Bunratty Castle & Folk Park

TIPĂREȘTE

Nordul orașului Limerick este denumit - turistic - "Țara Castelelor". Răsfirate ici și colo, se pot vedea ruine care încă mai stau în picioare, turnuri mâncate de vreme sau ziduri în care se cască găurile fostelor ferestre. Se spune că în zona Shannon ar fi existat mai mult de 420 de castele, dar în zilele noastre puține sunt la fel de falnice ca altădată. Dintre cele care mai dăinuie, doar Bunratty Castle a fost atent restaurat, impresionând prin simetrie și prin cele patru turnuri crenelate, de colț, pe care flutură câte un steag.

De la Limerick, pe o șosea bună, după numai 15 km se ajunge la Bunratty un loc foarte căutat de turiști nu doar pentru că acolo se poate vizita unul dintre cele mai impresionante castele irlandeze, ci și pentru că acolo se află Folk Park - un muzeu în aer liber, la rândul lui interesant pentru cei care vor să cunoască viața rurală a irlandezilor. Acest muzeu al satului irlandez amintește viu de Muzeul Satului din București.

Pentru că noi vizitaserăm în cursul zilei ținutul de vest, cu mirificele țărmuri ale Oceanului Atlantic urmând a ajunge seara, pentru cazare, la The Pier Hotel – Limerick am făcut acest traseu invers. Datorită marii apropieri de Limerick, un orășel care poate fi un bun punct de plecare în explorarea zonei, în expunerea mea privind Bunratty Castle & Folk Park am preferat să iau ca punct de reper Limerick.

Centrul de primire a turiștilor de la Bunratty este o clădire modernă, numai din piatră și sticlă. Un mare magazin (oferind nu doar articole mărunte, potrivite ca souvenir, ci și bijuterii scumpe, cosmetice de calitate și tricotaje din lână fină, minunat executate), te întâmpină chiar mai înainte de a ajunge la castel sau în satul-muzeu. Am achitat taxa de intrare (un singur bilet valabil atât pentru Bunratty Castle cât și pentru Folk Park) - 16,75 euro/persoană - adulți și 9,95 euro/persoană - seniori și studenți. O dată cu biletul, primești un pliant (în engleză sau franceză) cu succinte informații privind castelul și parcul folcloric. Pentru că urma să facem vizita individual, fiecare zăbovind cât vrea și pe unde îi place, dar în limita timpului (foarte generos de astă dată), am considerat pliantul cu schema zonei un prețios auxiliar.

Bunratty Castle

Castelul din Bunratty are o istorie foarte veche pe care, pentru a o cunoaște și a o înțelege, trebuie să pătrunzi mai întâi în adâncurile istoriei Irlandei. Cum nu acesta este scopul articolului de față, mă voi mărgini să spun că edificiul pe care îl vedem astăzi datează din sec. XV, dar că el nu este primul înălțat pe aceste locuri, ci abia al patrulea. Prima cetate de apărare a fost de fapt o movilă de pământ cu un turn de observație, din lemn, prima construcție din piatră apărând abia în sec. XIII. Distrus în bătălii, reconstruit, iar distrus și abandonat, apoi din nou refăcut în 1425 când a fost înconjurat și de grădini frumoase, castelul cade în cele din urmă în ruină.

Restaurat și reamenajat cu mobilier și alte obiecte din sec. XV și XVI, Bunratty Castle a fost deschis pentru public în 1962 și este socotit un monument național, cea mai completă și mai autentică cetate medievală din Irlanda.

Pe scara de lemn care duce la intrarea în castel se înainta destul de lent atunci când am fost eu acolo. Am avut timp să observ că în partea dreaptă, pe zidul de piatră, sunt două plăcuțe informative. Și tot în partea dreaptă, în curtea castelului, sunt aliniate tunuri cu guri de foc de diferite calibre.

Trebuie știut că urcușul în interiorul castelului este anevoios din cauza faptului că scările în spirală sunt înguste și foarte abrupte. Supraponderalii cred că nu se vor putea descurca acolo mai ales dacă nimeresc într-un moment mai aglomerat așa cum mi s-a întâmplat mie. Merită însă efortul de a urca până la ultimul nivel pentru că doar așa îți poți imagina viața de acum câteva secole între acele ziduri groase, adesea atacate de dușmani.

Corpul central are trei etaje, fiecare cu câte o sală încăpătoare, iar cele patru turnuri identice, cu creneluri, au câte șase etaje. În sala mare de la primul nivel se află mai multe mese lungi, din lemn, iar pe pereți, pe polițe, câteva ulcioare. Cufere din lemn sculptat, casete, tapiserii, un pat cu baldachin, câteva tablouri și multe vitralii foarte bine păstrate, cam asta se poate vedea în încăperile destul de mici de la etaje. Cei care fac efortul de a ajunge la ultimul nivel vor fi răsplătiți cu frumoase priveliști ale împrejurimilor, cu râul care șerpuiește aproape de zidurile castelului, cu estuarul Shannon și chiar cu aeroportul.

Folk Park

Bunratty Folk Park este un muzeu în aer liber aflat chiar lângă castel, acesta fiind și motivul pentru care aceste două obiective se vizitează împreună. Satul irlandez de la Bunratty - întins pe 10 hectare - oferă vizitatorului posibilitatea de a vedea 30 de construcții tradiționale, o biserică, precum și un vast parc cu animale. Toate gospodăriile, căsuțele și prăvăliile atent selecționate din diferite zone, au fost renovate și amplasate astfel încât să ofere turiștilor imaginea unei autentice așezări rurale irlandeze de la sfârșitul sec. XIX. Există chiar și o stradă sătească în care se pot vedea casa doctorului în salonul căreia se dădeau consulații, școala care putea primi până la 80 de copii, o cârciumă, o imprimerie, un oficiu poștal, un han, o băcănie, o prăvălie cu pânzeturi, dar și mai multe locuințe particulare.

Casele de locuit au fost mobilate așa cum erau la origine, prin dimensiuni, prin aspect și prin dotările interioare fiecare reflectând poziția socială a familiei care locuia acolo. Am văzut case sărăcăcioase (de pescari, de fierari) cu doar două odăi, dar și case de familii înstărite, cu etaj și cu mai multe încăperi. La unele dintre acestea podelele sunt denivelate, ușile cam scunde, iar scările de lemn au trepte inegale, de aceea trebuie atenție când pătrunzi în interior. Bineînțeles, copiii trebuie supravegheați. Nu era cazul nostru pentru că nu am avut nici un copil în grup.

Pe mine personal nu m-au deranjat câtuși de puțin imperfecțiunile amintite mai sus. În schimb m-a deranjat că - și țin să atrag atenția asupra acestui fapt - în fiecare dintre aceste case arde mocnit un foc de cărbuni. Fumul (sau mirosul) era pentru mine supărător, de aceea mă grăbeam să părăsesc încăperea. Pe lângă mobilier, veselă și diverse ustensile casnice, coșul de nuiele încărcat cu cărbuni face parte din decorul oricărui interior de casă irlandeză expusă în Folk Park.

Mai trebuie adăugat că în incinta parcului există și un salon de servire a ceaiului unde vizitatorii pot chiar poposi pentru a se delecta cu un ceai alături de prăjituri și diverse produse de patiserie. De asemenea, cu rezervare prealabilă, în Folk Park se poate asigura masa pentru grupuri mari de turiști.

Pe ulițele satului se pot întâlni persoane costumate în stilul epocii - gospodine cel mai adesea, iar cu ocazia sărbătorilor populare în sat își fac apariția învățătorul, polițistul, precum și reprezentanți ai diverselor meserii practicate în satele irlandeze acum mai bine de un secol.

Dacă ajungeți la Bunratty și vizitați Folk Park, faceți-vă timp și pentru minunatele grădini care sunt acolo! Veți vedea Bunratty House, o casă datând din 1804, reprezentativă pentru locuințele micii nobilimi din sec. XIX. Ea a aparținut familiei Studdart, descendentă a lui O’Brien, care a locuit în Bunratty Castle. Biserica Ardcroney mutată aici și redeschisă în 1998 poate fi vizitată și în interior. Diferite tipuri de mori ca și multe animale domestice păscând nestingherite în țarcuri mari pot fi văzute în încinta parcului.

Dar la Bunratty Castle & Folk Park, pe lângă autenticitatea exponatelor și grija cu care sunt întreținute, impresionează natura verde și curată, cu aerul ei înmiresmat de flori.

---

VIZUALIZĂRI: 2484 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI