Iordania – o țară frumoasă, dar cu economia LA NEGRU

TIPĂREȘTE

Iordania este una dintre acele țări care te cuceresc la prima vedere. Peisajele sunt spectaculoase, istoria este impresionantă, iar locuri precum Petra, Wadi Rum sau Marea Moartă par desprinse dintr-un film. La început, totul pare promițător: oamenii sunt amabili, atmosfera este exotică, iar senzația este că te afli într-un spațiu cu o identitate puternică și autentică. Din păcate, pe măsură ce stai mai mult și interacționezi mai profund cu realitatea de zi cu zi, începi să vezi o față mult mai complicată și, uneori, frustrantă a acestei țări.

Unul dintre cele mai mari șocuri este legat de felul în care funcționează economia. În practică, aproape nimic nu pare să fie fiscalizat corect. Plățile „la negru” sunt regula, nu excepția. Facturile sunt rare, bonurile aproape inexistente, iar prețurile se schimbă în funcție de cine ești, de unde vii și cât de bine pari informat. Ai senzația constantă că există două lumi paralele: una oficială, prezentată frumos în broșuri și pe site-uri guvernamentale, și una reală, informală, care conduce de fapt totul.

În cele 5 zile ale sejurului, am primit un singur bon fiscal, de la un magazin de la care am cumparat o sticla de vin.

Turismul, deși extrem de vizibil, este probabil cel mai afectat de această stare de lucruri. Deși turiștii vin în număr mare, experiența lor este adesea umbrită de haos, lipsă de transparență și conflicte interne. Există rețele întregi de ghizi, șoferi, hotelieri și intermediari care se luptă între ei într-un mod deloc elegant. Nu e vorba de concurență sănătoasă, ci de o permanentă „săpătură” : vorbesc urât unii despre alții, încearcă să-ți schimbe planurile, te sperie cu informații false sau îți promit lucruri care nu se respectă.

De multe ori, dacă alegi un serviciu, altcineva va încerca să te convingă că ai făcut o greșeală și că ai fost păcălit. Nu pentru a te ajuta, ci pentru a-ți lua banii. Acest tip de comportament creează o stare continuă de tensiune și neîncredere, atât pentru turiști, cât și pentru cei care încearcă să lucreze corect în acest domeniu. Cei onești sunt, de cele mai multe ori, dezavantajați sau chiar eliminați din joc.

Pe termen scurt, poate părea că acest sistem „merge” . Oamenii se descurcă, supraviețuiesc, câștigă ceva bani. Dar pe termen lung, efectele sunt vizibile: servicii inegale, infrastructură slabă, lipsă de investiții reale și o stare generală de stagnare. Mulți tineri par blocați într-un sistem în care munca cinstită nu este răsplătită, iar succesul depinde mai mult de relații și combinații decât de competență.

Un alt aspect greu de ignorat este discrepanța dintre ce ți se spune și ce trăiești efectiv. Autoritățile vorbesc despre reforme, modernizare și dezvoltare, dar la nivel de stradă lucrurile se schimbă foarte puțin. Regulile există, dar se aplică selectiv. Ai impresia că totul funcționează „dacă știi pe cine trebuie” , iar acest lucru devine obositor și demoralizant.

Cu toate acestea, Iordania nu este o țară lipsită de valoare. Dimpotrivă. Are oameni calzi, momente autentice și o cultură fascinantă. Problema este că frumusețea ei este umbrită de un sistem care pare să se autosaboteze constant. Este genul de loc care te impresionează ca turist, dar te face să te gândești de două ori dacă ai vrea să trăiești sau să investești acolo pe termen lung.

În final, Iordania lasă un gust amestecat: admirație pentru ce ar putea fi și frustrare pentru ce este în realitate. O țară cu un potențial uriaș, prinsă într-o rețea de practici informale, neîncredere și competiție toxică, care o țin pe loc.

---

VIZUALIZĂRI: 23 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI