Pe buza vulcanului activ, Erta Ale

TIPĂREȘTE

Călătorului îi stă bine cu drumul! După masa ‚copioasă” servită la localul ad-hoc din satul Hamed Ela, am purces la drum! Următorul obiectiv turistic pe care trebuia să-l atingem, era extrem de interesant și anume vulcanul activ Erta Ale! Acolo urma să urcăm pe munte, pe întuneric și apoi să coborâm pe buza vulcanului, pentru un efect maxim.

Pentru a ajunge la vulcan trebuia să ne întoarcem pe drumul roller coaster, pe care am venit! Zis și făcut! Am mers noi ce am mers, până șoferul nostru cel impetuos s-a săturat să meargă în coloană și a luat-o de nebun înainte. Noi ne gândeam cu atât mai bine, că o să ajungem primii la destinație. Doar că nu știam un mic aspect, acesta nu știa drumul. Așa că am pornit ca vântul, spre satul unde înnoptasem, în ziua precedentă.

Drumurile după cum v-am precizat erau paralele. Intram de pe pământ, pe asfalt și înapoi. La un moment dat a greșit drumul și nu a mai putut coborî de pe asfalt și a fost nevoit să facă cale întoarsă. Când am văzut acest lucru eu și cu un alt coechipier am coborât, pentru nevoi fiziologice. A durat vreo 10 minute până s-a întors șoferul nostru. Între timp a apărut un alt Jeep (apropo asta era o mare excepție, nu prea circula nimeni pe-acolo) cu șoferul plus doi copii, o fată și un băiat de 10-12 ani. Băiatul din spate era foarte dezghețat și ne-a întrebat foarte mirat ce-i cu noi pe-acolo pe jos și unde vrem să mergem. Foarte binevoitor s-a oferit să ne ducă el. Noi foarte glumeți i-am spus că mergem în State!!! =)) Așa ne-am împrietenit și am conversat cu el până ne-a venit mașina! Vă dați seama că prin acele locuri nu prea vezi albi, să meargă pe jos. A fost lăudabil faptul că a vrut să ne ajute imediat și necondiționat!

În fine! Am pornit în mare viteză spre următoarea destinație. Am ajuns pe după-amiază înapoi în satul de unde plecasem dimineață și ne-am pus la o bere. Și am așteptat restul convoiului, preț de mai multe beri. Telefoanele nu aveau semnal în acea parte a lumii, așa că am început să ne îngrijorăm de ce nu mai vin. L-am întrebat pe Roel șoferul dacă știe drumul spre vulcan și ne-a dat negativ din cap. Atunci l-am pus să întrebe localnicii, pe unde să o ia! Aceștia i-au spus că trebuie să ne întoarcem vreo 20 de kilometri pe drumul pe care am venit și apoi să o luăm la dreapta pe munte spre vulcan! După vreo două ore ne-am urnit la drum.

Între timp s-a abătut asupra noastră un alt necaz. Nu mai încărca alternatorul și se apropia noaptea. Cam dificil să urci pe râpe, pe drumuri nesemnalizate fără lumină! Am plecat în mare viteză înapoi. Pe drumul de întoarcere Roel oprea la toate punctele de control, să întrebe pe unde-i drumul spre vulcan! Chiar nu înțelegeam nimic din limba amharică! Cu toate astea am remarcat că punea aceiași întrebare unui om de mai multe ori, semn că nu înțelegea absolut nimic. Când am realizat acest lucru am luat hățurile în mână și i-am spus să convingă vreun tânăr să ni se alăture, pentru a ne duce pe drumul cel bun. Un adolescent de vreo 14-15 ani a fost de acord sa ne însoțească pentru o modică sumă de bani. L-am apreciat cu atât mai mult, pentru că urma să ramână sus pe munte cu noi, nu mai avea cum să se întoarcă singur noaptea. Chiar în momentul în care se făcea noapte am pornit pe drumul corect.

Drumul era destul de greu, ne țineam cu toată forța de mânere, să nu dăm cu capul de plafon, iar aici și-a arătat cu adevărat eficiența mașina 4x4! 4x4 era ok, dar să mergi prin râpele alea fără lumină era cam dificil. După vreo oră de mari emoții, în care toți ne holbam pe întuneric la drum, am făcut joncțiunea cu ceilalți coechipieri. Aceștia erau pe bună dreptate nervoși pe noi, că ne-am dus la bere și i-am abandonat. Parțial au avut dreptate, am fost la bere, dar din vina lui Roel.

Fiind deja noapte de-a binelea, nu am mai stat la povești și am început urcarea pe munte. Aici era punctul unde îmi era extrem de necesară lanterna! Doar că atât lanterna, cât și frontala luminau drumul altcuiva prin junglă. Probabil mi-aș fi rupt picioarele pe-acolo, dacă nu mi-ar fi dăruit un coechipier o lanternă de buzunar. Mi-a fost extrem de utilă, drept pentru care-i mulțumesc.

Urma urcușul pe muntele ce adăpostește vulcanul Erta Ale. Am urcat cu mare precauție preț de vreo 30-45 de minute. Afară era beznă și extrem de cald. Apa mi s-a terminat ca de-abicei mult prea repede, exact în momentul când am ajuns sus pe munte. De aici urma coborârea spre craterul vulcanului, pe niște trepte de piatră foarte abrupte, care necesitau atenție sporită. Din fericire toți am ajuns cu bine jos.

„Vulcanul Erta Ale este un vulcan din marele scut bazaltic din gama vulcanică Erta Ale, din depresiunea centrală a nordului Danakil (NE Etiopia).

Este renumit pentru lacul de lavă persistent, care a fost activ în majoritatea ultimelor decenii de când a fost descoperit pentru prima dată în anii 1960.

Erta Ale are o înălțime de numai 613 m, dar, așa cum este tipic pentru un vulcan scut, are pante foarte blânde și o bază mare cu un diametru de 40 km. Vârful este trunchiat de o calderă complexă, alungită de 1700 x 600 m lățime, care conține vaste fluxuri de lavă și mai multe cratere mai mari și mai mici, mai ales craterul activ nord și sud, care conține în prezent lacul de lavă.

Erta Ale este una dintre principalele atracții ale Danakil și a devenit o destinație turistică populară în ultimii ani. Din păcate, atacul mortal din 4 ianuarie 2012 împotriva turiștilor și oamenilor de știință, care au tăbărât pe marginea craterului, în care au fost uciși mai mulți oameni, ilustrează faptul că zona este instabilă din punct de vedere politic și poate fi supusă atacurilor teroriste. Oricine vizitează vulcanul ar trebui să fie conștient de acest lucru.

Erta Ale este unul dintre puținii vulcani de pe lume care au un lac de lavă aproape persistent. Este un vulcan izolat cu scut bazaltic, cu o lățime de 50 km, care se ridică la mai mult de 600 m de sub nivelul mării în depresiunea sterpă Danakil.

Vulcanul conține un crater eliptic de 0,7 x 1,6 km, cu mai multe cratere cu groapă laterală abruptă, unul dintre ele conținând un lac de lavă. O altă depresiune mai mare, cu o lățime de 1,8 x 3,1 km, alungită paralel cu tendința lanțului Erta Ale, este situată la SE de vârf și este delimitată de escarpe de defect curbiline pe partea SE. Fluxurile de lavă bazaltică cu aspect proaspăt din aceste fisuri s-au revărsat în căldară și au revărsat local marginea ei. Căldarea de la vârf este renumită pentru unul sau, uneori, două lacuri de lavă pe termen lung, care au fost active din cel puțin 1967, sau posibil din 1906. Erupții recente de fisură au avut loc pe flancul nordic al Erta Ale” – sursa Smithsonian Institution.

Am făcut această mică paranteză ca să vedeți despre ce e vorba! Am coborât cu precauție pe buza craterului principal. Aici am dat de un spectacol al naturii nemaivăzut. Râuri de lavă incandescentă ieșeau la suprafață din inima vulcanului. Absolut fascinant totul! Îmi aduceam cu drag aminte de romanele lui Jules Verne " O călătorie spre centrul pământului” și „Vulcanul de aur” , ce mi-au marcat copilăria și mi-au făcut-o mult mai frumoasă.

Am stat și am admirat în voie această minune a naturii. Peste noi plutea un nor de gaze toxice, emise de vulcan! Se recomandă mască de gaze, dar nu aveam așa ceva și nici nu credeam că o să avem nevoie. După ce am admirat jocul lavei vulcanice și am făcut multe poze pe întuneric, am decis să ne întoarcem, pe drumul pe care am venit! Urma să iesim din căldarea vulcanului, să urcăm treptele de stâncă abrupte, ca să ajungem în vârf, apoi să coborâm spre mașini.

Ei bine lucrurile nu sunt întotdeauna așa simple cum par. Eu eram al doilea, prima era o fată. Deodată am văzut cum ne învaluie un nor de fum, cu gaze toxice. Prima fată s-a pus repede la pământ și și-a acoperit rapid nasul și gura. Eu în schimb era să fac o greșeală fatală. Știți cum ne spune în instructajul de la avion: în situația puțin probabila a depresurării cabinei, măștile cu oxigen cad automat. Întâi vă puneți voi masca pe față și apoi copiii” . Dacă leșini nu mai poți avea grijă de nimeni! Eu în schimb am țipat de trei ori la cei din spate, să se pună la pământ și să-și acopere nasul, ochii si gura! . Ei bine nu mi-a trebuit mult, să înghit o mare cantitate de gaze. Mă usturau cumplit ochii, nasul și gura. Gâtul mi se inflamase, de nu mai puteam respira!

M-am pus pe vine și am tras o tuse de nu se mai oprea! Salvarea mea a fost de la șeful ghizilor care mi-a dat o sticlă de apă. Doar așa am putut sa-mi curăț gâtul, să-mi revin un pic și sa ies din zona periculoasă în mersul piticului. Și toate astea, doar de la o schimbare neașteptată a direcției vântului.

Totul e bine, când se termină cu bine. Toți au fost afectați de acest nor ucigaș, în mai mare sau mai mică măsură. Important este că am coborât teferi la mașini. Aici urma să ne petrecem noaptea în aer liber, pe roci vulcanice în apropierea vulcanului activ Erta Ale și în zona neprietenoasă afar.

Pentru cină vorbisem anterior cu ghizii etiopieni, să cumparăm o capră și să ne-o prepare contra cost, bucătarul nostru. Cu toate că nu voiam să mănânc nimic din pricini metabolice, nu m-am putut abține să nu gust. Chiar a fost gustoasă, am avut parte de o cină pe cinste.

Era deja vreo 12 noaptea așa că hai la nani. Șoferii s-au culcat primii, sus pe mașini. Restul celor care ne-au așteptat își făcuseră deja culcușuri pe saltelele groase puse la dispoziție de organizatori. Cei din mașina mea dormeau în mașină. Eu am preferat să dorm sub cerul înstelat african. Doar că cele patru saltele din mașina noastră dispăruseră. M-am dus la ghid și i-am cerut o saltea, doar nu puteam să dorm direct pe pietre. Cu greu mi-a adus o saltea, așa ca din foi de ceapă și scurtă și îngustă, dat fiind gabaritul meu. Știți cum sunt cele de pe la mare, unde se închiriază cele mai ieftine șezlonguri.

Jumate eram pe salteaua de ceapă, jumate direct pe jos. Cu toate astea am adormit instant! După vreo două ore dârdâiam de frig, așa că m-am sculat și am pus pe mine tot ce aveam gros! N-a fost chiar o noapte de coșmar, dar nici departe. Am dormit, da m-am sculat anchilozat! Nu toți au dormit așa ca mine, dar asta e altă poveste pe care nu o mai dezvolt aici. Noi să fim sănătoși.

P. S. Celor interesați le recomand să urmărească videoul atașat! Este foarte captivant!

Locația este total diferită de ce suntem noi obisnuiți. I-am dat nota 10 doar pentru că este ceva inedit, nemaîntâlnit de mine!

A fost o tură cu multă adrenalină, așa cum bine spunea o colegă pe-aci!

---

VIZUALIZĂRI: 488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI