Creta de Vest de la nord la sud și... de la est la vest. Aspecte organizatorice

TIPĂREȘTE

Cred că, personal, nu aș fi în stare să spun nu niciodată unei vacanțe în Creta, indiferent de câte ori aș mai fi fost în trecut în insulă, așa de tare mi-a plăcut de fiecare dată acolo. Cretei îi datorez chiar și înscrierea mea pe AFA, după prima vacanță petrecută în cea mai mare și cea mai sudică insulă a Greciei.

Balanța s-a înclinat ferm către partea vestică a insulei odată ce-am primit înștiințare de la Ryanair (cândva prin decembrie anul trecut), că, din luna aprilie 2019, compania își va lansa cursă directă Otopeni-Chania, aeroportul Daskalogiannis. Mai fusesărăm în Chania în 2010 preț de câteva ore și la plaja Stavros, acolo unde se turnase scena de final din celebrul Zorba Grecul, la atât se redusese Creta vestică la acea dată pentru noi.

Cert este că mereu am avut regretul că nu am putut ajunge la cele mai spectaculoase plaje ale insulei situate în vestul extrem, de aceea introducerea acestei noi curse ne-a picat mănușă. La început, am făcut ceva simulări pentru luna iunie, atunci când avem o bucată mai serioasă de concediu și prețul pleca de la 95€/pers. dus-întors, doar cu bagaj mic de mână. Ne-am zis că e ok, dar n-am cumpărat biletele de îndată, iar până ne-am moșcăit noi, în câteva zile se scumpiseră succesiv la 105€/pers., ca mai apoi să devină 115€/pers. , moment în care n-am mai rezistat și le-am cumpărat. Mai rămâneau bagajele de cală de achizițonat, dar le-am lăsat pentru mai târziu deoarece mai erau și acelea 40€/pers. /sens. Şi bine am făcut, fiindcă peste ceva vreme am prins o promoție de prețuri reduse la bagajele de cală: 25€/pers/sens. , deci cu 100€ am rezolvat problema bagajelor. În total, 330€ zbor pentru două persoane cu bagaje de cală de 20kg fiecare și două bagaje mici de mână în avion. Pentru cei interesați, cursele sunt operate în zilele de miercuri și duminică ale fiecărei săptămâni, așadar am plecat într-o miercuri și ne-am întors în duminca săptămânii următoare. Mie, personal, mi s-a părut că această rută directă a unei companii low-cost acționează ca un pahar de apă rece pentru însetații de călătorii în ținuturile apusene ale insulei, Creta fiind recunoscută ca fiind o destinație deloc ieftină.

Am ales să ne stabilim cartierul general în Chania (se pronunţă Haniá, exact aşa cu accent pe ultimul a), dornici să-i cutreierăm străduțele până ne-am fi săturat de oraș dar și să ne bălăcim la cea mai frumoasă plajă urbană: Chrissi Akti sau Golden Beach. Desigur, acestea în completarea colindărilor pe toate coclaurile din această parte a Cretei. Problema cazării o voi trata separat, însă țin să spun că se găsește cazare într-o gamă variată de posibilități, dar parcă ceva mai scumpă față de alte părți ale Eladei.

Transferul dinspre/spre aeroportul Ioannis Daskalogiannis, aflat la 13 km față de centrul Chaniei, se poate face cu taxi sau cu autobuzele KTEL, dacă nu cumva este asigurat turiștilor cu shuttle bus-ul de către hotelurile care îi găzduiesc. Taxiurile sunt bine organizate într-o branșă de profil, pot fi găsite la ieșire din aeroport în dreapta, la o privire aruncată pe panourile din față, se observă că ar costa 23 €/cursă până în centrul Chaniei. Stația de autobuze KTEL se află la 20 m lângă cea de taxi, iar autobuzele sunt bine conectate la toate cursele de avion. Biletul de călătorie costă 2,5 €/pers. , durata transferului este de aproximativ o jumătate de oră, iar autobuzele oferă condiții excelente de transport (scaune confortabile, aer condiționat, etc.) Am ales autobuzul, iar acesta are punct terminus o autogară modernă (Central Bus Station), exact în inima Chaniei, loc din care zilnic pleacă autobuze în multe destinații zonale sau chiar interregionale. Totul este foarte bine pus la punct, așa cum am constatat și în zilele care au urmat, biletele nu sunt scumpe.

De lângă autogară, din Piața 1866, având în vedere că până la cazare mai aveam câteva stații de autobuz, am luat autobuzul local 21 pentru care biletul era de 1,20 €/pers. Deci, cu 7,40 €/2 persoane am rezolvat decent problema transportului până la hotel. Trebuie precizat că în Chania este bine de cumpărat bilete de autobuz de la chioșcurile din stații, acolo unde acestea există, sau de la orice magazine din oraș pentru că acestea costă 1,20 € fiecare, pe când același bilet cumpărat de la șofer costă 2 €. De altfel, șoferii nu încurajează achiziția biletelor de la ei, îndeamnă turiștii să-și cumpere de la chioșc. Pe distanțele ceva mai lungi, până la renumitele stațiuni Agia Marina sau Platanias, biletul nu mai costă 1,20 €, ci ceva mai mult, 2-2,5 €.

Deși distanța de la hotel până în centrul istoric Chaniei se putea parcurge lejer în 30-35 minute per pedes, am preferat mai mereu să luăm autobuzul pentru că ne era mai ușor să ne conservăm energia, mai ales că atunci când ne deplasam, de regulă seara după ce ziua ne peregrinam prin insulă, eram un pic cam obosiţi. Programul de circulație, foarte bine pus la punct, era din 20 în 20 de minute, ultimul pleca din centrul Chaniei către localitățile învecinate la 0,00, iar autobuzele sunt moderne, dotate cu AC, wi-fi free.

În afara deplasărilor zilnice spre centrul orașului și retur la hotel, am preferat să închiriem mașină pentru șapte din cele 12 zile cât am stat acolo, gândindu-ne să dedicăm Chaniei două zile pline, iar una s-o rezervăm pentru Defileul Samaria, în timp ce zilele de capete ale intervalului au fost concentrate pe sosire, respectiv, plecare.

Închirierea maşinii am făcut-o loco, fără a face niciun demers dinainte, prin intermediul hotelierului (care era o doamnă;) ) şi fără a garanta cu cardul. Ne-a trimis la unul dintre mulţii închiriatori locali, am negociat de la 43 €/zi (tocmai începuse sezonul de vârf și prețurile explodaseră) până la 33 €/zi, în total 240€, după ceva târguieli şi cu promisiunea că vom fi mers în excursie în defileul Samaria tot prin mijlocirea agenţiei sale. Am primit un Fiat Panda cam obosit, dar perfect funcţional, cu care ne-am împrietenit imediat şi care ne-a dat şansa să descoperim că în Creta aceasta este cea mai utilizată maşină de închiriat (judecând după numărul acestora pe şosele), fiind un pic mai înaltă, consumând destul de puţin şi având un gabarit redus.

După cum vă spuneam la început, din Chania, liniile KTEL fac legătura cu cele mai importante puncte de interes din această parte a insulei: platoul Omalos în Munții Albi, Sougia, Chora Sfakion, Paleochora în sud, plaja Elafonisi, Falasarna, Șeitan Limania, Kissamos, dar şi cu Rethymno, Heraklion, etc., cu orar bine pus la punct de dus și întors, prețuri accesibile și condiții decente de călătorie. Pentru informații puteți consulta: https://www.e-ktel.com/en/

Deși am ajuns să ne simțim în Grecia ca acasă, n-aș putea spune că nu există lucruri cu care să ne surprindă mereu plăcut când îi călcăm plaiurile. Și de data aceasta am rămas uimiți de peisajele munte-mare care-ți taie efectiv răsuflarea în multe dintre locurile vizitate, am rămas impresionați plăcut de localnici care mi s-au părut extrem de prietenoşi, primitori și săritori. Se știe că în această parte a Cretei, în nord zona este foarte turistică și destul de aglomerată, în timp ce sudul este oarecum rămas în urmă din punct de vedere al dezvoltării, destul de rural și sălbatic, dar în același timp fermecător. Asta, pentru că munții înalți ai Cretei acționează ca o barieră naturală între nordul deschis către Grecia și lume, în general, în timp ce sudul are în perspectivă continentul african de care îl desparte Marea Libiei pentru 300 km. Munții sunt traversați de la nord la sud de câteva defilee întortocheate în care au fost construite la înălțime drumuri strâmte, aflate în stare relativ bună, care pot fi străbătute fără mari probleme de șoferii nu neapărat iscusiți.

Dacă mereu alegeam începutul sau mijlocul lunii iunie pentru a ne petrece vacanța oriunde ne-am fi dus, tocmai pentru a ne feri de căldura excesivă și de a circula în voie prin areal, de data aceasta am fost nevoiți să mergem în ultima decadă a lunii când vipia a pus stăpânire pe Creta. Vremea a fost foarte călduroasă, uneori caniculară, cu cer senin în toate zilele, aproape fără urmă de nor, dar ceea ce ne-a dat de furcă efectiv a fost vântul care a bătut tare aproape în toate zilele îngreunându-ne șederile în diverse părți ale insulei. Însă, am încercat și cred că am reușit să facem față cu brio în lupta cu Aelous, zeul care ni le-a aruncat în față.

În ceea ce priveşte prețurile, în general, recunosc că am plecat un pic cam îngrijoraţi, căci din ceea ce citisem eu pe diverse forumuri, inclusv aici pe sait, reieşea că zona Chania este cam scumpă, însă s-a dovedit că temerea noastră n-a fost deloc întemeiată, găsind preţuri normale pentru Grecia. Cel puţin, la taverne, unde am mâncat zilnic măcar masa principală, preţurile nu erau mari deloc, o masă cu salată grecească, la care se adauga un fel principal (mousaka, kalamari, pește-spadă, etc.), apă, o jumătate de litru de vin, însemna cam 25-30 €/2 persoane. Şi asta în inima Chaniei, în punctul „zero” care este portul medieval, cu marea la nas, unde respiri aerul oraşului sofisticat. Invariabil, am primit întotdeauna desert din partea casei, uneori chiar şi cafea, iar pentru digestie o cinzeacă de tsikoudia (un fel de tescovină) sau raki, băuturi indigene. Cretanii, faţă de alţi greci, din acest punct de vedere mi s-au părut mult mai darnici, deşi grecii nu sunt de fel prea generoşi:). Nici nu ştii la care tavernă să te opreşti să mănânci, toate te îmbie cu diverse preparate, muzică live, multe dintre ele sunt celebre şi recomandate de tripadvisor sau de revistele locale de turism, au stele michelin.

Desigur că cele mai ieftine cumpărături se fac de la supermarket, în acest sens, în acea zonă există un mare lanţ denumit SYN. KA ce deţine magazine peste tot, de diverse dimensiuni, unde mărfurile puteau fi achiziţionate la preţuri modice, şi să nu credeţi că erau numai români în ele, am întâlnit mulţi engelzi, ruşi, olandezi. SYN. KA sărbătorea anul acesta 40 de ani de existenţă, avea tot soiul de promoţii şi îşi făcea publicitate peste tot prin insulă. Bineînţeles că există şi Lidl, Carrefour, AB, Markt, dar şi marketuri locale la tot pasul.

Benzina avea preţul cuprins între 1,600 €/litru şi 1,700€/litru, o idee mai mic faţă de ceea găsiserăm anul trecut în septembrie în Rhodos, deci nici în această privinţă nu pot spune că am fost surprinşi neplăcut.

Faptul că Ryanair are cursă directă în Chania a făcut ca mulţi conaţionali să aleagă să-şi petreacă vacanţa în această parte minunată a Cretei, deci pot spune că aproape în orice loc în care am hoinărit am dat de cel puţin câţiva români, ceea ce nu e rău deloc, însemnând că suntem dispuşi să profităm de curse low-cost pentru a vedea şi cunoaşte cât mai multe locuri.

Excursiile care puteau fi făcute prin intermediul agenţiilor locale vizau croaziera în laguna Balos şi pe insula Imeri Gramvoussa, defileul Samaria, plaja Elafonissi, plaja Falassarna, insula Santorini, etc. , preţurile acestora nefiind deloc mari, de pildă noi am cumpărat-o pe cea în defileul Samaria care a costat 37 €/persoană incluzând şi transportul cu ferry (10€), dar şi biletul de intrare în defileu (5€). Ulterior am văzut un preţ uşor mai mic la una dintre agenţiile din centrul Chaniei. Organizarea a fost foarte bună iar ghizii montani, adevăraţi profesionişti.

În afara Chaniei pe ale cărei străzi şi străduţe le-am bătut primele două zile de dimineaţă până seara, dar şi, negreşit, toate serile, pentru fiecare dintre cele şapte zile în care am avut maşina închiriată, am încropit câte un program în care deplasarea zilnică să nu depăşească 200 km şi să cuprindă un mix de localităţi, plaje la care să ne mai şi oprim pentru bălăceală şi răcorire, obiective de tipul castelelor medievale, siturilor arheologice, staţiuni mai mari sau mai mici, locuri faimoase, etc.

În prima zi în care am avut mașină, pentru a ne familiariza cu aceasta cât de cât, ne-am propus un traseu mai aproape de Chania, în peninsula Akrotiri unde am ţinut să revedem plaja Stavros, locul în care s-a filmat finalul celebrului Zorba Grecul, de care ne aminteam foarte bine şi cu mare drag. După câteva bălăceli, soţul vine cu ideea să mergem la Şeitan Limania, una dintre cele mai spectaculoase plaje ale Cretei, situată tot în peninsula Akrotiri, nu prea departe de aeroport, pe care o aveam în plan. Accesul la Șeitan Limania este destul de anevoios, se merge cu mașina pe serpentine până-ntr-un punct, de unde se coboară per-pedes pe o potecă foarte abruptă și cam periculoasă cam15 minute, însă efortul merită din plin, fiindcă plaja este minunată și de jos, dar mai ales de sus de unde nu te mai saturi privind-o.

Apoi am luat-o spre Souda cu gândul să vizităm satul tradițional Vamos aflat la vreo 30-35 km de Chania, unde am luat și masa la cea mai vestită tavernă din sat, veche de vreo sută de ani, ca mai apoi să vedem și situl antic de la Aptera, unul dintre puținele de acest gen din Creta de Vest, bonus două castele medievale. Am parcurs per total 125 km, nu prea rău pentru prima zi.

În cea de-a doua zi, ne-am propus un traseu mai ambițios și mai îndepărtat, către renumita plajă Elafonissi, prin Cheile Topolia în care să vizităm alt sat cretan tradițional faimos, pe nume Elos, dar să includem și mănăstirea Chrisoskalitissa. A fost o zi excelentă, cu obiective felurite, de la Elafonissi am pornit pe jos pe un traseu nu tocmai facil, de vreo 3 km pe sens, pe poteca E4 spre parcul natural și plaja Kedrodasos. Cu mașina am parcurs în acea zi 145 km.

A treia zi a fost dedicată satului din sud, Paleochora, devenit în ultima vreme o stațiune preferată de mulți turiști ce caută relaxarea într-un cadru natural perfect, departe de lumea dezlănţuită din nord. Acolo am avut plăcuta surpriza să ne întâlnim prin sat cu o mașină de IF, dar și să ne servească, la taverna la care ne-am oprit să prânzim, o româncă de-a noastră, o ardeleancă din Satu-Mare, care muncea acolo de zece ani. În Paleochora, după o vizită la Biroul de Informaţii Turistice, ne-am bucurat de cele două plaje complet diferite ale localităţii, i-am luat la picior cele câteva străduţe şi am vizitat ruinele fortăreţei medievale Selinou care avea o poziţie strategică în zonă. Pe urmă, am ascultat sfatul conaţionalei noastre care ne spusese că la vreo câţiva kilometri de Paleochora se află plajele Anithri, frumoase şi uşor accesibile pe un drum, totuşi, de macadam. Ne-am „băgat”, că n-am rezistat tentaţiei şi n-am regretat. Şi acea zi s-a numărat printre zilele în care am mers cu maşina pe distanţă lungă: 156 km.

Pentru a patra zi ne-am gândit s-o luăm spre vest, spre plaja Falassarna, altă vedetă de necontestat a insulei de care să ne bucurăm câteva ore la leneveală, incluzând în program vizită la micul sit arheologic cu acelaşi nume situat la 5 km nord. După ce vântul ne-a alungat la propriu de pe plajă, ne-am îndreptat spre sud, către sătucul de munte Polyrinia despre care eu citisem că are un acropolis antic într-un vârf de colină, dar şi că e un loc plin de farmec. Într-adevăr, chiar aşa l-am găsit. După ceva timp petrecut în areal, şi la un pahar de vorbă cu unul dintre cei 22 de locuitori ai satului chiar la el în mica sa tavernă aşezată lângă atelierul în care modelează lemnul de măslin, ne-am pornit către Cretan Brewery Charma din localitatea Zounaki, adică locul unde se produce berea locală Charma. În vinării mai fuseserăm, într-o fabrică de bere nu, a fost prima dată când am simţit în aer mirosul dulce al malţului şi am privit procesul de fabricaţie atât cât este permis vizitatorilor (prin geam). Bineînţeles că am mâncat acolo, la taverna locală şi am cumpărat pentru acasă câteva sticle cu toate cele cinci feluri de bere fabricată. Excelentă!

Numărul de kilometri parcurşi a fost de 135 în acea zi.

În cea de-a cincea zi venise rândul celei mai aşteptate destinaţii din punctul meu de vedere: plaja şi laguna Balos, cea mai fotografiată din Creta, una dintre cele mai frumoase din Mediterana. Inutil să vă spun că retinele noastre s-au încărcat cu imagini ce taie respiraţia oricui, iar noi ne-am bucurat ca nişte copii în apele de culori incredibile ale mării, în ciuda vântului care iarăşi a bătut aproape necontenit. Drumul până acolo este dificil, dar nu de nestrăbătut, şi n-am mai introdus nimic în program în acea zi, căci Balos este regina Cretei şi i-am acordat toată atenţia noastră, că oricum ne era greu să ne desprindem de acolo. Dus-întors, am străbătut 118 km.

Ziua a şasea a fost una petrecută în peninsula Akrotiri din nou, unde am vizitat plajele Kalathas, Marathi şi Loutraki, a fost o zi relaxantă, de care aveam nevoie după o dimineaţă care începuse nu tocmai bine. În acea zi numărul kilometrilor parcurşi a fost de numai 55, dar pregătind un program mai amplu pentru cea din urmă zi cu maşină.

În fine, în cea de-a şaptea zi, care se prefigura una încărcată, am plecat dis-de-dimineaţă către sud, pe drumul ce străbate defileul Imbros, către Chora Sfakion, ţinutul rebelilor şi bandiţilor cretani, după spusele localnicilor. De acolo, ne-am îmbarcat pe un ferry mic şi am petrecut câteva ore în micuţa şi cocheta staţiune Loutro, în care nu se poate ajunge cu maşina, ci numai de pe mare, sau bătătorind cu pasul poteca E4, dinspre Chora Sfakion sau Sougia. În altă ordine de idei, Loutro este o bijuterie şi merită orice efort de a-l vedea. Reveniţi tot cu ferry la Chora Sfakion, am vizitat orăşelul, care este redus ca dimensiuni, dar un nod destul de important pentru cei ce ajung în sud. I-am luat la picior străduţele vecine cu portul, rămăşiţele castelului medieval de pe deal, apoi ne-am recuperat maşina din parcare şi ne-am îndreptat către Frangokastello, satul situat la 12 km est unde am văzut un castel maiestuos pe picioarele sale, la care se lucra pentru restaurare. Nu am rezistat şi ne-am bălăcit la plaja de lângă castel că aveam nevoie să ne răcorim şi să ne relaxăm un pic. În acea zi am călătorit cu maşina 168 km, iar, în total în cele şapte zile, am parcurs 900 km şi am alimentat benzină de 92 euro.

În fine, după ce am predat maşina, în ziua dinaintea plecării, antamaserăm excursia în defileul Samaria care a fost, pentru mine mai grea, pentru soţ, obişnuit cu muntele, mai uşoară, dar extrem de frumoasă şi-ntr-un caz şi-n celălalt. Sincer, mi-a fost teamă că eu nu voi rezista cei 16 km de străbătut defileul, cu toate că soţul mă încuraja mereu. Am resimţit pietrele acelea pe care am călcat pe traseu şi în creieri. Am pornit în defileu la orele 07,45, de pe platoul Omalos, de la 1250 m altitudine, urmând să ajungem la Agia Roumeli, la cota mării, la orele 13,45 cu pauze mici de hidratare şi de hrănire cu mici gustări. Veniserăm pregătiţi cu încălţări de hiking, altfel nu făceam faţă. Traseul, destul de strict din punctul de vedere a ceea ce este permis de făcut în interior, este realmente minunat şi recomand oricărui iubeşte muntele, are o condiţie fizică bună şi este dispus să piardă calorii la greu, adică să facă efort fizic considerabil, să meargă în această excursie care poate însemna o împlinire personală sau o confirmare a propriilor posibilităţi fizice. Ziua a mai cuprins şi băi de soare şi de mare la Agia Roumeli, la Marea Libiei, deplasare cu ferry la Sougia, fiindcă de la Agia Roumeli nu se poate circula cu maşina, iar la Sougia ne aşteptau autocarele, inclusiv unul KTEL, care ne-au transportat în Chania, lăsându-ne pe fiecare la hotel.

În urmă cu nouă ani, după ce mă înscrisesem pe AFA, încărcam pe sait primul meu articol pe care l-am intitulat „Încântătoarea şi inepuizabila Creta” afirmaţie pe care mi-o menţin cu tărie şi de data aceasta, fiindcă nu am reuşit să epuizăm obiectivele din această parte a Cretei, ne-au rămas de văzut şi vizitat mănăstiri celebre, plaje cu duiumul, lacul Kournas, alte fortăreţe medievale, etc.

Creta merită vizitată indiscutabil, este o destinaţie râvnită pe care orice turist doreşte să şi-o treacă în palmares. Insula este completă şi complexă, are de toate pentru toţi, important este ca fiecare să aleagă tipul de vacanţă ce i se potriveşte, pentru a nu interveni vreo dezămăgire de orice fel. Rămân la părerea că partea vestică este mult mai verde, are cele mai frumoase plaje şi se mândreşte cu cel mai încântător oraş, fosta sa capitală: Chania. Eu cred că introducerea acestei curse directe facilitează mult accesul românilor spre o zonă minunată a insulei, aducându-le mai aproape o sumedenie de obiective spre care mulţi se deplasau kilometri buni pentru a ajunge la ele, venind din centrul sau estul insulei.

Dacă puteţi, bucuraţi-vă de Chania şi de întreaga zonă vestică a Cretei, veţi descoperi locuri superbe care vă vor încărca bateriile şi retinele de frumos!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip, cel mai recent hit al Elenei Paparizou care ne-a răsunat de la posturile de radio zilnic:

https://www.youtube.com/watch?v=1VMqpq7gThY

---

VIZUALIZĂRI: 21550 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI