Atena. 8500 ani de civilizatie

TIPĂREȘTE

Asa suna refrenul melodiei„Athina" lansata in 1984, de catre legendara Nana Mouskouri.

Atena nu poate fi pe deplin explorata intr-o singura zi, o saptamina sau o luna. Iti trebuie timp, ca sa bifezi fiecare obiectiv in parte. Si, va rog sa ma credeti, sunt destule.

Am avut onoarea sa ma aflu in Atena la finalul anului trecut si inceputul anului in curs. In prima zi din noul an, am luat orasul la pas plecand din Piata Omonia pana la Monastiraki, apoi catre Agora Romana, Piata Syntagma, Gradinile Nationale, Panathenaic Stadion, Templul lui Zeus Olympianul si Arcul lui Hadrian, incheind ziua cu urcus pe Dealul Aeropagului si o plimbare prin Plaka. Toate muzeele, inclusiv Acropole si Templul lui Zeus, erau inchise deoarece, in prima zi a anului, grecii sarbatoresc Sfantul Vasile cel Mare. A doua zi a fost exclusiv pentru Acropole, iar la amiaza s-a plecat catre aeroport.

Pentru a descoperi Atena mai intai trebuie sa-i cunoastem istoria. O istorie care se intinde pe parcursul a 8500 de ani. Pentru aceasta trebuie sa pornim de la mituri si traditii, sa parcurgem toate perioadele istorice: de la preistorie si epoca clasica, pana la perioada medievala si epoca moderna.

Atena și-a derivat numele din lupta dintre doua zeitati. Potrivit traditiei, Poseidon, zeul forțelor nestapanite ale naturii, al cutremurelor și al furtunilor, a revendicat orasul de la zeita intelepciunii, Atena. Poseidon a lovit pamantul cu tridentul sau si un cal neimblanzit s-a ivit, iar din el a tasnit un potop de apa. Darul Atenei pentru locuitorii orașului a constat dintr-un maslin, care a crescut din stânca. În aceasta confruntare dintre cele doua forte opuse – a violentei și a păcii – orașul i-a acordat victoria Atenei și i-a luat numele

Potrivit miturilor, Atena a fost locuita mai întâi de pelasgi, care au fost responsabili pentru construirea primelor ziduri. Primul conducător al orașului, regele Cecrops, avea trup de om de la brau în sus și al unui șarpe de dedesubt.

Un alt rege al sau, Erechthonius, era fiul lui Hefaistos, zeul focului. Acesta, nereusind să se uneasca cu Atena, a fertilizat pământul. Astfel, Erichthonius este asociat cu rodnicia naturii – la fel și Cecrops, deoarece corpul șarpelui sau este un simbol al puterilor pamantului. Fiul lui Erichthonius a fost Erehtheus, care avea și un șarpe drept simbol. Unul dintre urmasii lui Erehtheus a fost Ion, pe care atenienii l-au făcut comandant-sef și rege. Aceasta tradiție reflecta, după toate probabilitatile, pătrunderea pasnica a Atticii de către ionieni.

Cel mai important dintre regii Atenei a fost Tezeu (Theseu), care s-a născut în orașul peloponesian Troezen. Mama lui era Aethra, care dormise în aceeași noapte cu Poseidon și cu regele Atenei, Aegeus (Egeu). În copilărie, Tezeu credea ca este fiul zeului Poseidon, dar în curând a descoperit ca tatăl sau este muritorul Egeu și a pornit să-l găsească în Atena. În drumul sau, el a ucis mulți raufacatori înainte de a ajunge la palatul tatălui sau. Acolo a descoperit ca regele din Creta, Minos, după ce și-a pierdut fiul în Atena, a impus atenienillor un tribut greu de sânge. În fiecare an trebuiau sa trimite șapte tinere fecioare ca sa hraneasca Minotaurul, monstrul cretan. Tezeu a pornit imediat spre Cnossos, resedinta regelui Minos, și a găsit Minotaurul în mitologicul Labirint. Fiica regelui Minos, Ariadna, s-a îndrăgostit de Tezeu și l-a ajutat să-și găsească calea de ieșire din Labirint. După ce a ucis Minotaurul, Tezeu s-a întors la Atena cu corabia sa, însă a uitat sa ridice panzele albe, semn ca misiunea a avut succes, în locul panzelor negre ale morții. Regele Aegeus a văzut în departare corabia cu panzele sale negre și, fiind convins ca fiul sau a murit, s-a sinucis, aruncandu-se de pe Acropola din Sunium. Potrivit unei versiuni, acest eveniment a dat numele Marii Egee, la estul Greciei.

De îndată ce Tezeu i-a succedat tatălui sau la tron, a unit orasele din Attica cu Atena, ca centru, și a introdus festivalul Synoecia pentru a marca acest eveniment. De asemenea, el a schimbat numele vechiului festival Athenaea în Panathenaea pentru a simboliza noua entitate politica. Se spune ca Tezeu și-a condus cu înțelepciune poporul, dar a sfârșit ucis pe insula Skyros de către regele Lycomedes.

Atena, care se afla în bazinul Atticii intre muntii Parnes, Penteli și Hymettus, pe malul Golfului Saronic, este astăzi capitala statului grec și cel mai mare oraș din Grecia. Poziția geografica vitala și clima blanda au fost motivele de baza pentru care a fost aleasa pentru o asezare umana la o data foarte timpurie. De-a lungul istoriei sale stralucite, realizările culturale ale Atenei au adus o contribuție nepretuita la moștenirea umana.

Popularea urbana a Atenei a început sa capete o forma organizata încă din perioada neolitica, în jurul anilor 4000 – 3000 iHr, când s-au infiintat asezari pe stânca Acropolei (în apropierea versantilor nordici), în vecinatatea raului Ilissus (unde se afla în prezent Templul lui Zeus Olympianul) și în zona ocupata ulterior de Agora. Prezenta umana a fost neintrerupta pe tot parcursul epocii bronzului, iar în epoca miceniana (1500 – 1050 iHr) a existat o asezare importanța pe Acropole. Sapaturile au demonstrat ca la începutul secolului al XIII-lea iHr palatul regelui micenean a fost ridicat pe cinci locuri plate pe Stânca Sacra.

La mijlocul aceluiasi secol, a fost numita pentru prima data Acropola, cu o structura cunoscută mai târziu sub numele de Zidul Pelasgian. În același timp, pe partea nord-vestica a Acropolei a fost sapata o cisterna secretă de apa, asigurandu-se astfel ca orașul va avea aprovizionare cu apa atunci când va fi asediat.

Prestigiul Atenei miceniene poate fi văzut în seria de mituri care sunt asociate cu activitățile eroilor locali. Primul rege al orașului, în mituri, a fost Cecrops, în timp ce cel mai faimos erou a fost Tezeu, fiul Aethrei și al lui Aegeus. Tezeu a fost cel care se spunea ca a eliberat Atena de crudul tribut de sânge pe care orașul a fost nevoit să-l plătească regelui Minos al Cretei: in fiecare an atenienii erau obligați sa trimită șapte tinere fecioare în Creta pentru a fi devorate de teribilul monstru Minotaur. Tezeu l-a ucis pe Minotaur și a devenit regele Atenei. Unificarea asezarilor din Attica sub conducerea Atenei – synoecismus – a fost atribuita lui Tezeu.

Unificarea atribuita regelui Tezeu trebuie sa fi avut loc, de fapt, destul de mult după perioada miceniana în secolul al VIII-lea iHr, și a ajutat mult la dezvoltarea Atenei. În secolul al VII-lea iHr puterea care fusese deținută anterior de regi a trecut în mâinile aristocratilor. În anul 624 iHr, legile orașului au fost codificate pentru prima data de către Dracos, iar în anul 594 iHr, atenienii l-au însărcinat pe Solon, unul dintre cei șapte intelepti ai antichitatii, sa alcatuiasca un nou cod de legi. Inovatiile sale au dat sistemului de guvernare un ton democratic, în sensul ca functiile cărora le erau supuse erau determinate în funcție de veniturile lor.

În anul 561/560 iHr, Pisistratus a stabilit regimul tiranilor în Atena – cu sprijinul masei largi a poporului – și el și fiii săi Hippias și Hypparchus au rămas la putere pana în anul 510 iHr. În anul 508 iHr, Atena a dobândit un sistem de guvernare pe deplin democratic în cadrul reformelor promovate de Clistene.

În perioada 490 – 480/479 iHr, atenienii au condus rezistenta greaca în fata persilor în incercarea lor de a-si extinde imperiul pe pământul grecesc. În perioada razboaielor medice (persane), Atena a fost incendiata de doua ori, fiind ulterior reconstruita și fortificata la initiativa lui Temistocle. Acesta a fost, de asemenea, forța din spatele intaririi puterii navale ateniene și a infiintarii a ceea ce s-a numit Liga de la Delos, in anul 478 iHr. Aceasta alianța, din care făceau parte multe orase grecești, avea ca obiectiv principal formarea unui front comun pentru a face fata amenintarii persane, dar Atena și-a putut folosi poziția în Liga pentru a deveni cel mai important oraș-stat din Grecia.

În sfera politica, aceasta perioada a văzut ascensiunea lui Pericle, spiritul calauzitor din spatele Epocii de Aur care a fost cea mai strălucitoare perioada din întreaga istorie a Atenei.

În timpul lui Pericle (443 – 429 iHr), democratia a ajuns la perfectiune și toate sectoarele vieții intelectuale și artele au trăit momente de grandoare și glorie. Cu toate acestea, nici măcar aceste realizări nu au fost capabile sa împiedice Razboiul Peloponesiac, care a izbucnit în anul 431 iHr, si a împărțit Grecia în doua tabere armate, cu Atena și Sparta drept beligeranti. In anul 404 iHr, Atena a fost invinsa și a intrat într-un proces lent de declin. După o încercare nereusita de a recastiga o poziție în centrul afacerilor grecești prin infiintarea unei a doua Ligi (în 379 iHr), Atena a fost cucerita de regele Filip al II-lea Macedoneanul în anul 338 iHr. Acesta – și fiul sau Alexandru Megas – a manifestat totuși respect pentru prestigiul cultural al orașului. In perioada elenistica, Atena era dependenta de politicile urmasilor lui Alexandru, iar în secolul al II-lea iHr a trecut in sfera de influenta romana. În anul 86 iHr, în timpul razboaielor dintre Roma și regele Mithridates din Pont, Atena a fost jefuita de consulul roman Lucius Cornelius Sulla și au trecut câțiva ani pana când daunele au fost remediate. În secolul al II-lea dHr, favorurile acordate orașului de către împăratul Hadrian (117 – 138 dHr) au stimulat o înflorire târzie a Atenei, care a crescut dincolo de granițele geografice ale trecutului și a dobândit multe monumente noi.

Astăzi, monumentele antichitatii clasice sunt raspandite în tot orașul, dar creatiile supreme sunt cladirile sacre ale Acropolei. Aceasta a fost locul în care s-a dezvoltat cultul Atenei cea mai importanța zeita a orașului. Initial, locul a fost folosit pentru locuire, dar a devenit un spațiu cu semnificare religioasă pana în secolul al VI-lea iHr, când tiranul Pisistratus a provocat construirea acolo a unui templu de calcar inchinat Atenei. Zeița patroana a orașului a fost onorata în cadrul Festivalului Panathenaic, care a inclus concursuri atletice și o procesiune magnifică la care au participat toți locuitorii orașului. Scopul procesiunii panathenaice a fost acela de a livra o haina noua care sa acopere statuia Atenei de pe Acropole, ceremonie care a fost insotita de sacrificii pe Stânca. Festivalul Panathenaic a fost sărbătorit cu cel mai mare fast în secolul al V-lea iHr, când au fost construite clădiri superbe pe Acropole: Parthenonul; Sanctuarul Zeus Polieus; Erechteionul; Sanctuarul Pandroseion; Sanctuarul Arriforion; Statuia Atenei Promachos; Propylaeum; Trezoreria Chalkotheke; Sanctuarul Artemis din Vravrona; Templul Atenei Nike; Propilee; Galeria Pinakotheke; Zidul Themistoclean.

O vizita pe Acropole începe cu trecerea prin poarta denumita Propilee. A fost construita intre anii 437 - 432 iHr de catre arhitectul Mnesides pentru a inlocui o poarta anterioara dintre anii 490 - 480 iHr. Este un edificiu compus dupa planuri care au fost revolutionare pentru vremea lor. Aceasta a fost prima poarta a antichitatii care a avut fatada in forma de templu. Intr-adevar cladirea poate avea functii legate de cultele zeitatilor care protejeaza portile si intrarile (exemplu Hermes Propylaeus), in afara de scopul sau secular. Sectiunea centrala este formata din doua portice hexastile, unul orientat spre exterior si celalalt spre interiorul Acropolei.

Poarta centrala este flancata de inca doua cladiri dintre care cea din nord era cunoscuta sub numele de Pinakotheke sau galerie de imagini. In interiorul ei, pe pereti, atarnau picturi si erau canapele pe care se puteau odihni cei obositi de urcare. Cladirea din sud era mai mica, partial, pentru ca o sectiune a zidului micenian inca statea in aceasta pozitie si o restrictiona. Mai mult, Templul Atenei Nike era construit in apropiere, in acelasi timp, si trebuia sa i se acorde spatiu. Partea vestica a cladirii de sud a fost deschisa pentru a permite accesul la Templul Atena Nike. Cand a izbucnit Razboiul Peloponesiac in anul 431 iHr, lucrarile la Propilee s-au oprit, iar edificiul nu a fost niciodata finalizat.

In secolul al VI-lea iHr, un templu in miniatura din piatra poroasa dedicat Atenei Nike a fost ridicat pe zidul micenian. Paramentul a fost instalat pe vremea lui Pericle, iar in anul 437 iHr arhitectul Callicrate a fost insarcinat sa construiasca un nou templu din marmura. Lucrarea a fost intrerupta de Razboiul Peloponesiac si nu a fost finalizata decat intre anii 427 - 424 iHr.

Templul Atena Nike, clasic, acum restaurat, este format dintr-o celula si doua portice de coloane ionice, unul spre est si celalalt la vest. Dimensiunile inguste ale site-ului au dictat ca acesta ar trebui sa fie o cladire mica. Friza ionica continea compozitii sculpturale; la est era un grup cu cei 12 zei (inca in templu astazi), iar in jurul celorlalte parti erau scene in care atenienii se luptau cu alte orase grecesti si cu persii (la British Museum din Londra). Aceasta a fost prima data cand scene istorice mai degraba decat mitologice au fost descrise pe un templu.

In jurul anului 410 iHr, partile deshise ale platformei au fost inchise cu un parapet si ecran pentru a proteja inchinatorii. Acesta a fost decoratcu reliefuri care reprezinta Atena si Victoriile (expuse la Muzeul Acropolei). La est de templu era un altar de piatra al zeitei Atena Nike.

Piesa centrala de pe Acropole este Parthenonul, simbol al Atenei democratice, finalizat intre anii 447 - 432 iHr, dupa planurile arhitectilor Icnitus si Callicrate. Din punct de vedere tehnic, templul este o structura amfirostila peripterala (8 x 17), in stil doric cu trasaturi ionice. Celula era neobisnuit de larga - marcand astfel un pas inainte in constructia templului grecesc antic - iar in interiorul ei se afla o colonada cu doua etaje in forma literei PI. In aceasta se afla faimoasa si colosala statuie a Atenei Parthenos, creatia sculptorului Phidias.

Intregul templu a fost construit din marmura de pe muntele Penteli si a fost ornamentat cu compozitiile sculpturale de pionierat ale lui Phidias (pe friza de est - batalia Gigantilor; pe friza de vest - batalia Amazoanelor; pe friza de nord - caderea Troiei; pe frontonul de est - nasterea Atenei; pe frontonul de vest - disputa dintre Poseidon si Atena). Celebra friza interioara ionica, care arata procesiunea panathenaica, a fost opera lui Phidias. Datorita a ceea ce arheologii numeau rafinamentele sale arhitecturale, prin care se refera la curbura suprafetelor sale, Parthenonul da impresia de a fi mai degraba o piesa de sculptura decat o simpla opera de arhitectura. In aceasta capodopera a unei cladiri, toate investigatiile ideologice si artistice ale grecilor antici s-au reunit si au ajuns la solutia lor intr-o singura lucrare.

Una dintre cele mai elegante cladiri de pe Acropole este Erechteionul, care domina partea de nord a platformei stancoase. A fost construita in secolul al V-lea iHr (421 - 414 iHr si 409 - 406 iHr) pe unul din locul in care, conform traditiei, Atena si Poseidon s-au certat cu privire la denumirea orasului. Langa templu se afla maslinul sacru al Atenei, iar intr-o fantana se afla apa de mare care era darul lui Poseidon pentru oras. Semnul tridentului zeului putea fi vazut si pepperetele de nord al cladirii.

Arhitectul Erechteionului (al carui nume a ramas necunoscut) a exploatat suprafata neuniforma in acest punct pentru a construi un templu neobisnuit format din incaperi construite pe diferite niveluri. In interior erau venerati Atena Polias si Poseidon, alaturi de zeitatile asociate cu trecutul mitic al Atenei - inclusiv Erehteus, care si-a dat numele templului.

Erechteionul este in stil ionic, cu pridvoruri pe laturile sale de est, nord si sud. Pridvorul de nord are o usa monumentala, in timp ce trasatura pedominanta pe latura de sud sunt celebrele Cariatide. Acestea sunt sase statui feminine asezate in locul coloanelor si, desi functia lor este in primul rand de a sustine ansamblul, ele arata gratioase. Indoirea unui picior (peste care tunica se potriveste atat de strans incat sa fie aproape transparenta) rupe monotonia axei verticale, in timp ce pliurile grele si dense de pe celalalt picior confera compozitiei generale varietate si echilibru. Una dintre Cariatide se afla in prezent la British Museum (revin mai tarziu cu acest aspect), in timp ce celelalte sunt pastrate la Muzeul Acropolei. Figurile pe care le vedem pe Erechteion sunt turnate (copii).

De-a lungul istoriei sale, Acropola din Atena a suferit cumplit de pe urma stricaciunilor si modificarilor produse de cei care s-au perindat ca forte de ocupatie, dar si mai rau din cauza jafurilor sistematice.

La capitolul stricaciuni din partea ocupantilor avem doua cazuri extremde grave. La 26 septembrie 1687, amiralul venetian Francesco Morosini, venit din Creta, asediaza Acropole unde se afla garnozoana otomana. O ghiulea trasa de pe Dealul Philopappus loveste Parthenonul, transformat de turci in depozit cu pulbere. Urmeaza o serie de explozii in lant care distruge acoperisul, structura interioara si 14 coloane exterioare. De asemenea, sunt distruse total sau partial Sanctuarul lui Pandion, Chalkotheka, Sanctuarul zeitei Artemis Vavrona si Propileele. In anul 1827, in perioada Razboiului de Independenta, Erechteionul este lovit de un obuz turcesc si sufera stricaciuni importante. La acestea se adauga si transformarea monumentelor de-a lungul secolelor. Bizantinii fac din Parthenon o biserica crestin-ortodoxa, Sfanta Sofia, iar pentru asta inchid intrarea din partea orientala, darama coloanele din interior si distrug o parte a sculpturilor de pe frontonul oriental. Cruciatii, care le iau locul din anul 1204, transforma Parthenonul in biserica catolica, Sfanta Maria, iar turcii il convertesc in moschee mai intai, depozit de pulbere mai apoi. Erechteionul devine resedinta a guvernatorului militar al Atenei si spatiu pentru haremul acestuia. Templul Atena Nike este daramat de turci in anul 1686, pentru ca din materialul scos sa faca un zid de aparare. Propileele trec si ele prin momente dificile. Bizantinii amenajeaza aici Biserica Sfanta Treime si biroul mitropolitului Atenei. Francii, care urmeaza dupa bizantini, plaseaza aici resedinta printului lor. Turcii il transforma in depozit de praf de pusca. La 26 septembrie 1687 acesta este bombardat de venetieni si o parte a edificiului sare in aer.

Dupa cum am mai spus, jafurile sistematice au afectat componenta monumentelor de pe Acropole. Dictatorul roman Lucius Sulla incendiaza Atena in anul 86 iHr, dar mai intai extrage niste statui de pe Acropole pe care le transporta la Roma. In secolul al V-lea dHr, bizantinii demonteaza si duc la Constantinopol statuia Athenei Promachos din Parthenon. Cand cuceresc Constantinopolul in anul 1204, cruciatii o distrug.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea insa, slabirea puterii Imperiului Otoman atrage atentia „oamenilor cultivati din Occident" asupra tezaurului reprezentat de gloriosul trecut al Greciei. Una dintre cele mai mari afaceri din istoria moderna a lumii este legata de activitatea grupului Lordului Elgin.

Thomas Bruce, alias Lord Elgin, ajunge in decembrie 1798 la Constantinopol, ca ambasador al Regatului Unit pe langa sublima Poarta. El pune la cale afacerea care va ramane in istorie sub denumirea „Marmura lui Elgin". O afacere constand in luarea cu japca a unor piese de pe Acropole pentru a le vinde apoi in Marea Britanie. Pentru aceasta, amabilul ambasador isi pune la lucru personalul din subordine. Cu ajutorul secretarilor sai isi face o echipa de specialisti in arta si antichitatea greaca.

In cazul Acropole jaful cerea o pregatire de specialitate. Seful acestei echipe este un pictor italian, Giovanni Battista Lusieri. Echipa, de fapt o banda de escroci, ajunge la Atena in iulie 1801. Marele Vizir de la Constantinopol elibereaza un firman, un soi de adresa catre guvernatorul miliotar al Acropolei, in care se refera la cercetarea monumentelor de pe Acropole si nu la jefuirea lor. La insistentele Lordului Elgin, Marele Vizir accepta in final o prevedere de la care plecand, banda ambasadorului britanic a purces la jaf. Pana in anul 1805, banda mutileaza pur si simplu monumentele de pe Acropole. Din Parthenon sunt desprinse si puse in lazi 12 statui, 150 de dale din friza lui Phidias si 15 metope. Templul Atenei Nike ramane fara intreafa friza. De la Erechteion se desface una dintre cele sase Cariatide. Jafului i se adauga distrugerile. Grabiti sa termine cat mai repede, banda de hoti pun la pamant partile arhitecturale pentru a le putea despuia. Pana in anul 1805 cand turcii, prinzandu-se de escrocherie, interzicand activitatea bandei, s-au adunat mai mult de 200 de lazi cu piese de o inestimabila valoare. Vestigiile furate sunt cumparate pe sume derizorii de catre guvernul Majestatii Sale zece ani mai tarziu, in 1815, si expuse la British Museum. De nenumarate ori grecii le-au cerut inapoi, insa s-au izbit de refuzul categoric al autoritatilor britanice. Acestea sustin ca tin la Londra structurile furate pentru „a le proteja si conserva". Tipic britanic! Perfid Albion!

De un larg ecou se bucura in opinia publica din Marea Britanie denuntarea de catre Lordul Byron. In poemul„Blestemul Angliei", Atena spune naratorului:, , Am scapat de ravagiile turcilor si gotilor! Tara ta mi-a trimis insa un barbar mai rau decat turcii si gotii la un loc! "

Monumentele importante ale Acropolei nu se limiteaza doar la varful stancii; unele dintre descoperirile majore au fost facure pe versantii ei nordici si sudici. Aici se afla Sanctuarul lui Dionysos din Eleutherae cu Teatrul lui Dionysos unde marii dramaturgi antici si-au prezentat pentru prima oara lucrarile, in secolele al V-lea iHr si al IV-lea iHr. La est de teatru, au supravietuit cateva urme ale Odeonului lui Pericle, o cladire cu un design circular neobisnuit unde se tineau concursuri muzicale (anii 447 - 442 iHr). La vest, arheologii au descoperit Sanctuarul lui Asclepius, care a fost inaugurat in anul 420 iHr. In apropiere se aflau doua monumente coregice (cele ale lui Thrasyllus si Nicias - anul 319 iHr, ridicate de catre invingatorii la concursurile de teatru. Mult mai multe dintre aceste monumente coregice se aflau de-a lungul a ceea ce se numeste Strada Trepiedelor, sectiuni din care - cu superbul monument coregic al lui Lysicrate di anul 334 iHr - au fost descoperite in cartierul Plaka.

Pe latura de sud a Acropolei se afla si o Stoa lunga, ridicata pe cheltuiala regelui Eumenes al II-lea al Pergamului (secolul al II-lea iHr). In apropiere se afla structura impunatoare numita Odeonul lui Herodes Atticus, ridicat in perioada 160 - 174 dHr, in memoria sotiei fondatorului sau, Regilla: in lunile de vara este inca un loc pentru evenimente artistice. Cavea sa semicirculara are un diametru de 76 m si continea 39 de randuri de scaune de marmura care puteau gazdui pana la 6000 de spectatori. Orchestra pavata cu marmura este, de asemenea, semicirculara si are un diametru de 19 m, in timp ce imensul proskreion dreptunghiular avea o podea de lemn la 1,5 m deasupra orchestrei. Are 35 m lungime si fatada sa se proiecteaza la 8 m in fata peretelui de sud al salii de concert. Mai la sud era scena cu o podea luxoasa de mozaic. Din pacate peretii exteriori ai scenei sunt cei mai putin conservati. Spre proskreion pilastrii si coloane incadrau cele trei usi ale scenei si usile laterale. Mionul avea un acoperis din lemn de cedru, fara bretele intermediare. Aceasta a fost o mare realizare, comemorata cu admiratie de scriitori antici precum Pausanias si Philostratos.

La est, Odeonul era atat de perfect legat de Stoa lui Eumenes, incat s-ar presupune ca Stoa a fost construita pentru a-l servi pe Odeon, in timp ce in realitate Stoa fusese construita cu trei secole mai devreme pentru spectatorii Teatrului lui Dionysus. Odeonul a fost incendiat de heruli in anul 267 dHr. Mai tarziu a fost incorporat in zidul de fortificatie roman de pe versantii Acropolei, care a ramas in folosinta cu diverse modificari pana in anul 1877. In acest fel, monumentul a supravietuit demolarii si jefuirii de pietre, astfel incat zidul sau sudic ramane inca la o inaltime de aproape 29 m. Sapaturile arheologice dintre anii 1847 - 1858, efectuate de Kiriakos Pittakis, au eliberat Odeonul lui Herodes Atticus de zacamintele medievale de 10 m inaltime si au facut lumina asupra istoriei sale. Reutilizarea Odeonului pentru evenimente muzicale si spectacole de teatru a inceput in anii 1930 si a devenit obisnuinta dupa 1957. In acest scop, scaunele de marmura ale cavei si scarile au fost reconstruite sub conducerea lui Anastasios Orlandos intre anii 1960- 1964.

Ramasitele vechii Agore a Atenei, care era centrul politic si administrativ al orasului si centrul tuturor activitatilor sale sociale, comerciale si religioase, au fost excavate in partea de nord a Acropolei. Cea mai nordica structura din Agora este Poikile Stoa, ale carei fundatii se gasesc de fapt in afara sitului arheologic ingradit. A fost construita in jurul anului 460 iHr si ornamentata cu lucrari ale unora dintre cei mai faimosi pictori ai vremii, printre care Polygnorus si Panaeus. Monumentele din partea de vest a siteului arheologic includ: Stoa Regala (secolul al VI-lea iHr); Palatul Arhontelor; Stoa lui Zeus (secolul al V-lea iHr); Templul lui Apollo Patraos in stil ionoc (secolul al IV-lea iHr); Metroonul sau Templul in care era venerata Rhea-Cybele, mama zeilor si unde se pastrau arhivele orasului (secolul al II-lea iHr); Bouleuterium (secolul al V-lea iHr) si Tholos, o cladire circulara pentru administratie si, probabil, utilizari religioase (secolul al V-lea iHr).

In apropiere, pe Dealul Columnus din Agora, a fost construit la mijlocul secolului al V-lea iHr monumentalul Templu al lui Hephaistos si Atena Erganes, patronii artizanilor, de obicei - desi gresit - numit Tezeumul. Acesta este un templu peripteeal doric cu superba ornamentatie sculpturala (pe frontoane: batalia de la Centaurus la est; caderea Cretei la vest; ispravile lui Tezeu si Heracles pe frize). In interior s-au pastrat statui ale zeitatilor venerate in templu, de catre sculptorul Alcamenea.

In piata principala triunghiulara a Agorei, delimitata de Calea Panathenaic pe latura de vest, se afla un altar pentru cultul celor 12 zei (anul 522/521 iHr), Templul lui Ares in stil doric (secolul al V-lea iHr), incinta Eroilor Eponimi, cu statuile eroilor care au dat numele celor zece triburi din Attica (la mijlocul secolului al IV-lea iHr), Altarul lui Zeus si Odeumul, care a fost construit in anul 15 dHr de catre Agrippa, ginerele imparatului Augustus (cladirea a fost modificata in secolele al II-lea dHr si al V-lea dHr si a devenit „Gimnaziul Gigantilor"). Partea de sud a Agorei a fost ocupata de doua Stoa din secolul al II-lea dHr (Stoa de Mijloc si Stoa de Sud), sediul Helaea, cea mai importanta curte a Atenei dupa secolul la V-lea iHr, Enea-Kronous sau fantana cu noua guri (care dateaza din timpul lui Pisistratus) si un Nymphaeum care a fost cadou de la imparatul roman Hadrian. Spre est avem Stoa lui Attalus, donata de Attalus al II-lea al Pergamului in anul 150 iHr.

Stoa a fost reconstruita si transformata in Muzeul Agorei Antice, care adaposteste o colectie arheologica, printre cele mai notabile exponate in care se numara o statuie de cult a lui Apollo Patraos a sculptorului Euphranor (secolul al IV-lea iHr), importante descoperiri preistorice, ofrande funerare din inmormantari geometrice, inscriptii, obiecte legate de organizarea militara si viata publica a Atenei si amfore in ordinea cifrelor negre si rosii.

La periferia de nord-vest a Atenei se afla Kerameikos, cimitirul care continea mormintele cetatenilor de vaza si ale celor cazuti in batalii. Acesta trebuia sa fi fost un loc uimitor de-a lungul perioadei in care a fost folosit, pentru ca mormintele erau impodobite cu lucrari de arta remarcabile; statui si „stele". Mulajele acestora se afla acum pe site insusi, in timp ce originalele sunt pastrate in Muzeul Keramaikos impreuna cu ofrande funerare din interiorul mormintelor. Prin Kerameikos treceau zidurile Atenei, care imparteau locul in Keremeikos interior si exterior. Cele doua porti principale, Dipylonul si Poarta Sacra, au fost si ele aici. Drumul care trecea prin Poarta Sacra era Calea Sacra, care mergea spre vest pana la Eleusis, in timp ce cel care folosea Dipylonul se numea pur si simplu „dromos" (drumul). Cladirea cunoscuta sub numele de Pompeium, intre cele doua porti, a fost locul de plecare pentru Procesiunea Panathenaic, care a urmat „Dromosul" in Agora inainte de a ajunge la Acropole. Cateva ramasite ale Pompeiumului si ale portilor au supravietuit in situl Kerameikos, impreuna cu sectiuni ale zidului orasului in care pot fi vazute fazele succesive ale reparatiilor (479/478 iHr, 394/393 iHr, 253 - 260 dHr, secolul al VI-lea dHr).

La nord-vest de Acropole se inalta dealul stancos al Areopagului, care dupa secolul al VII-lea iHr a fost sediul organului administrativ si judiciar cu acelasi nume. Pe Dealul Areopagului a predicat Sfantul Apostol Pavel atenienilor in anul 49/50 dHr. La vest de Stanca Sacra se gaseste Pnyxul, unde „ecclesia" a „demei" (adica Adunarea Poporului) se intrunea dupa secolul alVI-lea. Mai la sud se afla Dealul Muzelor, cunoscut astazi ca Dealul Philopappos, de la monumentul funerar al romanului Gaius Julius Antiochus Philopappos, care a fost ridicat pe varful sau in anul 115 dHr. Un alt deal din apropiere a fost dedicat Nimfelor si acolo a fost construit Observatorul din Atena, in secolul al XIX-lea.

Zona de langa albia raului Ilissus este remarcabila pentru unul dintre cele mai izbitoare monumente din Atena, Templul lui Zeus Olympianul. Lucrarile la acest edificiu in stil doric au inceput pe vremea Pisistratidelor (secolul al VI-lea iHr), dar structura a fost finalizata abia in stil corintian in perioada imparatului Hadrian, in anul 131/132 dHr. Pentru a-l primi pe binefacatorul lor, imparatul roman, la inaugurarea templului pe care in cele din urma il terminase, atenienii au ridicat Arcul de Triumf al lui Hadrian. Acesta se afla si astazi in acelasi loc, langa una dintre cele mai aglomerate bulevarde din Atena - Leof. Vasilisis Amalias. Arcul de Triumf este realizat din marmura Pentelic, se afla pe o strada straveche care ducea din orasul vechi al Atenei la noua urbe construita de Hadrian.

Monumentul, care are 18 m inaltime si 13 m latime si este in stil corintic, are doua fatade identice si este impartit vertical in doua sectiuni distincte. Partea inferioara urmeaza forma unui arc onorific roman, in timp ce partea superioara are sculptate doua inscriptii, cate una pe fiecare parte: prima, pe partea spre Acropole, scrie - „aceasta este Atena, orasul antic al lui Tezeu"; a doua, pe cealalta parte, indreptata spre noul oras, resturi de picturi murale pot sugera ca in Evul Mediu arcul facea parte dintr-o biserica crestina. In anul 1778 a fost transformat intr-o poarta a zidului de aparare din jurul Atenei si a fost cunoscuta sub numele de „Poarta Printesei".

In perioada romana (secolul I iHr), a fost construita o noua Agora la est de vechea zona comerciala; aceasta este cunoscuta si sub denumirea de Forumul lui Caesar si Augustus sau doar ca Forumul Roman. Acesta a ocupat o zona dreptunghiulara inconjurata de portice ionice. Mai spre est, astronomul Andronic Kyrrhestos a ridicat o structura care era simultan un ceas cu apa, un ceas solar, o girueta si un planetariu si care purta reliefuri ale celor opt vanturi personificate in exteriorul sau (Turnul Vanturilor - secolul I dHr). La nord de Forumul Roman se afla Biblioteca lui Hadrian, o cladire monumentala inconjurata de portice. Aici erau sali de lectura si sali de curs luxoase, iar in curte era un iaz in jurul caruia savantii se puteau relaxa.

In perioada bizantina timpurie multe dintre monumentele clasice ale Atenei au fost convertite in biserici crestine. Au fost construite si biserici noi, mai ales de tip bazilica. Cu toate acestea, in perioada bizantina mijlocie (843 - 12), activitatea de constructie a fost la apogeu. Cele mai notabile trasaturi ale bisericilor bizantine din Atena sunt asa-numita„cupola ateniana" cu tamburul sau alungit, dar elegant, planurile suprafetelor exterioare si folosirea cursurilor de caramida in zidarie. Aproape toate aceste cladiri sunt de tip cruce in patrat. Cele mai bune exemple de biserici ateniene sunt cele ale Sfantului Nicolae„Rangavas" din Plaka (ridicata in perioada 1031 - 1050); Kapnikarea Panagia (construita la mijlocul secolului al XI-lea); Sfantul Theodor (din 1065); biserica principala a Manastirii Kaisariani (de la sfarsitul secolului al XI-lea); Maica Domnului„Gorgoepikoos" (din secolul al XII-lea), acum capela la Catedrala Mitropolitana din Atena, si biserica Sfintii Apostoli, construita in jurul anului 1000 in vechea Agora intr-un tip arhitectural neobisnuit cu patru abside. In arhitectura bisericeasca de tip octogonal se afla biserica rusa „Sotira Lykodimou", datand din anul 1030, si biserica principala a Manastirii Daphni din secolul al XI-lea.

Cand Constantinopolul a cazut in mainile cruciatilor - francilor - in anul 1204, Atena a fost ocupata de mercenarii lui Otto de la Riche al Burgundiei, trecand in cursul secolului al XIV-lea prin mainile succesive ale catalanilor, familia florentina Acciojuoli, venetienilor si, din nou, bizantinilor. In anul 1458, orasul este ocupat de turci (Constantinopolul cazuse in 1453), iar Acropola devine o asezare turceasca. In 1867, in timpul razboaielor turco-venetiene, Acropola a fost bombardata si capturata de amiralul venetian Francesco Morosini. In anul 1690, Atena a revenit sub ocupatie otomana, si ramane asa pana la eliberarea definitiva in anul 1833 si recunoasterea sa drept capitala a statului grec modern. Relicve importante ale luptei grecilor pentru libertate si ale istoriei Greciei moderne pot fi vazute la Muzeul de Istorie si Etnologie din Atena, gazduit in cladirea vechiului Parlament (1858 - 1871) din Piata Kolokotronis. Istoria moderna a Atenei poate fi urmarita si in Muzeul Vouros Eftaxias de pe Odos Paparrigopoulou 5.

Dupa proclamarea Atenei drept capitala a Greciei, orasul a fost proiectat dupa planurile arhitectilor Kleonthis si Schaubert. Majoritatea cladirilor construite in acest moment au fost in stil neo-clasic si multe dintre ele au supravietuit pentru a da o atmosfera diferita orasului modern. Printre cele mai notabile cladiri din secolul al XIX-lea se numara: Parlamentul (ridicat in perioada 1836 - 1843), initial palatul printului Otto de Bavaria, primul rege al Greciei; Centrul de Conferinte Zappeion (construit intre anii 1874 - 1888) din Gradinile Nationale; Academia (construita intre 18591887); Universitatea Nationala (construita in perioada 1839 - 1864); Biblioteca Nationala (inaltata in perioada 1877 - 1902). Acestea sunt numeroase conace vechi din cartierul Plaka, o zona fermecatoare in care putem obtine un gust din ceea ce trebuie sa fi fost odata Atena.

De asemenea, in cartierul Monastiraki se afla Muzeul de Arta Populara Greaca - Odos Kirristou 8 - care ofera o privire de ansamblu asupra traditiei si folclorului vernacular grec.

Una dintre cele mai centrale zone ale Atenei este Piata Syntagma (Constitutiei) , care este inconjurata de strazi comerciale si hoteluri de lux. Se afla vis-a-vis de cladirea Parlamentului de pe bulevardul Vasillisis Amalias, care a fost ridicata pentru a servi drept palat al regelui Otto I (1832 - 1862). In fata Parlamentului se afla Monumentul Ostasului Necunoscut unde fac de garda celebrii „evzonii" din Garda Prezidentiala. Zona este flancata de Gradinile Nationale, o zona mare de verdeata in inima orasului, ideala pentru o plimbare linistita. In apropiere se afla cladirea Zappeion, construita in perioada 1874 - 1888, si folosita pentru expozitii si conferinte. Bulevardul Vasilissis Olgas desparte Centrul Zappeion si Gradinile Nationale de situl arheologic Ilissos si duce la Stadionul Panathenaic (Kallimarmaro). Acesta a fost construit din ruinele vechiului stadion pentru a gazdui primele Jocuri Olimpice ale timpurilor moderne in 1896.

Panathenaic Stadium este situat pe locul unui vechi stadion antic si a gazduit timp de mai multe secole jocuri in care sportivii, barbati nud, au concurat („gymnikos agones") in evenimente de pista, campionate de atletism, asa cum le-am numi astazi. In secolul al IV-lea iHr, in timpul arhontarii lui Lykourgos, constructia unui Stadion a fost inclusa in lucrarile publice efectuate la Atena. Rapa care curge intre Dealul Ardettos si inaltimea joasa de vis-a-vis, intr-un cadru idilic pe malul raului Ilissos, a fost considerata a fi o locatie ideala. Acesta era un teren privat, dar proprietarul sau, Deinias, l-a cedat statului pentru construirea unui Stadion. Lucrari majore de demontare au transformar rapa intr-un spatiu pentru concursuri, cu trasaturile stadionului grecesc, de forma paralelogram cu intrare la un capat ingust si spatiu pentru spectatori pe versantii de pamant de pe celelalte trei laturi. Stadionul lui Lykourgos a fost folosit pentru prima data in timpul sarbatoririi „Marii Panathenaia" in anul 330/329 iHr, pentru a gazdui „gymnikou agones", care din timpuri erau tinute intr-un spatiu din sudul Atenei.

In perioada romana, sub domnia lui Hadrian (117 - 138 dHr), s-au realizat lucrari semnificative la Stadion datorita generozitatii oratorului si magnatului Herodes Atticus. Acestea au avut ca rezultat doua modificari principale ale formei initiale: conversia formei rectilinie in forma de potcoava prin adaugarea sfendoniei, element caracteristic stadiilor grecesti din epoca romana, si instalarea in spatiul pentru spectatori a randurilor de scaune (edolia) de marmura alba Pentelic. Un pasaj boltit sub zidul de sprijin de est se termina in spatele Stadionului si Tyche/Fortuna a fost construit pe varful Dealului Ardettos. Intregul spatiu a fost impodobit cu statui splendide. Atenienii erau mandrii de Stadionul Panathenaic, care nu avea rivali in lume. Timp de mulri ani, mormantul lui Herrodes a dominat varful dealului din stanga intrarii.

Odata cu Crestinismul predominant si interzicerea sarbatorilor pagane si a spectacolelor barbare din perioada romana, cum ar fi duelurile sangeroase intre gladiatori si luptele cu fiare salbatice, de catre inparatul roamn Theodosius I in anul 393 dHr, Stadionul Panathenaic a prezentat treptat o imagine trista a abandonului, pe masura ce splendidele marmure au fost incorporate cladirilor din Atena.

O prima incercare de revigorare a ideii Jocurilor Olimpice au fost „Olimpiadele Zappeion", expozitii de produse grecesti, in legatura ca care s-au organizat intreceri de atletism in Panathenaic Stadium in 1870 si 1875. Aceasta idee a fost adusa in practica de baronul Pierre de Coubertin, care a organizat „Conferinta Olimpica Internationala" la Paris, in anul 1894. Presedintele Conferintei a fost Demetrios Vikelas, care i-a convins pe delegati ca primele Jocuri Olimpice moderne ar trebui sa aiba loc in capitala Greciei in anul 1896. Stadionul Panathenaic a fost ales pentru a gazdui Jocurile Olimpice. Cheltuiala enorma de reconstructie a Stadionului, in valoare de 920.000 de drahme, a fost asumata de magnatul grec Georgios Averoff, a carui statuie portret de marmura se afla in dreapta intrarii in Stadion. Datorita dovezilor descoperite in sapaturile arheologice din secolul al XIX-lea, reconstructia Stadionului din marmura Pentelic se remarca prin gradul ridicat de fidelitate fata de monumentul antic din secolul al II-lea dHr.

Stadionul este numit dupa lungimea stancii, un stadion, o masura a lungimii in antichitate, echivalenta cu aproximativ 185 m. Zona pentru spectatori, care putea gazdui peste 68.000 de persoane, a fost impartita pe doua niveluri printr-o diazoma la nivelul celui de-al 24-lea rand de scaune. Scari construite formeaza cuneiul, a caror curbura asigura o vizibilitate optima a pistei. Un pasaj intre randul din fata de scaune si parapetul de protectie acopera o conducta subterana pentru scurgerea apei de ploaie.

Primele Jocuri Olimpice moderne au fost un succes rasunator. Atunci a fost auzit pentru prima data„Imnul Olimpic", cu versuri ale poetului Costis Palamas, si muzica de Spyros Louis. De-a lungul secplului XX, Panathenaic Stadium a gazduit diverse evenimente. In cadrul Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004, pe Stadion s-a trait momente de suspans si emotie in timpul intrecerilor de tir cu arcul si ca linie de sosire a curselor de maraton (masculin si feminin).

In apropiere de Panathenaic Stadium, pe Odos Iridou Attikou, se afla Palatul Prezidential si Megaron Maximios, oficiul primului-ministru grec. Gradinile Nationale se extind pana la Bulevardul Vasilissis Sofias, cu florile sale pitoresti, si unde se afla Muzeul Benaki, ambasade ale tarilor straine, Muzeul de Arta Cicladica, Muzeul de Razboi si cladirea Ministerului de Externe. Un pic mai sus incepe Dealul Lycabettus. Din vardul acestuia, la care se ajunge fie cu funicularul, fie pe drumul marginit de copaci, exista o vedere panoramica a intregii Atene. Dealul este inconjurat de mica biserica Sfantul Gheorghe, in timp ce mai jos, Teatrul in Aer Liber este folosit vara pentru piese si concerte.

Din Piata Syntagma trei strazi paralele, Stadiou, Eleftheriou Venizelou (Panepistimiou) si Akadimias, converg catre Piata Omonia (Concordia) . Pe Strada Stadiou avem Muzeul de Istorie si Etnologie si Piata Klafthmonos, in timp ce capatul superior al Strazii Panepistimiou este dominat de Grand Bretagne Hotel (construit: 1842 - 1842). Mai departe, Casa Schliemann (construita: 1878 - 1879), Societatea de Arheologie (construita: 1858), Catedrala Romano-Catolica Sfantul Denis (construita: 1853 - 1887), Spitalul de Oftalmologie (construit: 1847 - 1857), Banca Nationala a Greciei (construita: 1933 - 1938) si, in special, Academia (1859 - 1887), Universitatea Nationala si Capodistriana (1839 - 1864) si Biblioteca Nationala (1887 - 1902) confera acestei strazi aspectul sau caracteristic. Strada Akademias adaposteste Centrul Cultural al Atenei, o cladire din secolul al XIX-lea, in care se desfasoara frecvent expozitii si alte evenimente culturale.

Piata Omonia este cea mai veche piata din Atena. Este inima capitalei, o rascruce de drumuri la care se intalnesc multe paturi ale societatii sale. Sub piata se afla statia de metrou, cu chioscul ei, comercianti stradali, muzicieni ambulanti si vanzatori de bilete de loterie. Desi acum 100 de ani era una dintre cele mai elegante locuri din Atena, astazi este un spatiu preferat de prostituate, traficanti de droguri si oameni fara adapost. Desi in timpul zilei poti sa treci pe aici pentru a ajunge dintr-un loc in altul, se recomanda evitarea acestei zone aproape de miezul noptii.

Mai sunt doua piete in apropiere de Omonia. Este vorba de Piata Kaningos, la fel de aglomerata si Piata Exarchia. Ultima este un loc de intalnire pentru nonconformisti, inconjurata de strazi acoperite in graffiti. Foarte placuta pentru o discutie interesanta, indelungata, la o cafea greceasca sau pentru a iesi seara la o terasa cu muzica„rembetika". Din Piata Omonia porneste Strada Patission (oficial 28 Oktovriou) unde gasim doua cladiri de maxima importanta: Politehnica (1862 - 1876) si Muzeul de Arheologie (1866 - 1889). Tot din Piata Omonia porneste si Strada Athina care merge spre nord pana la intersectia cu Strada Ermou si Piata Monastiraki prin cartierul Psiri. Cladirile celebre includ Primaria Atenei, pe partea de vest, si turnuri de birouri spre nord. Agora moderna se afla la est, langa Piata Kotzia. Magazine si cladiri rezidentiale se gasesc la sud cu cladiri neo-clasice. In mijlocul strazii se afla piata municipala Varvakeios considerata cea mai veche din Atena. Alte monumente care atrag atentia vizitatorilor sunt Fantana Thesee, Statuia lui Pericle si Monumentul Drahmei.

La intersectia dintre strazile Athina si Ermou se afla Piata Monastiraki. In interior se gaseste statia de metrou ce deserveste Liniile 1 si 3, de asemenea ruinele unei moschei lipsite de minaret (Tzisdarakis) si biserica Fecioara Maria Partanassa. Cartierul Monastiraki este unul dintre principalele centre comerciale ale Atenei alaturi de Psyri si Plaka. In centru se afla Piata Abyssinia unde in fiecare duminica are loc targul de vechituri, o traditie pastrata din anul 1910. Cartierul reprezinta un adevarat iarmaroc pentru cei care aleg sa se plimbe pe stradutele inguste unde vor gasi numeroase boutiquri de imbracaminte, magazine pentru suveniruri, vechituri si antichitati. Dupa vechea moschee Tzisdarakis din Piata Monastiraki, care gazduieste Muzeul de Arta Populara, spre Strada Areos se afla Biblioteca lui Hadrian, iar pe Strada Dexipou este amplasat Turnul Vanturilor din Agora Romana. Din piata avem acces la Strada Ermou care leaga cartierele Kerameikos si Psyri de Piata Syntagma si Plaka. Ermou reprezinta principala strada comerciala din centrul Atenei si una dintre cele mai scumpe (locul 5 in Europa si locul 15 in lume). Totusi se poate face o plimbare pentru a privi la vitrine sau pentru a te opri la una din micile cafenele.

Atena a fost, este si va ramane o destinatie ideala pentru iubitorii de istorie, nu numai in sezonul estival. Dimpotriva, orasul este locul perfect in extrasezon, din toamna pana in primavara, atunci cand stralucirea soarelui mediteranean se domoleste, iar clima blanda le permite turistilor sa viziteze monumentele din Acropola sau din Agora, sa se plimbe pe stradutele intortocheate din Plaka si Monastiraki, sa se relaxeze in Gradinile Nationale sau sa urce Dealul Lycabettus, sa viziteze salba de muzee, in fine, sa petreaca pana tarziu intr-una din numeroasele taverne ale orasului. Sunt destule motive pentru a recomanda sa vizitati Atena.

Alegeri inspirate si vacante frumoase in noul an!

Muzee de vizitat in Atena.

Muzeul Bizantin; Muzeul Benaki; Muzeul Kanellopoulos; Muzeul de Istorie si Etnografie; Muzeul de Numismatica; Galeriile Nationale„Alexandros Soutsos” ; Muzeul de Arta Cicladica; Muzeul de Arta Populara Greceasca; Muzeul de Istorie Naturala Goulandris; Muzeul Acropolei; Muzeul Agora Antica; Muzeul de Razboi.

---

VIZUALIZĂRI: 5075 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI