation), este vizibila teaca unei spade (koleos) care atarna de o curea (telemon) si traversa corpul pe umarul drept. Manerul spadei ar fi fost adaugat la teaca intr-un material diferit. In mana stanga zeita tinea o sulita de sceptru. In mana dreapta, care era prelungita in fata ei, ar fi tinut un vas, facand o libatie a unui mar, simbol al fertilitatii, sau chiar un coif subliniind aspectul militar. In cultul antic, Afrodita inarmata (zeita care cucereste barbatii pentru ca acestia sa renasca) era legata de Afrodita Morfo (zeitatea care da somn; zeul somnului era Morfeus). Somnul a fost un element fundamental in procesul de vindecare care a fost cautat de cei care vizitau Asklepieion deoarece zeul vindecator a venit la ei in vis in timp ce dormeau in Sanctuar.

Inchei aici prima parte din excursia in Peloponez si sper ca nu am plictisit cu prea multe detalii despre cele vazute. Pentru a intelege mai bine trebuie sa vezi cu proprii ochi.

PS 1. Mentionez faptul ca pentru review m-am inspirat din panourile informative aflate la obiectivele vizitate.

PS 2. In partea a doua din excursia in Peloponez voi descrie vizitele efectuate la Nafplio si situl arheologic Micene.

PS 3. Excursia in ansamblu a costat 85 euro/persoana. Intrarea la Epidaur (Teatrul Antic si Muzeul Arheologic) a costat 6 euro/persoana. Cetatenii UE cu varsta peste 65 ani si sub 26 ani platesc bilet la jumatate pentru intrarea in obiective.

---

VIZUALIZĂRI: 1429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI