Burj Khalifa, doar cerul e mai sus

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 4 - Burj Khalifa, doar cerul e mai sus

Am uitat să pun telefonul să ne trezească. E weekend şi e programat să sune doar în timpul săptămânii, aşa că, rupţi după seara din deşert, ne-am trezit la 11 şi am ratat micul dejun. Ce mi-am luat-o de la Renate, am privat-o de un răsfăţ la micul dejun... bine că nu s-a întâmplat a doua zi, că la 11 aveam zborul spre Beijing...

Cu burţile goale ne-am urcat din nou în metroul minune şi în cele din urmă am aterizat pe Palm Jumeirah, sperând că vom găsi şi o gustare prin zonă. E o insulă-palmier artificială, prima din cele trei, încă se mai lucrează la ea dar, spre deosebire de celelalte, asta e aproape gata. Proprietăţi scumpe de peste 2 milioane de euro bucata sunt desfăşurate una lângă alta pe cele 16 petale ale uriaşului palmier, cam înghesuite după părerea noastră, dar fiecare are ieşire la apă. Străzile sunt private, cu pază, iar accesul este interzis, deci nu ne putem plimba decât pe "tulpină".

Taxiul ne duce în extremitatea nordică a insulei, la complexul Atlantis. A fost inaugurat în 2008 cu mare fast. Şi aici sunt puţine de văzut, pentru că altfel trebuie să scoţi bani mulţi din buzunar. Pentru o bălăceală trebuie să fim cazaţi aici sau să intrăm la Aqualand. Construcţia este de o opulenţă ieşită din comun, numai bună pentru bogătani, nu e de nasul nostru. Dar noi vrem o baie în mare, aşa că plecăm şi ne întoarcem unde am fost acum 5 ani, pe plaja de lângă Burj al Arab. Dacă la dus am intrat pe insulă cu un taxi, ieşirea e mult mai spectaculoasă pentru că luăm monorailul care ne plimbă până la baza tulpinii palmierului. Avem ocazia să vedem insula de la un nivel mai ridicat. Traseul său nu este complet, doar jumătate din construcţii sunt gata. Într-o staţie intermediară urmează să se ridice o clădire înaltă prin care metroul să treacă direct prin mijlocul ei. Am văzut ceva similar în Osaka acum 2 ani. Imaginea plajelor din apropiere şi a aglomeraţiei urbane din spate ce se ridică în Dubai Marina ne taie răsuflarea. Un singur cuvînt îmi vine în minte: nebunie. Dar banuim că este doar începutul.

E miezul zilei iar soarele e ucigător. Încă nu ştiu cum arată norii în Dubai. Am ajuns lângă binecunoscutul Burj al Arab. O baie este o binecuvântare acum. Oare... ? ... Apa cred că are peste 40 de grade, e caldă spre fierbinte... Cum trăiesc ăştia aici, pe o asemenea căldură? Bineînţeles, după 20 de minute de "răcoreală" plecăm şi mai ameţiţi. Nu mai e de stat afară, cel mai bine este indoor, aşa că mergem să mâncăm la Mall of the Emirates, unde ne lipim nasul de geamul care dă înspre Ski Dubai, pârtia din mijlocul deşertului. Are şi telescaun. Afară sunt 50 de grade, înăuntru -3. Arabii nu mai sunt înfăşuraţi în jalabele lor albe, aici sunt de-a dreptul înfofoliţi în geci groase. Foarte interesant, mă gândesc ce aclimatizare trebuie să faci ca sa te adaptezi rapid de la deşert la zăpadă. Înăuntru... ninge iar afară... nu prea. E clar, suntem pe altă planetă.

După prânz, ne îndreptăm spre downtown. Imenşii uriaşi de sticlă şi beton ni se înfăţişează, sunt ca o armată răsărită de niciunde. Data trecută ne plimbam prin zonă cu taxiul (metroul nu exista) şi nu era nici urmă de zgârie nori. Când te gândeşti că amărâtul ăla de pasaj de la Basarab cam tot de atunci a început să fie construit... mie îmi vine să râd. Mă uit ca prostul cu gâtul strâmbat în sus, iar aparatul foto, cât o fi el de superangular, nu poate cuprinde toată imensitatea de clădire care e în faţa noastră. Am ajuns la Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire care a existat vreodată pe faţa pământului. Are 828 m înălţime. Am impresia că vârful i se pierde undeva prin stratosferă. Tocmai ce au terminat-o, inaugurată în ianuarie anul curent, e o bijuterie ce îţi ia ochii. O echipă internaţională a pus umărul la ridicarea ei, rapid şi fără întârzieri, aşa e când arăbete are petrol şi aruncă cu dolari. Iar lângă ea este Dubai Mall, cel mai mare mall din lume. Când au proiectat zona, arabii s-au asigurat că mulţi ani de aici înainte vor deţine câteva recorduri. Cel mai, cea mai, cele mai. Aşa trebuie să fie.

Mallul este mare, dar în afară de un acvariu (cel mai, desigur), nu prea e nimic interesant, totul e ca la noi. Acum 10 ani în Singapore eram zăpăciţi de atâtea malluri, acum nu ne mai impresionează, fie el cel mai mare şi mai tare. Magazine pline cu toate mărcile posibile. Mergem la AT THE TOP, platforma de observaţie aflată la peste 600 m înălţime, pe Burj Khalifa. Accesul se face cu programare pentru că altfel rişti să nu intri. Noi am avut biletele cumpărate de acum două săptămâni de pe internet şi în ideea că preţul a fost de 4 ori mai mic. În graba mea de dimineaţă am uitat confirmarea scrisă la hotel. Nu-i nimic, tipii sunt organizaţi, cu paşapoartele ne-au căutat în calculator. Au sisteme de securitate, filtre, n-ai voie să intri cu rucsac, se predă şi se ridică la ieşire. S-a făcut noapte, priveliştea e ameţitoare, downtown-ul se vede spectaculos. Dacă era zi vedeam şi marea, cu insulele ei artificiale... nu am fost până acum aşa de sus, maximul a fost pe la 300 m, cred că în Tour Eiffel. Ciudat, dar nu se simte diferenţa, probabil că de la o anumită înălţime toate sunt la fel. Interesant e că un sigur lift urcă la cei 620 m în mai puţin de 1 minut. Te simţi ca o rachetă lansată spre cer.

Jos ne delectăm cu spectacolul de lumini şi apă al fântânilor, în acordurile melodiei "Time to say goodbye" a lui Andrea Bocelli. Fântânile sunt imense, desfăşurate pe o suprafaţă uriaşă. Au fost proiectate de americanii care le-au realizat pe cele din Las Vegas de la Bellagio. E o seară perfectă, un extraordinar final de explorare al Dubaiului. Arabii ăştia nu au prea multă istorie, trecutul e mai mult gol, dar se pregătesc exemplar pentru viitor. Era petrolului va apune, turismul şi comerţul vor fi singurele lor şanse. Şi nu stau cu mâinile în sân. Impresionaţi de tot ce am văzut ne îndreptăm spre hotel, cu gândul de a reveni cândva.

Între timp ne-au scris ţeparii, cu scuzele de rigoare, a fost o neînţelegere din partea lor (vinerea dimineaţa au liber şi au uitat acest amănunt), drept urmare ne vor returna banii, ceea ce s-a şi întâmplat 3 săptămâni mai târziu, aşa că i-am iertat.

Albumul complet de fotografii îl găsiţi facand click aici

Urmează episodul 5 - Welcome to China

---

VIZUALIZĂRI: 8279 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI