Sand City – Oraşul sculpturilor de nisip

TIPĂREȘTE

Adresa: Qesm Hurghada, Guvernoratul Al Bahr al Ahmar, Egipt

Program: de luni până duminică 09.00-17.00

Coordonate GPS: 27.101146; 33.825675

Site web: sandcity-egypt.com

Vizitarea „Oraşului de nisip” din Hurghada făcea parte din oferta de excursii a touroperatorului prin care am contractat sejurul de două săptămâni în Egipt. Mărturisesc că habar nu aveam despre existenţa unui asemenea parc tematic/muzeu în Hurghada. Preţul de „catalog” al excursiei era de 30 USD pentru adulţi şi 15 USD pentru copii, preţ în care era inclus biletul de intrare, ghidajul, transportul de la hotel, un tur cu microbuzul sau autocarul agenţiei prin Hurghada şi o nelipsită vizită la un magazin de dulciuri :D. Pentru noi a fost gratis, oferită bonus şi cuplată cu excursia la Grand Aquarium din Hurghada.

Am cerut ghidaj în limba engleză şi am primit, evident, în limba rusă :D. În cazul unor excursii de acest gen, ghidajul nu are o importanţă prea mare, dar faptul că am plătit la fel ca şi ceilalţi fără să fi beneficiat de aceleaşi servicii este destul de deranjant.

Microbuzul ne-a preluat de la hotel la ora stabilită, a urmat colectarea altor turişti de la alte hoteluri şi apoi transbordarea într-un autocar al firmei touroperatoare. Ghidul ne-a informat că s-a inversat ordinea obiectivelor de vizitat, în sensul că vom merge mai întâi la Sand City şi apoi la acvariu, ceea ce a fost foarte bine, deoarece muzeul este în aer liber în plin soare, fiind preferabilă vizitarea acestuia mai de dimineaţă. Oricum era deja foarte cald.

Muzeul este semnalizat, dar totuşi puţin vizibil din drumul principal. La aproximativ cinci sute de metri de hotelul Titanic Resort & Aquapark şi cam vis a vis de hotelurile Sunrise Crystal Bay şi Sunrise Garden Beach am întâlnit indicator spre Sand City Museum la dreapta pe un drum neasfaltat până în parcare. Am avut o oră timp de vizitare, suficient în opinia mea.

Muzeul a fost inaugurat în decembrie 2013, se întinde pe o suprafaţă totală de 10.000 metri pătraţi, fiind primul şi singurul muzeu în aer liber de sculpturi din nisip din Africa şi Orientul Mijlociu. Lucrările au fost finalizate în decurs de şapte luni. Într-o ţară în care deşertul ocupă peste 90% din suprafaţă, s-a folosit materia primă aflată cel mai la îndemână: nisipul. Au fost folosit nisip de două culori, dar nu nisip obişnuit din deşert, ci adus din munţi de la trei sute de kilometri distanţă. „Ingredientele” au constat din 13.000 metri cubi de nisip şi 5.000 tone de apă. Doar nisip şi apă!

În acest muzeu în aer liber sunt expuse 59 de statui. Aşa spun ei, eu nu am stat să le număr =)). Dintre acestea 10 au înălţimi mari de 8-10 metri, 32 au înălţimi medii de 4-5 metri şi mai există şi 17 „basoreliefuri”. Toate acestea au fost rodul muncii unei echipe profesioniste de artişti specializaţi în sculpturi în nisip, provenind din zece ţări.

Sand City a fost construit pe două secţiuni: Historical Art şi Wonderland Art. Un plus pentru cei interesaţi îl constituia existenţa unei plăcuţe cu câteva informaţii despre ce reprezintă statuia respectivă, în patru limbi străine.

Cea din dreapta are ca temă arta istorică şi prezintă 22 statui şi 6 basoreliefuri reprezentând lideri militari faimoşi, personaje de legendă care au schimbat istoria lumii, câteva zeităţi etc.

În secţiunea din stânga sunt expuse 20 de sculpturi şi 11 basoreliefuri reprezentând personaje din desenele animate ale lui Walt Disney şi alte personaje faimoase din filmele de la Hollywood, fiind extrem de atractive pentru cei mici care îşi recunosc cu entuziasm personajele din desenele preferate.

Am început vizitarea Oraşului de Nisip cu partea istorică, cea care mie mi-a plăcut cel mai mult.

Chiar de la intrare ne-au întâmpinat Piramidele de pe platoul Giza și Sphinxul. Trei piramide din nisip care reprezentau cele trei piramide (Kheops, Khefren şi Menkaure), cele mai mari construcţii realizate vreodată de om, vizitate şi de noi cu o săptămână înainte, bucuroşi nevoie mare că am văzut una din cele şapte minuni ale lumii antice, cea mai veche şi singura care a supravieţuit timpului – piramida lui Kheops.

Sphinxul este acea creatură mitologică având corpul unui leu şi cap de om, situată la nord şi mai jos de piramide pe malul vestic al Nilului. Se presupune că ar avea chipul faraonului Khafra şi este cea mai mare şi cea mai veche sculptură monumentală cunoscută, cu o lungime de 73,5 m, o lăţime de 19,3 m şi o înălţime de 20,22 m. Sculptura din nisip era ceva mai mică :D, dar foarte bine realizată.

Pe partea dreaptă am admirat-o pe Isis, cea care, în mitologia egipteană, este zeiţa magiei şi a vieţii, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale şi al fidelităţii soţiei faţă de soţ. A fost sora şi soţia lui Osiris şi mama lui Horus, fiind una din principalele divinităţi venerate de vechii egipteni. Cultul zeiţei Isis s-a răspândit dincolo de graniţele Egiptului către Orientul Mijlociu şi Europa.

Nu putea lipsi nici scarabeul sacru – o specie de gândac de 25-37 mm lungime, cu corpul negru şi luciu mat sau metalic, având o semnificaţie deosebită în mitologia egipteană, ca simbol al zeului Khepri şi asociat cu zeul soarelui. Vechii egipteni credeau că soarele este rostogolit pe cer de scarabei care nu se văd şi seara dispare în pământ, la fel ca scarabeul sacru care este activ pe timpul zilei iar noaptea se ascunde în galerii. Acelaşi scarabeu este prezent în amulete şi alte obiecte de artă.

Urmează scene din bătălia de la Kadesh care a avut loc în mai 1274 î. e. n. pentru cucerirea oraşului şi cetăţii Kadesh pe râul Orontes, pe teritoriul Siriei de azi, între forţele Imperiului Egiptean sub comanda lui Ramses al II-lea şi cele ale Imperiului Hitit conduse de Muwatalli al II-lea, bătălie în care au fost folosite aproape 5500 care de luptă. Cetatea a rezistat atacurilor egiptenilor, Ramses al II-lea a obţinut o victorie tactică având pierderi importante, dar Muwatalli al II-lea a păstrat Siria.

Ne-am întâlnit şi cu Vikingii – comercianţi, exploratori şi războinici scandinavi care au dominat jumătatea nordică a Europei între secolul al optulea şi al unsprezecelea, binecunoscuţi pentru curajul şi cruzimea lor în luptă, dar şi pentru priceperea deosebită în construirea corăbiilor şi în arta navigaţiei – pe care i-am recunoscut uşor după coifurile cu coarne pe care le purtau.

Următorul basorelief a fost cel al lui Ganesha, cunoscut şi sub numele de Ganapati, Vinayaka sau Pillaiyar – una din cele mai venerate şi cunoscute zeităţi ale panteonului hindus, a cărui imagine este larg răspândită în întreaga Indie şi Nepal – uşor de recunoscut după capul de elefant şi cele patru mâini. Considerat ca fiind zeul care aduce bunăstare materială, ofrandele aduse acestuia erau întotdeauna însoţite şi de bancnote, dar şi patron al artelor şi ştiinţelor, zeu al intelectului şi înţelepciunii şi cel care îndepărtează obstacolele.

Am văzut şi o reprezentare interesantă a simbolului yin şi yang, provenit din conceptele filosofice şi religioase chineze, reprezentând forţele primordiale şi complementare care compun Universul şi toate componentele acestuia.

L-am văzut şi pe Alexandru Macedon (356-323 î. e. n.) călare pe al său Bucefal. Cunoscut şi sub numele de Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea al Macedoniei, a fost unul dintre cei mai mari strategi şi conducători militari din istorie, de neînvins în luptă, reuşind până la vârsta de 32 de ani să ajungă stăpânul unui mare imperiu.

Nici Eros sau Cupidon, zeul iubirii şi fiu al lui Hermes şi al Afroditei nu a trecut neremarcat. Era reprezentat ca un copil frumos, înaripat, într-o scenă de iubire.

Leonidas, regele Spartei între 489 şi 480 î. e. n., a cărui faimă s-a datorat rezistenţei memorabile şi sacrificiului suprem din bătălia de la Termopile când a luptat până la capăt împreună cu spartanii săi şi alte câteva sute de greci împotriva armatei persane mult superioare numeric conduse de Xerxes I, era şi el prezent într-o scenă de luptă.

Ne-am fotografiat şi noi alături de statuile lui Napoleon Bonaparte (1769-1821) şi Iulius Caesar (100-44 î. e. n.), care nu mai au nevoie de nicio prezentare, dar şi alături de celebra Cleopatra (69-30 î. e. n.), devenită Cleopatra a VII-a a Egiptului la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î. e. n., când a urcat pe tronul Egiptului alături de fratele său, Ptolemeu al XIII-lea, cu titlul oficial de soţ al acesteia. Se spune că a fost cea mai frumoasă femeie din lume. Cert este că şi-a folosit abilităţile remarcabile de seducţie pentru a realiza alianţe militare avantajoase prin relaţiile amoroase cu Iulius Caesar şi, după asasinarea acestuia, cu Marc Antoniu. La picioarele Cleopatrei apare şi şarpele a cărui muşcătură a fost mortală pentru regina care nu dorea să fie prinsă de Octavian.

Mi-a mai plăcut şi basorelieful Bocca della Verita (Gura Adevărului), al cărui „original”, un disc de marmură cu diametrul de 1,6 metri şi cântărind 1300 kilograme în care este sculptat un chip de om, se află pe zidul din strânga de la intrarea în biserica Santa Maria in Cosmedin din Roma, folosit ca „detector de minciuni” în epoca medievală, în sensul că cel care îşi băga mâna în gura lui şi nu spunea adevărul sub jurământ risca să-şi piardă mâna. Ştiam legenda care aminteşte de o femeie de viţă nobilă acuzată de adulter de soţul ei. În timp ce se îndrepta spre judecată, din mulţime a ieşit un tânăr care a început să o sărute. Acesta era chiar amantul femeii. Ulterior, femeia a băgat mâna în gura de marmură şi a jurat liniştită :D că nu a fost atinsă vreodată de alt bărbat în afară de soţul ei şi de acel tânăr şi a fost declarată nevinovată.

L-am mai văzut acolo şi pe sultanul Fatih Mehmet, cunoscut şi sub numele de Mahomed al II-lea (1432-1481), care a fost al şaptelea sultan al Imperiului Otoman pe care l-a condus în două rânduri, prima data între 1444 şi 1446 şi apoi din 1451 până în 1481, faimos mai ales pentru cucerirea Constantinopolului în 29 mai 1453. Pentru noi era mai cunoscut prin podul peste Bosfor care îi poartă numele, pod preferat de noi pentru traversarea Istanbulului spre şi dinspre Antalya. :))

O reprezentare interesantă a fost şi faţada Templului de la Abu Simbel, considerat a fi cel mai frumos templu construit de faraonul Ramses al II-lea, păzit de patru statui ale acestuia şi având pe pereţi scene din bătălia de la Kadesh cu hitiţii, templu pe care noi nu am reuşit să-l vedem „live” din cauza căldurii şi a distanţei mari de parcurs. :(

Presaţi de timp, am trecut ceva mai repede pe lângă frumoasa Nefertiti şi regele Akhenaten, pe lângă Horus şi Anubis, Amon Ra, Lamassu (cel cu corp de om de la brâu în sus şi taur de la brâu în jos). Ochiul lui Horus era „în reparaţii”, ocazie cu care am văzut cum sunt realizate şi întreţinute aceste adevărate opere de artă.

Partea a doua a vizitei am făcut-o în zona Wonderland. Aici cu greu am putut face fotografii, puzderia de copii entuziaşti apărând mereu în faţa obiectivelor noastre. Voi enumera doar o parte din cele văzute în această secţiune destinată cu predilecţie copiilor, dar şi copiilor din noi.

Deşi au trecut mulţi ani de când urmăream cu interes desenele animate şi filmele de animaţie ale acelor vremuri, pot să mă laud că am recunoscut cu mare uşurinţă marea majoritate a personajelor reprezentate acolo: Tom şi Jerry, Bugs Bunny, Shrek, Popeye, Sinbad, Peter Pan, Superman, Spiderman, Ironman, Batman, Catwoman, Nemo, King Kong, Cars, Transformers sau dinozaurii din Jurasic Park.

La intrare era şi un mic cafe-bar unde puteai bea un ceai sau o cafea (proastă), găseai de cumpărat o apă rece sau un suc, cronţănele etc. Am mai avut timp să ne răcorim şi să fumăm o ţigară pe fotoliile de pe terasă, la umbră, până când ghidul a reuşit să strângă tot grupul la autocar şi să plecăm mai departe spre următorul obiectiv de vizitat.

Vizitarea acestui muzeu în aer liber nouă ne-a plăcut şi apreciez că a meritat o oră de plimbare în plin soare. Am fost uimiţi de rezultatul remarcabil al muncii artiştilor care au participat la crearea exponatelor, astfel că recomand o vizită la Sand City mai ales familiilor cu copii.

---

VIZUALIZĂRI: 4620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI