47 — Iordania de la dorință la realizare (2)

TIPĂREȘTE

Zbor nou intre Bucuresti si Eilat, pret bun, ore perfecte, ce poate fi mai frumos. Stiu din experiente anterioare ca un zbor nou lansat are de obicei plecare dimineata si intoarcere seara pentru a fi mai atractiv. E drept ca nu ai cum sa ti un astfel de orar la costuri prietenoase asa ca, atunci cand am primit mail cum ca ora zborului de ducere este seara nu am facut decat sa reconfigurez traseull. Primul anuntat a fost ghidul, nu vroiam sa ii stric alte aranjamente, eu vorbind cu el pentru 8-11 noiembrie. Bucurie mare cand am aflat ca putea si 9-12. Acum nu aveam decat sa iau cazare pt seara de 8, sa ma plimb pe malul marii, iar dimineata sa ma bucur de un rasarit frumos care sa ma imbie la drum. Asa a si fost

Pentru cazarea in Eilat a fost la Hostel Micul Print, booking.com la 200m de plaje, zona cu terase, magazine si... da acel aeroport central de am zis ca e bulevard nu pista de aterizare. Acum fiecare lucru are un plus si un minus, depinde din ce unghi privesti. Aeroportul atat de aproape, defapt in interiorul zonelor locuite poate fi suparator la ore mai tarzii, insa aterizarile si decolarile sunt adevarare spectacole aviatice, gratuite daca le privesti de la geamul camerei sau direct din strada. Am ajuns la o ora tarzie, app 23 si nu am mai vazut nici un zbor, iar pe timpul zilei (ultima dealtfel) nu am fost pe faza sa pot filma, furata fiind de tot si toate.

Am spus ca busul 282 este corelat cu orarul zborurilor, pleaca la 1h de la aterizare si in app 1h este la statia centrala.

Am luat-o usurel la pas, 20 min asa de voie si dupa ce am luat in primire camerele am plecat la malul marii, nu aveam cum sa ratez asa ceva. Am constatat ca apa era foarte calda, nu am vazut cat de limpede poate fi insa in ultima zi am incercat-o la o balaceala si am ramas foarte placut impresionata de claritatea apei.

Nu stiu cand au mai trecut 2 ceasuri, deja eram de 1 zi in Eilat asa ca am decis sa merg la somn. Am fost cu inca trei prieteni care au decis cu cateva zile inainte ca nu vor sa ma lase sa ma bucur si sa petrec singura ziua mea in desert si au venit cu mine in expeditie.

Dimineata, trezire, iaurt, paine, ceai, rasarit vazut de pe terasa (acoperisul) hostelului, predat camera si la drum. Am ales varianta cu taxiul fiindca 10 euro la 4 persoane era mai mult decat oki, nu avea rost sa merg inapoi la gara, sa iau bus sa stau cu ochii pe mapsme, prietenul meu la drum, si sa mai merg inca app 1 km pana in punctul de frontiera.

Trecerea de la Eilat la Aqaba se face prin Wadi Araba. Nu am intampinat frecusuri, am fost surprinsa doar de taxa de iesire din Israel ea exista si la iesirile aeriene insa este cumva prinsa in costul biletului, o intelegere de care nu afli decat daca te interesezi special sau ca mine vrei sa iesi in varianta terestra. De unde te lasa taxiul, treci de o poarta unde o domnisoara a cerut pentru prima data pasaportul, mergi potin si pe mana dreapta ai ghisee. La unul platesti taxa de iesire si la altul primesti cartonasul roz/gri.

Treci prin zona comerciala (duty free-ul), atentie nu ai cum sa o ocolesti, este acel gen de magazin pe care il gasim la iesirea de la anumite obiective turistice. Iei nu iei ceva, musai pe acolo este drumul. Asa vor asa am facut si noi, am intrat pe o usa si am iesit pe alta.

Acum vine o zona fara cladiri, aici ne-am permis cateva cadre, "zona libera" tine cam 250m +/-, dupa care ajungi in punctul vamal al Iordaniei. Pe stanga ghiseele, pe dreapta un magazin cu suveniruri si intre agenti de turism, reprezentanti ai diferitelor agentii, ghizi si turisti.

Am completat eu un formular, asa ca toata lumea, iar in cateva minute a aparut Adel, cel ce urma sa ne fie ghid pentru 4 zile, zile la finalul carora eu spun ca am legat o frumoasa prietenie ce va trece barierele timpului, religiei, culturi, distantei... orice. Va dainui vesnic si frumos peste ani.

Eeeee acum deja eram bos, nu tu rand, nu tu hartii, totul era deja facut prin agentie de Adel, noi doar am zambit frumos la domnul de la ghiseu si am dat pasaport plus pass-ul la verificat si stampilat.

tips

Jordan pass-ul, pentru a tine loc de taxa de viza trebuie luat inainte sa fi intrat pe teritoriul Iordanian si sa fie in format tiparit la purtator.

Nu merge in format electronic deoarece se pune si pe el o stampila.

Din punctul vamal am plecat cu masina agentiei prin care am facut formalitatile,

aranjamentul ghidului, cam 1km dupa care am schimbat cu "masina noastra". O masina inchiriata de Adel pentru noi... multam Adel!

Bun, se trezeste omul, se uita pe cer, bea o cafea/ceai, pleaca la drum dar pe la orele pranzului i se face foame, doar de aceea se numesc ceasurile din mijlocul zilei orele pranzului... Am inceput cu dreptul, sau cu un prim rasfat/gest de omenire din partea lui Adel, un prim contact cu oamenii, gandirea, ospitalitatea lor Am mancat la o terasa unde vin mai mult localnicii, humus, falafel, cartofi prajiti, muraturi, lipie, nelipsitul ceai negru cu menta proaspata... si inca ceva gen o supa mai deasa sau un humus mai lichid ce aveam sa aflam ca este din bob. Bun, proaspat, servire rapida, asa luam pulsul strazii, viatii. Curg intrebarile, unele legate de partea turistica a minivacantei, eu cu telefonul pornit pe inregistrare (cu acordul lui Adel) intreb tot ce ma taie capul, de la vesmantul femeilor la orice altceva.

Am aflat multe, cum Regele raspunde oricarei solicitari pertinente depuse in scris la palat in max 72 h, cum Iraq-ul a facut autostrada in 11 luni fiindca era singurul drum prin care se mai putea aproviziona in perioada embargoului, cum Iordanienii sunt oameni mandri si cu respect fata de turisti pe care ii numesc oaspeti (constienti ca de aici vin sume importante ce aduc o bucata de paine in multe case). Acum sigur ca povestile spuse de Adel au o nota de subiectivism si mandrie insa eu am apreciat si am luat ca atare totul fiindca nu vreau sa vad decat frumosul in orice calatorie a mea.

Siguranta este una la cote bune, in zonele turistice vei intalni politia turistica care ca si politia normala nu sta de vorba daca ai greit indiferent ca esti turist/sau localnic. Asa am aflat de un Elvetian condamnat la moarte si executat pentru pedofilie acum 2-3 ani.

Ordinea este tinuta prin aplicarea legii si cu ajutorul religiei. Femeia este un lucru minunat, nu este obligata sa poarte val ci doar capul acoperit. Copii sunt trimisi la scoala, analfabetismul este aproape zero, familia este foarte stransa si unita.

Gata cu povestile, plecam si noi la drum catre Little Petra, prima oprire a zilei.

Situata in vecinatatea Petrei, ca si o anexa a ei sa zicem, a avut ca destinatie adapostirea animalelor si loc de nogot/piata. Nabateeni, un popor foarte avansat ca si cunoastere, un popor solar (aveau cultul soarelui) au inteles ca nu pot sta in acelasi loc cu animalele de drum, asta pentru a evita bolile ce ar putea aparea, au facut acest loc frumos tocmai pentru adapostul animalelor si pentru schimbul de marfuri.

Este un canion cu sclupturi in stanca asemanatoare Petrei, la un volum mult restrans. Se vede inca o parte a unui mozaic frumos ce are ca element principal vita de vie, simbol al bogatiei. Poti urca printr-un labirint pana la o zona de belvedere, vei gasi beduini ce vand tot felul de suveniruri, unele bune altele made in China, semn ca traditia comertului inca este o traditie vie. Stiu sa negociese, te imbie sa cumperi si au scoala comertului in sange ca o adoua natura a lor, asa ca atentie... se poate si -30% ca sa fie bine /corect.

De aici am mers la cazare, hotel Alanbat 3, unde am avut cam 2h de timp liber. mancam si plecam catre Petra pentru circuitul de noapte. Cu masa a fost foarte usor pe toata durata vacantei, nimeni din gasca nu manca altceva decat ce am servit in Aqaba, plus fructe si mult ceai.

tips

Biletele pentru Petra by Night este bine sa le luati din timp, adica nu seara fiindca e posibil sa fie coada si astfel pierdeti spectacolul din fata Tezaurului. Sunt si agentii in oras (Wadi Musa) unde se gasesc. Pretul este de 17 dinari iordanieni si nu intra in pass.

Un drum de app 2km la lumina stelelor si a lumanarilor, ceva mai mult de jumatate este drumul de la centrul de turism unde sunt destul de multe magazine de suveniruri si pana la intrarea in canion. Canionul are o lungime de 900m, iar la finalul lui te aflii in fata unei capodopere, o adevarata minune a lumii daca te gandesti ca a fost faurita doar cu dalta si ciocan si este perfecta ca simetrie/dimensiuni.

Aici pe nisipul aflat in fata Tezaurului era o masa de oameni si lumanari, un ghid. povestea in engleza despre acest Oras Roz, uitat si regasit, despre traditii si oameni, iar la final au fost aprinse proiectoare de diferite culor pe Tezaur si s-a servit traditionalul ceai,

Asa am incheiat o zi plina, prima din seria celor 4. Urma a-2-a zi Petra cu tot ce avea ea sa ne arate/dezvaluie. Dimineta, mic dejun, predat camera, mers la piata de fructe... portocate verzui la coaja dar foarte dulci si un porumb fiert asa gustos nu am mancat niciodata. Coboram la Petra, mergem la intrare, aratam pass-ul, il scaneaza si de aici incvepe o adevarata lectie de istorie/geografie/si alte stiinte.

Prima oprire pe banci inainte de scanat pass si ascultam fiecare cuvant al ghidului, avantajul grupului mic ca nr de oameni se simte ca o binecuvantare. Aflam cate ceva despre istoria loculu, despre poporul si cultura Nabateenilor si plecam mai departe

tips

un magazin bun, testat de noi de unde am si cumparat multeeee insensuri (tamaie, smirna, sapunuri parfum) este la intrarea in canion pe dreapta... De acolo am luat si magneti si alte mici chestii pt cadouri.

Acum putina poveste despre locul vizitat.

Canionul are o lungime de 900m, este format natural cu mici retusuri umane, largire sau blocarea unor labirinturi laterale, cu santuri pentru apa menajera si apa potabila. Apa potabila trecea prin conducte de lut ce inca se mai vad in unele locuri, astfel ajungea rece si fara alte impuritati. Apa menajera era captata de pe versanti, canalul de colectare avea din loc in loc zona de decantare, totul arata cat de avansati erau in gandire si practica, cat de bine stiau sa gospodareasca cel mai important element al supravietuirii APA. Doar prin taierea ei au putut fi invinsi, la mai bine de 6 luni de asediu in anul 106 de catre Romani.

Nabateeni credeau in zei, aveau un zeu ce se numea Marele Zeu, sotia lui si fica lor, si 10 semizei. Normal ca am intrebat daca semizei aveau ceva natura umana, si am aflat ca NU. Oricum sunt destul de putine informatii/manuscrise ramase, multe au fost distruse sau vandute pe mai nimic de beduini. Ce as mai spune... statuia Marelui Zeu este un dreptunghi, nu are chip sau corp de vrun fel, tot ce este sapat in stanca, mai modest sau cu fast este mormant si tot ce este piatra peste piatra este locuinta/ spatiu pentru vii. Pentru Nabateeni viata de apoi era foarte importanta, credeau mult in continuarea vietii dincolo si de aceea fiecare mort era ingropat cu ceva aur/bogatie in functie de statut pentru a avea si dincolo.

Gasesti pe tot parcursul traseului suveniruri, unde sa bei un suc sau chiar sa servesti masa, grupuri sanitare foarte curate si ceva placute cu explicatii.

As putea scrie mult, am inregistrat cam tot insa bine este sa descoperiti si voi, sa va umpleti sufletul de frumos, asa ca... drum bun.

PS: Daca aveti ocazia sa mergeti cu grup organizat si bafta sa il aveti ghid pe Adel atunci o sa va bucurati de cele mai frumoase povesti, de cele mai multe date despre locurile pe unde treceti si adevarate lectii de istori.

PSS: Stie si multe bancuri...

---

VIZUALIZĂRI: 2529 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI