Peșterile Dragonului și Hams - o excursie fantastică

TIPĂREȘTE

Înainte de a pleca în vacanță, prietenii care vizitaseră Mallorca înaintea mea mi-au spus clar să nu cumva să ratez Peștera Dragonului.

Documentându-mă la fața locului, am aflat că există mai multe peșteri pe insula Mallorca și anume:

- Cuevas de Artà – Canyamel, pe coasta de est, costul biletului fiind de 13 euro pentru adulți, 7 euro pentru copiii între 7 și 12 ani și gratuit pentru copiii sub 7 ani. Programul de vizitare este zilnic între 10.00-18.00 (aprilie-octombrie) și 10.00-17.00 (noiembrie-martie).

- Cuevas del Drach (Peștera Dragonului) – Porto Cristo, pe coasta de est, costul biletului fiind de 14 euro pentru adulți și 7 euro pentru copiii între 3 și 12 ani. Programul de vizitare este zilnic, cu intrare la ore fixe: 10.00,11.00,12.00,14.00,15.00,16.00 și 17.00 (aprilie-octombrie) și 10.45,12.00,14.00 și 15.30 (noiembrie-martie), peștera fiind închisă pe 25 decembrie și 1 ianuarie.

- Cuevas dels Hams (Peștera cârligelor) – Porto Cristo, pe coasta de est, costul biletului fiind de 12 euro pentru adulți, iar copiii beneficiază de o reducere de 50%. Programul de vizitare este zilnic între 10.30-17.30.

- Cuevas de Campanet – situate în nordul insulei, în apropiere de Campanet, deschise publicului din 1948, tot timpul anului după ora 10.00, vizite ghidate.

- Cuevas de Gènova – situate în apropierea Palmei, acces ușor cu autobuzul nr. 46 din Plaça Espania. Costul biletului de intrare este de 9 euro pentru adulți și 5 euro pentru copii. Programul de vizitare este de marți până duminică între 10.30-13.30 și 16.00-18.30 (aprilie-octombrie) și 10.30-13.30 și 16.00-17.30 (noiembrie-martie).

Oferta agenției românești, pe care am și ales-o, a fost de 49,30 euro de persoană, preț care includea vizitarea celor două peșteri din apropiere de Porto Cristo, Peștera Dragonului și respectiv Peștera Hams. La o agenție locală găsisem excursie doar la Peștera Dragonului la prețul de 43 de euro de persoană.

Imediat după micul dejun ne-am îmbarcat în autocar. Am traversat insula de la vest la est. Prima oprire a fost la Manacor, al doilea oraș ca mărime din Mallorca, după capitala Palma. Aici am vizitat una din cele mai importante fabrici de manufacturare a perlelor (era a treia fabrică de perle vizitată, practic fiecare excursie cu ghid includea în mod obligatoriu o asemenea oprire), ne-a fost prezentat procesul de fabricare al acestora. Ne-am clătit apoi ochii prin magazinul de prezentare, prețurile ”de fabrică” ale perlelor părându-mi-se nejustificat de mari. Alături de fabrica de perle, am vizitat magazinul unei fabrici de produse din lemn de măslin. Am fost uimiți cât de diverse erau produsele ce se puteau realiza, de la statuete de diferite forme și mărimi, la obiecte de uz casnic și până la coliere și brățări. Prețurile variau proporțional, fiind accesibile oricărui buzunar. Tot aici am degustat lichiorurile tradiționale mallorquine din plante, doritorii putând achiziționa și pentru acasă.

Următoarea oprire a fost în micul port de pescari Porto Cristo, unde, în scurtul timp liber avut la dispoziție, ne-am plimbat prin port admirând ambarcațiunile, am ajuns și pe plaja, mică, dar frumoasă, a localității unde nu ne-am întâlnit cu celebrul tenisman Rafael Nadal, originar din Manacor, am dat o raită prin magazinele de suveniruri din apropiere și ne-am întors la autocar.

În câteva minute am ajuns la primul obiectiv al excursiei noastre Peștera Dragonului. Aceasta, deși cunoscută încă din Evul Mediu, prima menționare a acestei peșteri fiind făcută într-o scrisoare datând din anul 1338, a fost cartografiată abia în 1880 de către exploratorul german M. F. Will, ultimele două camere, precum și lacul subteran fiind descoperite în 1896 de către speologul francez Edward Anfred Martel, la îndemnul și cu finanțarea arhiducelui austriac Ludwig Salvator. Sistemul de iluminat, care datează din anul 1934, este opera remarcabilă a inginerului Carles Buigas, supranumit și ”magicianul luminii” (”El Mago de la Luz”), cel care a proiectat și mult mai cunoscutele Fântâni Magice din Barcelona. Tot de la ghid am mai aflat și faptul că în anul 1904 românul Emil Racoviță a descoperit în această peșteră o specie de crustacee orbe, singurele viețuitoare ale lacului Martel din acele vremuri, punând bazele biospeologiei.

Peștera Dragonului este, de fapt, un sistem de peșteri, constituit din patru camere interconectate: Peștera Neagră, Peștera Albă, Peștera Luis Salvador și Peștera Francezilor, sistem care se întinde pe o lungime de 2,4 kilometri, din care doar 1,2 kilometri reprezintă traseul vizitabil. Atmosfera din peșteră este plăcută, mie mi s-a părut a fi chiar cald, temperatura fiind de 20-21°C, iar umiditatea de 70-80%.

Lacul Martel este considerat a fi cel mai mare lac subteran din Europa și unul din cele mai mari din lume. Acesta are o lungime de 170 de metri, o lățime de 30 de metri, iar adâncimea sa variază între 4 și 12 metri.

Vizita peșterii am făcut-o fără ghid, cu o durată de puțin peste o oră. Autocarul ne-a lăsat la intrarea în peșteră urmând să ne aștepte la ieșirea din aceasta. Am primit de la ghid biletele de intrare, pe acestea fiind ștampilată ora de intrare, 12,00. Ne-am trezit pe un platou unde câteva sute de oameni, de diferite naționalități, așteptau pe mai multe rânduri să intre în peșteră. Acesta a constituit și singurul aspect deranjant al vizitei: aglomerația de nedescris. Mi-a plăcut peștera superb luminată, aleile largi cu balustrade de siguranță. Încăperile prin care am trecut erau înalte, înălțimea maximă fiind de 25 de metri, astfel că nici cei care suferă de claustrofobie nu ar avea nicio problemă aici. În interiorul peșterii era permis filmatul și fotografiatul, însă fără blițuri sau reflectoare. Foarte mulți paznici vegheau peste tot ca aceste reguli să fie respectate. Din păcate, marea majoritate a turiștilor ignora această interdicție. Cred că am fost printre puținii care am deconectat blițul de la aparatul foto. Rezultatul: am fost un turist civilizat, dar mai mult de jumătate din pozele făcute au fost ratate din cauza faptului că iluminarea feerică a peșterii s-a dovedit totuși insuficientă pentru camera foto/video.

Deplasarea prin peșteră am făcut-o mai mult împinși din spate de valurile de turiști, cu greu reușind să ne oprim pentru a trage o poză două. Ajunși pe malul lacului, ne-am mai găsit și noi loc pe șirurile de băncuțe din lemn, la scurt timp s-au stins luminile și a început spectacolul. Trei bărci alunecau pe lac, înconjurate de lumini, într-una din ele aflându-se orchestra. Ne-am lăsat vrăjiți de acordurile muzicii clasice, am ascultat Alborada lui Caballero, Plaisir d'amor de Martini, Tristesse de Chopin și Barcarolle de Offenbach, toate acompaniate de frumoase jocuri de lumini, sugerând un răsărit de soare deasupra lacului, operă a aceluiași inginer catalan Carles Buigas. În timpul concertului, care a durat vreo cincisprezece minute, filmatul și fotografiatul erau cu desăvârșire interzise.

După concert, doritorii puteau traversa lacul cu barca, gratuit. Noi am renunțat din cauza cozilor foarte mari care se formaseră, alegând să traversăm lacul peste un pod, nedorind să întârziem la autocar peste ora fixată de ghid. Alții au întârziat.

La ieșirea din peșteră puteam achiziționa un CD cu muzica pe care tocmai o ascultasem în peșteră, precum și câteva imagini din peșteră, excepțional realizate, format A4, moment în care am înțeles că interdicția folosirii blițului în interiorul peșterii putea fi legată și de interesul de a ne determina să cumpărăm de la ei, pozele noastre fiind incomparabil mai proaste.

Am găsit și câteva terase unde ne puteam răcori cu o bere rece sau o cafea, se putea lua și ceva de mâncare, dar noi nu aveam timp și câteva magazine de suveniruri.

Ne-am îmbarcat în autocar și am mers spre un restaurant unde puteam lua picnicul primit de la hotel în contul mesei de prânz sau să comandăm mâncare de la ei, singura condiție impusă de aceștia fiind de a cumpăra de băut doar de la ei. Prețurile erau rezonabile, dar condițiile de igienă cam lăsau de dorit.

După pauza de prânz, am continuat cu vizitarea Peșterii Hams, aflată la mică distanță de Peștera Dragonului pe care tocmai o vizitasem. Această peșteră, având un farmec deosebit, a fost descoperită întâmplător, la 2 martie 1905, de către speologul Pedro Caldentey Santandreu, cu ocazia excavațiilor făcute de acesta în căutare de onix, o piatră semiprețioasă destul de des întâlnită în regiune.

Denumirea de Hams („cârlig” în limba catalană) vine de la forma excentrică a unora din stalagmite, asemănată de către descoperitorul peșterii cu cea a cârligelor de pescuit. Peștera s-a format dintr-un râu subteran care se varsă în mare. A fost electrificată în anul 1953 de către Lorenzo Caldentey, fiul descoperitorului, astăzi turiștii având posibilitatea vizitării unui de traseu de 850 de metri, parcurgând 12 zone diferite, cu denumiri interesante, ca Marea Veneției, Visul unui Înger, Cimitirul Zânelor, Sala Bufnițelor, Paradisul Pierdut, Sala Imaginilor, Valea Răsfățului sau Palatul Imperial.

Am vizitat peștera tot fără ghid, acesta așteptându-ne la ieșire, după ce ne-a dat fiecăruia biletul de intrare. Întreaga vizită a durat 35-40 de minute. Ni s-au făcut poze la intrarea în peșteră, poze pe care puteam să le cumpărăm sau nu la ieșire.

Deși vizibil mai mică decât Peștera Dragonului, mie mi-a plăcut mai mult Peștera Hams. M-a impresionat albul perfect al stalactitelor și stalagmitelor din această peșteră combinat plăcut cu galbenul datorat oxidării fierului. Nu a mai fost acea aglomerație teribilă, au fost mai puțini paznici și mai indulgenți, am putut vizita în ritmul nostru, am fotografiat/filmat ce ne-a plăcut mai mult, tot fără bliț, și, în final, am avut plăcuta surpriză de a asista la încă un concert, cu muzică de Mozart de data aceasta, acompaniat de un mult mai elaborat spectacol de lumini, în timpul concertului orchestra traversând lacul subteran într-o bărcuță, cu lumânări aprinse pe balustradă. Am avut o vizibilitate foarte bună, stând chiar lângă balustradă, astfel că am filmat integral miniconcertul cu telefonul mobil.

Ne-am întors cu autocarul spre Palma și apoi la hotelul nostru din Magalluf, admirând morile de vânt, un adevărat simbol al insulei Mallorca, construite în scopul irigării suprafețelor agricole, prezente predominant în această zonă de câmpie. Am ajuns la hotel cu puțin timp înainte de cină, obosiți, dar mulțumiți de excursia făcută. A meritat.

Chiar dacă Peștera Dragonului impresionează prin dimensiune și spectaculozitate, și Peștera Hams, mai micuță și mai intimă, are un farmec aparte, astfel că eu recomand vizitarea ambelor peșteri.

---

VIZUALIZĂRI: 6901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI