Drumul extrem de lung de la Lalibela la lacul Afrera

TIPĂREȘTE

Drumul e lung, lung, lung...

La ora 11 seara eram la nani! Aveam iar o noapte scurtă, la ora 3,30 era scularea și la ora 4 era plecarea. Aveam un drum tare lung de peste 600 de kilometri, până în regiunea Afar. Așa e cu aventurile astea extreme, trebuie să fii tot timpul în priză.

Inițial călătoria spre Danakil era gândită să plece din Mekele. Până în Mekele am fi mers cu avionul si de-acolo cu jeep-urile. Doar că la Mekele nu era sigur din cauza războiului din zona Tigray, așa că am fost nevoiți să-l ocolim și să ne înhămăm la drumuri mult mai lungi, pe șoselele patriei.

După cum vă spuneam hotelul ne-a dat micul dejun la pachet și am purces la drum! Am mers cu microbuzul nostru Toyota câteva ore, până am făcut joncțiunea cu un alt grup, cu mașini de teren Toyota Land Cruiser. Se pare că ne așteptau drumuri mai dificile și ne trebuiau musai autoturisme 4x4.

Noi eram 12 persoane. cu șoferii erau îndeajuns trei mașini, dar convoiul era de patru mașini. Una era cu echipamentul de campare și cu bucătăria plus ghidul și bucătarul. Da, da aveam și bucătar. Nu mai aveam pe unde mânca, așa că agenția locală s-a gândit la tot. Evident toate astea au fost incluse în preț, această parte fiind și cea mai scumpă din toată călătoria, din Etiopia.

După ce am consumat micul dejun, nu mai spun servit, că m-a certat cineva aici cum că noi nu servim, ci doar chelnerii servesc, ne-am continuat drumul. Am traversat munții. Am trecut pe șosele la mare înălțime de 3000-3500 de metri. Unii colegi au avut ceva probleme din cauza altitudinii, eu am fost ok. Sincer la așa o altitudine nu mai fusesem anterior decât cu avionul, dar asta-i cu totul altfel.

Cu cât ne apropiam de zona Afar, drumurile erau din ce în ce mai bune. Nu ne venea să credem. Circulatia se intensifica și chiar întâlneam in drumul nostru tot mai des, camioane de marfă! Eram la granița cu Dijbuti, unde există un mare port comercial și probabil de acolo se face aprovizionarea țării. Altfel nu se explică, de unde dintr-o dată ne-am umplut de camioane, pe șoselele Ethiopiei.

Cu cât de apropiam de zona Afar casele se schimbau! Afarii sunt musulmani și trăiesc într-o săracie cruntă. Casele sunt făcute doar din grămezi de pietre. Datorită zonei vulcanice, nu prea găsești iarbă, peste tot pietre vulcanice.

Afarii sunt mult mai apropiați de somalezi, decât de etiopieni. Dacă etiopienii au o piele măslinie, afarii sunt mult mai negri. Și probabil datorită condițiilor de trai, mult mai răi. Nu suportă deloc turiștii. Dar despre asta o să vorbesc mai târziu.

Pe drum am făcut câteva scurte opriri, pentru a admira văcuțele africane sau cămilele. În această zonă aridă apăruseră și cămilele. Dar punctul forte de atracție a fost o familie de maimuțe foarte drăguțe, pe care le-am hrănit cu banane, în schimb ele au stat frumos la poze. Asta pe munte, pe marginea drumului!

Următoarea noastră oprire a fost la Semera un oraș mare și destul de dezvoltat. Aici am oprit în curtea unei pensiuni, pentru tiriști probabil. Era o curte interioară foarte mare. Cazarea se făcea la un fel de motel tare modest, dar și atenție, sub cerul liber pe niște paturi de fier. Nu ne venea să credem ceea ce vedeam. Iar paturile de fier pe care trebuie să-ți pui salteaua proprie nu-s gratis, ci trebuie să plătești pentru ele. O să vedeți mai târziu acest lucru.

Aici pe niște mese și scaune de plastic, ni s-a organizat rapid prânzul. Nu aveam bucătar degeaba. Acesta ne-a încropit din ce avea o mâncare cu orez, ceva legume și puțină cărniță. Așa ceva modest, la botul calului. Stăteam așa ca prostul și-mi venea să râd. Ce pot face oamenii pentru a-și stinge setea de cunoaștere!!! În grupul nostru erau fără nicio exagerare doar doctori, avocați sau oameni de afaceri, care la noi în România mă îndoiesc sincer că ar mânca sau ar locui în asemenea condiții. Dar uite că sunt oameni care se pot rupe de lux, de condiții de 5 stele, asta doar pentru a trăi experiențe memorabile.

Vă dati seama ca cel mai bun lucru la acest prânz ad hoc, a fost berea locală care era rece și bună! De toalete nu cred că are rost să vă mai povestesc!

Cu burțile pline am purces iar sau din nou la drum! Încă mai aveam de mers mulți kilometri. Șoferul nostru Roel era destul de tânăr și era nou angajat la această firmă. Fiind tânăr era și impetuos, ca toți tinerii atât din ziua de azi, cât și din ziua de ieri. Nefiind experimentat cu drumurile lungi, pesemne a obosit și el! Afară se însera și eram deja pe drumuri de mai bine de 12 ore. La un moment dat a ațipit la volan și a intrat pe contrasens. Din față venea un mare camion. Norocul nostru a fost că eram pe fază. Stăteam chiar în spatele lui și am văzut foarte clar cum monstrul de oțel se îndreaptă direct spre noi! Evident am țipat și Roel a apucat să tragă de volan. Asta s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă, fracțiune în care am văzut moartea cu ochii. Nrs nu toate mi se întâmplă numai mie, ci așa este în aventurile astea extreme. Că de-asta sunt extreme! ; -)

Seara pe întuneric am ajuns în fine într-un sat pe malul lacului Afrera. Mai aveam de mers până la vulcan, dar șoferii erau pe bună dreptate foarte obosiți, așa că ghidul local a hotărât să campăm aici. Am campat la un camping improvizat, pe malul lacului Afrera.

În această zonă deja se schimbase temperatura. Nu mai eram la altitudine ridicată și chiar dacă era seară era foarte cald vreo 25 de grade. Lumină nu era decât de la lună, așa că ne bazam mai mult pe cei cu lanterne. Am dat rapid o tură în sat, să ne aprovizionăm cu bere. Cu toate că era un sat musulman, berea era la liber.

Între timp bucătarul ne-a organizat și cina, care evident a fost similară cu prânzul, așa că nu o să mai insist asupra ei. După masă hai să facem o baie. Costume de baie nu aveam, pentru că cei de la agenție ne-au spus că nu avem nevoie.

Așa că întâi au făcut doamnele o baie, apoi o parte din domni. Nu știu și nici nu m-a interesat cum au intrat doamnele în apă, aveau soți care le păzeau, cert este că eu cu încă doi amici am intrat în lac în costumul lui Adam.

Lacul Afrera este un lac foarte sărat, în care probabil nu trăiește nicio viețuitoare marină și în care nu ai cum să te îneci. Apa te ține la suprafață. Mai mult în el se varsă un pârâu cu apă fierbinte, astfel că și în lac apa este foarte caldă.

Cred că ne-am bălacit în lac preț de vreo oră! Ne-am spus povești și ne-am jucat ca niște copii. După ieșirea din lac ne-am spălat de sare în pârâul cu apă fierbinte. Nu știu cât de curat era totul în zonă, am venit și am plecat pe întuneric. Mai bine așa, pentru că am amintiri frumoase. Spun asta pentru ca acest camping ad hoc, nu avea nici toalete și asta spune tot.

Dacă ai mei colegi au dormit pe jos pe niște saltele puse la dispoziție de agenția locală, eu am dormit pe un pat de lemn cu plasă dedesubt. Evident am pus și salteaua de la organizatori, dar și un cearceaf luat de acasă. Am dormit neîntors.

Dimineața ne-am trezit pe la șase. Tot pe întuneric! Acolo ziua este egală cu noaptea are cam 12 ore fiecare. Culmea cei de la camping au cerut bani suplimentar pentru că, vezi Doamne, eu am dormit în pat și nu pe jos ca ceilalți! Nu știu cum s-au înțeles cu ei până la urmă, dar nu era treaba mea.

Așa s-a petrecut prima noapte în Africa, petrecută sub cerul liber!

P. S. Mai mi-am adus aminte de o întâmplare despre care-i musai să vă povestesc. Pe drum am găsit mai multe camioane de marfă răsturnate și lângă ele o mulțime de oameni. Inițial am crezut că-i ca la noi, vine mulțimea de oameni să-i facă pagubă și mai mare săracului șofer. Ghidul m-a luminat, oamenii aceia stau acolo să păzească marfa! M-am minunat foarte tare, știind condițiile lor de trai! Nu știu, poate la final primesc vreo recompensă de la proprietarul mărfii!!!

zona în care ajunsem nu era foarte ofertantă din punct de vedere turistic, dar baia în lacul Afrera a făcut toți banii!

Bucuriile simple de multe ori sunt cele mai apreciate!

---

VIZUALIZĂRI: 466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI