Railay Beach - la sfantul falus

TIPĂREȘTE

… am sa sar peste cateva zile petrecute in nordul Thailandei (promit sa revin deoarece mai sunt muuulte de povestit) si am sa va catapultez imediat pe malul marii in reguinea Krabi. (Vremea urata de afara mi-a facut un dor nebun de soare si mare si cum poti ajunge cel mai usor acolo… bineinteles in gand si in amintiri! deci pregatiti-va de o saritura… hooop… si gata aterizam cu avionul in doar 2 ore din Chiang Mai in aeroportul din Krabi.

Am ales aceasta regiune deaorece mai fusesem in Thailanda si vizitasem deja partea de est (Insula Koh Samui) si acum eram curiosi de regiunea din sud-vestul Thailandei… mai ales ca auzisem ca aici poti admira si cele mai frumoase apusuri de soare.

Uite, uite! o reclama a hotelului nostru in sala de asteptare din aeroport... imi atrage atentia sotul mau cand sa iesim din aeroport. Intradevar un perete intreg te ademenea sa-ti petreci cele mai frumoase zile la mare exact in resortul Dusit Thani nou deschis in regiunea Klong Muang aflat la doar cativa kilometrii departare de maiestuoasa Rai Leh sau Railay Beach –cunoscuta ca cea mai frumoasa plaja din regiunea Krabi.

Hotelul este intradevar pozitionat pe o plaja magnifica – eu insa ma asteptam la altceva – la vile cu intrare directa in mare, cand colo resortul este format din mai multe blocuri de 4 etaje. Primim o camera dubla direct la etajul 4 cu vedere la mare dar eu sunt dezamagita. Pretul este dublu fata de hotelul din Chiang Mai insa facilitățile camerei (mobilier, baie. terasa) chiar daca este nou construit nu se compara cu cea din hotelul din care am plecat. Eh, dar suntem la mare si briza sarata, valurile blande si apa extrem de curata sunt atat de multe puncte in plus ca nu pot sa ma plang.

Seara o petrecem facand plimbari dealungul plajei si dupa aceea luam masa cu picioarele direct in nisip la un barbecue unde prajim calamari pe baț.

A doua zi amandoi eram curiosi sa vedem minunata plaja Railay si aflam ca pentru a ajunge acolo trebuie sa luam una dintre barcile cu motor atat de tipice Thailandei. Nu se poate ajunge pe uscat. Barcile ancoreaza in portul din AoNang si pana acolo putem merge cu masina hotelului (contra cost bieninteles). Alegem aceasta metoda si ne inregistram pentru un drum dus-intors. La ora aleasa ne astepta o limuzina in fata receptiei. O pereche mult mai tanara ca noi se urcase deja in masina si astepta dupa noi. Sotul meu intarzia deoarece din obisnuinta se mai strecurase inca odata in restaurant sa “fure” niste muffins pe care sa-i ducem cu noi. Si astfel apare cu 4 muffins cu frisca in maini, bineinteles neimpachetati - pe care eu nu am unde sa-i pun. Asa ca strig la el “Dui inapoi ca nu am unde sa-i pun, sau mai bine da-mi unul sa-l manac acum si mananca si tu unul si celelalte doua lasa-le aici pe trotuar ca astia deja ne asteapata in masina si mi-e si jena” (ii spun sotului pe germana in gandul meu sperand sa nu ne inteleaga cumva si sa nu fie din Gemania) Phu… nu erau din Germania! Ni se prezinta Laura si Adi – eu inca cu gura plina si mainile pline de frisca dau sa ma inec - erau din Romania! Ea din Buzau, el din Bucuresti. Aoleo... a trebuit insa sa ma demasc… nici nu se putea altfel. Am schimbat cateva impresii de calatorie – lor le placea foarte mult zona, au facut nenumarate excursii deja si astfel nu mai vin cu noi pe Railay Beach (sotul meu i-a invitat imediat!) ci raman in oras sa faca niste cumparaturi.

Ne-am despartit in AoNang, noi luand-o catre port pentru a prinde urmatoarea barca. Cumparam bilete eu inca cu zambetul pe buze – ce mica e lumea! nestiind ca nu aceasta va fi experienta cea mai ciudata din aceasta zi.

Cand pleaca urmatoarea barca? – intrebam la ghiseu.

Cand se aduna 8 persoane vine raspunsul (aceasta este capacitatea unei barci) si astfel suntem invitati sa luam loc la umbra unui parasol. Barcile fac insa traseul incontinuu din ora in ora si daca nu sunt destui calatori (jumate de ora dus- jumate intors). Cand auzim cum ne striga:

Boat number one! Please go! coboram cele cateva trepte pana pe plaja si eu ma uit mirata ca nu vad nici un ponton de plecare. Si nici o barca ancorata… defapt fiind reflux apa se retrasese mult in larg si plaja ramasese goala pe cel putin 50 m. Undeva in larg se vedeau cateva barci. Eu ma intorc la ghiseu sa mai intreb inca odata :

Where is the boat?

In water! You have to go there.

There is no boat?! ii raspund eu, come and show me please! Isi paraseste cabina si vine cu noi putin nervoasa pana la capatul plajei:

There is your boat – please go now! It´s waiting for you!

Ce?! ce vrei sa-mi spui, ca barca cu care plecam se afla la circa 30 de metrii departare de tarm in mijlocul apei?? Si eu care ma gandisem daca sa-mi iau sau nu cu mine dresul de baie (hotarasem insa sa nu-l iau ca nu aveam chef sa ma ud!) ha, ha, cu pantalonii facuti sul pana peste genunchi pormim la drum.

Apa devine din ce in ce mai adanca si pana la barca mai erau cativa metrii buni.

Hurry, hurry ne striga barcagiul facandu-ne cu mana. Imi pun rucksacul in cap sa nu ud aparatul de fotografiat si razand in hohote inaintez prin valuri. Ajung in apropiere de barca si apa imi ajunge la buric. Mi-e insa egal, problema mea este ca nu reusesc sa ma urc pe scara de metal ce se balanganea agatata de barca. Sotul meu ma impinge de jos, cineva ma trage de sus si pleoasc cad in barca uda leoarca. Alti turisti cu rucksace imense in spate (cred ca ei vor ramane pentru mai multe zile pe peninsula) ne astepta deja in barca. Doamne ce aventura!

Barca porneste imediat – e un singur skipper care o manevreaza si baga de la inceput o viteza… se pare ca are intarziere din cauza noastra. Nu e de ajuns ca sunt uda pana la buric, acum vine apa si de sus – valurile pe care le face fiind imense stropind in toate partile. Ne zguduie serios o jumatate de ora si noi abia putem tine ochii deschisi pentru a putea vedea coasta stancoasa si cele cateva mici insulite care se ivesc ici colo din apa. Cand opreste motorul si o manevreaza spre tarm ma mai linistesc si admir plaja superba care dinspre mare pare si mai alba. Lasa barca din nou in mijlocul apei dar acum stiu ce ma asteapata si sar in apa fara sa ma schifosesc prea mult. Oricum e calda!

Vin sa va i-au peste 2 ore ne anunta skipperul si astfel pornim in descoperire… Peninsula este cunoscuta pentru stanciile ei care sunt folosite pentru cațarari dar si pentru templul de falusuri pe care eu vreau sa-l vad neaparat. Da ati citit bine! Intr-o grota din apropiere se practica un cult al “falusilor”.

"Legenda spune ca o printesa care nu reusea sa aiba copii a venit sa se roage in aceasta grota si promt a ramas gravida (si eu am cascat la fel ca si voi ochii – cine stie cine se ascundea pe vremea aia in grota) … eh, oricum … in zilele noastre femeile doritoare de copii vin si ele sa se roage la aceasta grota aducand ca ofranda cate o “p. la” sculptata in lemn. "

Acum vreau sa va fac sa intelegeti prin ce am trecut noi in aceasta zi… pe aceasta plaja se aduna defapt tineretul iubitor de droguri si party si majoritatea celor pe care i-am intalnit erau toropiti nu doar de la caldura. Asa ca intrebam – Do you know where is the temple of the phallus? What you mean? shall I show you? … raspunsurile nu am sa vi le traduc dar vi le puteti imagina.

Am alergat ca nebunii dintr-un colt in altul (fiecare ne trimitea in alta parte) in cautarea templului magic si pana la urma am intrebat la un hotel daca chiar exista asa ceva.

Da, exista - trebuia insa sa trecem pe partea cealalata printr-o padure plina de maimute (eu a-si fi zabovit mai mult pe acolo jucandu-ma cu ele dar timpul trecea ca in zbor).

In sfarsit l-am gasit, dar mai aveam doar o jumate de ora pana sa vina barca dupa noi… asa ca am facut doar cateva poze si am tulit-o inapoi. Cred ca a fost mai bine asa... ca am scapat cu bine... daca intelegeti ce vreau sa spun.

Ajungand inapoi in AoNang am luat masina inapoi spre hotel intalnindu-i din nou pe Laura si Adi. Cum a fost? ne-au intrebat … acum sper ca vor citii si ei aceste randuri ca sa inteleaga de ce le-am raspuns doar in cateva silabe: Foarte obositor, nu mergeti acolo!

Soarele apunea in culori de nedescris cand eu aproape ca am adormit pe scaunul limuzinei care ne ducea inapoi la hotel…

---

VIZUALIZĂRI: 9064 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI