Senzatii tari in desert

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 3 - Senzaţii tari în deşert

Cei cu tururile nu au dat niciun răspuns, nimeni nu a venit să ne ia de dimineaţă. Ce ţepari... le mai trimit un mail. Nu mă mai interesează decât recuperarea banilor dar nici să pierd seara de safari n-am chef. De la hotel luăm un un alt tur pentru diseară, ne-a costat dublu, dar asta e... Afară pare să fie din ce în ce mai cald. Împrejurilmile le-am văzut, prea departe nu avem timp să ajungem aşa că mai bine stăm în hotel până la safari. La 14.30 mă întâlnesc în faţa hotelului cu şoferul de la ţepari care venise să ne ia în turul de dimineaţă. Îl trimit la plimbare, mie să-mi dea banii înapoi.

La 15.30 plecăm în safari. Ne urcăm într-o Toyota Land Cruiser, o namilă cu 7 locuri, mergem în deşert. Interiorul este corespunzător echipat cu bare de protecţie şi folie de plastic deasupra mochetei, contra nisipului. Ne-am nimerit în maşină cu un australian din Brisbane, o japoneză din Osaka şi doi englezi de lângă Londra (arătau mai degrabă a indieni spălaţi). Autostrăzile în deşert sunt spectaculoase, au câte 4-6 benzi pe sens. Predomină SUV-urile şi limuzinele, aici consumul e ultimul lucru la care se poate gândi cineva. Nu-şi bat capul cu asta. Focusachele meu ar fi fericit, l-aş seta la 160km/h viteză de croazieră. Şi totuşi limita e de 120km/h şi chiar se respectă. Intrăm şi mai mult în deşert, în spate încă se mai văd umbrele mamuţilor din sticlă şi beton. Ne oprim la o benzinărie, acolo sunt vreo 20 de SUV-uri, nimic altceva. Se dezumflă parţial pneurile, pentru o mai bună aderenţă pe nisip.

Nu ieşim bine din benzinărie, că şoferul nostru, fără nicio atenţionare trage brusc de volan şi o ia pe arătură... direct prin nisipul deşertului. După vreo 5 minute de montaigne russe pe dune, ajungem la locul de întâlnire. Vom forma o caravană de 10 jeep-uri, nu e bine să mergi singur în deşert. Am ajuns primii şi avem timp să-i aşteptam pe ceilalţi, aşa că ieşim din maşină împleticindu-ne, ne-a vărzuit şoferul ăsta. Jeepurile vin unul câte unul executând manevre 'oaţe pe dune, spre deliciul turiştilor din interior şi exterior. Ne strângem şi se dă semnalul de plecare. Atunci începe cu adevărat dansul. Şoferii ăştia ştiu meserie, nu doar să învârtă de volan. Se organizează şi se completează între ei astfel încât pasagerii să-i vadă şi pe ceilalţi. Stau cu rândul pe vârf de dună la pozat. Oricum, e absolut vital să nu mănânci nimic înainte pentru că în caz contrar ai dat-o-n fericire, nimeni nu opreşte şi, pe lângă că nu prea poţi să ţii ceva în mână în timpul mersului îi vei umple de respect şi pe ceilalţi tovarăşi de hâţâneală. Maşinile sunt perfecte, urcă dunele cu o dezinvoltură de neimaginat. După 20 de minute ne oprim, iar capotele se ridică pentru aerisire. Suntem în plin deşert, escaladăm o dună. Peisajul este fantastic, nisipul e auriu şi incredibil de fin. Soarele dogoreşte la asfinţit, dar parcă nu mai este la fel de cald ca în oraş.

Pornim din nou. Aceleaşi senzaţii, pe vârful dunei avem impresia că în secunda următoare ne vom rostogoli. Însă şoferul se redresează miraculos, stârnind un nor de nisip care ne acoperă. Ce experienţă... O ţinem aşa alte 20 de minute fără întrerupere. Încă o pauză, acum stăm şi privim apusul. E superb, soarele îşi pierde din intensitate şi toată lumea admiră în tăcere spectacolul. Nu mai e deloc cald, e o atmosferă foarte plăcută. Mergem mai departe şi ajungem la o tabără. Aici ne-am adunat pe puţin 300 de oameni. Vom lua cina, este inclusă în tur. În timp ce ne căutăm un loc, şoferii se transformă în bucătari şi încing frigărui de miel la proţap. Cina este delicioasă, cu de toate. Toată lumea este bine dispusă, există un loc special amenajat pentru fumătorii de shisha, adică trag din narghilea. Avem parte de un show de belly dance (dans din buric) de zile mari. Dansatoarea este realmente frumoasă şi îşi unduie corpul perfect, toată lumea stă ca la dentist. Iar la final, pentru distracţie, tipa invită publicul la lecții de dans ad-hoc, înainte fetele, apoi masculii. Am fost şi noi printre cursanţi aşa că ne putem lăuda ca am luat lecţii de dans din buric chiar aici, în deşert la mama lor. Seara se termină triumfător, în acordurile Shakirei cu al său "Waka Waka", pentru că suntem în perioada campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud. Pentru cine ajunge prin Dubai, recomandăm acest tur pentru că merită din plin.

Albumul complet de fotografii îl găsiţi la click aici

Urmează episodul 4 - Burj Khalifa, doar cerul e mai sus

---

VIZUALIZĂRI: 3967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI