Santa Cruz de La Palma - una din capitalele canareze

TIPĂREȘTE

Când spui La Palma multă lume are în minte Palma de Mallorca, îţi ia ceva timp să te dumireşti că, de fapt, sunt două locaţii distincte.  

Or fi ambele insule regiuni autonome ale aceluiaşi stat, Spania, însă între ele există deosebiri importante: una e în Marea Mediterană, alta în Oceanul Atlantic, una reprezintă o mostră de primă mână în ce priveşte turismul, cealaltă e mult mai puţin vizitată.  

Dorinţa de a ajunge în Insula La Palma m-a cuprins în momentul în care căutam variante pentru completarea sejurului din Tenerife. Îmi doream să găsesc şi ceva mai puţin turistic, o destinaţie încă neînscrisă pe radarele multora dintre cei care ajung în Insulele Canare.

Tentaţia de a o vizita creştea pe măsură ce mă documentam şi, la un moment dat - după ce mă ispitise şi La Gomera -, îmi devenea tot mai greu să aleg între acestea două. Astfel că, după vreo 2 săptămâni de incertitudini, tăieri de zile şi trasee ori completări ulterioare şi reconfigurări, am luat hotărârea de a le vizita pe amândouă, restrângând cu o zi durata şederii în Tenerife şi rezervând un feribot din La Gomera în La Palma pentru o oră de plecare ce unora li se pare nepotrivită în concediu.

Astfel că la 6:35 ne prezentăm în portul San Sebastian de La Gomera pentru transbordarea pe insula vecină, cu o escală în Los Cristianos, Tenerife.  

După 4 ore păşim iarăşi pe pământ astfel că avem aproape 3 zile pline pentru a gusta din aroma Insulei La Palma.

Programul de acasă urma a fi modificat la sugestia autostopistului francez luat în maşină zilele trecute. Astfel, prima zi rămâne dedicată explorării la pas şi în linişte a capitalei, a treia va continua pe aceeaşi idee de drumeţie şi traseu. Celei de-a doua zile îi aducem modificări importante, astfel că traseul din Parcul Naţional Caldera de Taburiente îl înlocuim cu Rutas de los Volcanes.   

Deşi aveam încă de acasă rezervare pentru permis de acces auto în parcul naţional – nu ai cum intra fără acest document în care e prevăzută ora pe care ţi-o alegi să intri şi doar atunci, timp de 30 minute, ţi se ridică bariera – renunţăm la a mai ajunge la Mirador de Cumbrecita şi ne vom îndrepta către cea mai spectaculoasă rută de drumeţie de pe insulă şi, totodată, una dintre cele mai bestiale (îngăduiţi-mi acest epitet!) din câte am parcurs până în prezent.  

Aşadar, pentru prima zi lenevim prin capitală.  

Un oraș-port fermecător, străbătut de la nord la sud şi paralel cu malul apei de Calle Real, o stradă pietruită mărginită de mici magazine, clădiri istorice și piețe, un loc deosebit în care istoria a lăsat urme de stiluri spaniole renascentiste, baroce și neoclasice, fondat la sfârșitul secolului al XV-lea de către spanioli pentru a avea un loc de ancorare intermediar în timpul traversărilor Atlanticului şi devenind în secolul al XVI-lea printre cele mai importante porturi la ocean.

În anul 1769 exploratorul spaniol, Don Gaspar del Portal, a descoperit zona de uscat cunoscută acum sub numele de orașul Santa Cruz; el a numit râul care curge San Lorenzo în onoarea Sfântului Lawrence și a numit dealurile ondulate Santa Cruz, „Sfânta Cruce” .

Inima orașului este Plaza de Espana, înconjurată de clădiri frumoase cum ar fi biserica Matriz de El Salvador (locaş de cult, una dintre cele mai importante moșteniri ale artei flamenco din lume), care prezintă modele arhitecturale tipice Renașterii spaniole și Primăria (construită în secolul al XVI-lea) cu arcadele sale elegante și fațada bogat decorată, în interior cu unele dintre cele mai vechi fresce din Arhipeleagul Canare și o colecție interesantă de artă sacră din Flandra și Spania.  

Plaza de Espana e considerată, din punct de vedere arhitectural, drept cea mai frumoasă colecţie de clădiri renascentiste din Insulele Canare şi terenul pe care au loc toate ceremoniile civile sau religioase locale.  

Castelul Fecioarei este singurul exemplu de arhitectură militară și oferă vederi splendide asupra orașului și a golfului iar nu departe de acesta se poate vizita (preţ 4,50 euro) celebrul Muzeu Naval, într-o clădire care este reproducerea exactă a uneia dintre cele trei caravele ale lui Cristofor Columb.  

Dacă e vorba să facem şi puţină politică, Santa Cruz de La Palma e oraşul cu primul Consiliu Municipal Democrat din Spania ales prin vot universal în anul 1773. Şi e o urbe dispusă pornind de la ţărm sus pe dealuri unde ajungi, pietoni fiind, urcând o sumedenie de scări sau folosind liftul pus la dispoziţie de autorităţi (inclusiv angajatul care îl manevrează) şi care circulă după un program stabilit de autorităţi şi evidenţiat foarte clar pe zile şi ore.  

Ai posibilitatea să arunci şi o privire în vechile şi splendidele case. Ori furişându-ţi privirea când vreun locatar deschide o uşă ori în cele amenajate ca restaurante, cum ar fi superbissima Casa Cabrera - ce a aparţinut armatorului şi bancherului Juan Martin Cabrera - sau Casa Carmona cu un magnific turn de observaţie cu vedere la ocean, imobil situat în idilica Plaza de Vandale. Denumire ce nu are nimic cu prăduitorii (vandalii) ci îşi trage numele de la Van Dalle, un flamand bogat ce s-a aciuit pe aceste meleaguri acum câteva sute de ani.  

De o frumuseţe şi un renume aparte se bucură Balcones de la Avenida Maritima şi, în special, Casa de Balcones (simbol turistic al oraşului), imobile de sorginte lusitană cu balcoane din lemn, concepute pentru aerisirea locuinţelor. Profitând de celebrele alizee care scaldă coasta, multe dintre ele au la extremitate o scândură de acoperire care servea drept toaletă iar apele fecale cădeau direct în ocean.

Nu întotdeauna a fost aşa frumos ca acum oraşul…

În Plaza de San Francisco e ridicată biserica omonimă de către călugării fransciscani care l-au însoţit pe Alonso Fernandez de Lugo în cucerirea insulei şi care, după 15 ani anteriori de convieţuire doar în colibe de paie, au început să clădească o mănăstire ce se dorea a le fi adăpost dar şi sediu al ordinului lor în La Palma.

Odată construită, aceasta a devenit inima celui mai popular cartier şi i-a atras pe cei care încă locuiau în peşterile din stânci, persoane respinse în alte zone ale oraşului din cauza mizeriei şi sărăciei lor.  

Actualmente imobilul găzduieşte Museo Insular, bilioteca locală şi adăposteşte Arhivele Generale.  

Pe undeva în apropiere, într-un magazin asist la o scenă ce îmi provoacă o stare de amuzament duios: o domnişoară vânzătoare îi explică - foarte amabilă şi răbdătoare – mărimile sutienelor unui moşuleţ trecut de 70 ani. Oare să fii ajuns badea la vârsta asta fără să fi cumpărat vreunul iar acum să aibă o comandă specială de Moş Nicolae? Până la urmă achiziţionează două, plătite cu bani peşin, le verifică materialul din nou după care iese ţanţoş în Callejon El Parque.

Nu îmi rămâne decât să-i doresc împlinirea dorinţelor şi bucurii aduse de destinatarul cadoului…  

Ca orice oraş – dar mai ales capitală – care se respectă, Santa Cruz de La Palma îşi prezintă şi ea Avenida Maritima, adică faleza. Denumită şi Avenida Perez Gonzalez în cinstea politicianului local, este rezultatul lucrărilor de modernizare a traficului local de pe vechea Calle Marina şi a devenit principala arteră de circulaţie a urbei, pe care se află şi importantele clădiri ale administraţiei insulare.

Dacă tot scriu despre infrastructură, aş vrea să fac o menţiune specială referitoare la aeroport: e construit pe buza Atlanticului şi dispune de o terasă de sticlă, în aer liber, de pe care ai prilejul să adulmeci aerul sărat şi foşnetul valurilor.

Şi îţi oferă privilegiul să priveşti Vârful Teide ivindu-se deasupra norilor ce îl înconjoară precum un guler alb dar şi avioanele care se apropie pe deasupra apei şi aduc noi şi noi oaspeţi.

Şi care, sunt convins, pleacă înapoi spre casele lor cu regretul că sejurul lor a fost, totuşi, prea scurt…

---

VIZUALIZĂRI: 632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI