Paște în Insula Corfu

TIPĂREȘTE

Viața insulelor grecești este marcată de-a lungul întregului an de zile ale sfinților și de festivaluri religioase dedicate acestora. Paștele - Învierea Domnului, constituie însă cel mai important festival pentru greci, chiar mai important decât Crăciunul - Nașterea Domnului sau trecerea într-un nou an. Plină de culoare, de efecte sonore și de animație (chiar și de pericol - în insula Kalymnos se folosește dinamita în locul artificiilor), Paștele și zilele premergătoare acestuia sunt marcate de evenimente cu o masivă participare a localnicilor, dar și a curioșilor veniți de peste mări și țări.

Ne-am dorit să cunoaștem pe viu, nu doar din lecturi sau din povestirile altora, cum se desfășoară măcar în parte acest ceremonial. Târgul de Turism din primăvară ne-a oferit această oportunitate punând la dispoziție un minicircuit de 5 zile - Paște în Insula Corfu, circuit care plătit integral în perioada târgului oferea și o oarecare reducere. Kalambaka și Meteorele, Igoumenitsa și insula Corfu, Salonicul, toate erau locuri prin care eu mai trecusem cu alte ocazii. Nu văzusem însă - desfășurat pe viu - ceremonialul de Paște la greci.

Îmbarcați dis-de-dimineață în autocar, am părăsit Bucureștiul în ziua de 25 aprilie 2019 angajându-ne la un drum lung (910 km) până la Kalambaka unde aveam să înnoptăm pentru prima oară. Străbătând Bulgaria, nu se putea să nu facem un scurt popas la Mănăstirea Rila, cel mai mare complex monahal de pe teritoriul Bulgariei. Cred că nu există traseu organizat de vreo agenție turistică din România care să nu includă o abatere de câteva zeci de kilometri pentru a vedea - chiar și numai pentru scurt timp - unul dintre cele mai importante monumente culturale, istorice și arhitecturale cunoscute în Europa Răsăriteană. La poalele uluitoarelor stânci din Valea Tessaliei - la Kalambaka - am ajuns seara târziu, după ce am lăsat în Paralia turiștii care optaseră pentru petrecerea Paștelui acolo. Abia a doua zi, după micul dejun și după o scurtă vizită la Atelierul de icoane de la Zindros, am vizitat (pentru a nu știu câta oară?) complexul monahal de la Meteora, cel mai important centru monastic al Greciei (după Muntele Athos). L-am găsit la fel de fascinant ca de fiecare dată când am mai fost acolo. Poate doar un pic mai comercial decât în alte dăți.

Drumul până la Igoumenitsa, în port, pentru traversarea în Insula Corfu, n-a fost lung și nici obositor. Doar vreo 180 km. Pentru noi, calvarul abia de acolo începea. În port la Igoumenitsa, așteptarea la ferry-boat pentru traversarea în insulă a durat mai bine de 4 ore. Șirul de autocare și de autoturisme părea interminabil (l-am fotografiat și voi atașa imagini). Nu aveam rezervare și nici nu aveam biletele plătite o dată cu achiziționarea pachetului turistic. Se spune că în perioada sărbătorilor, când aglomerația este mare, nu se fac rezervări. Mai mult decât atât, costul transferului (20 euro/persoană) care ne fusese comunicat inițial, nu mai era același, ci 25 euro/persoană. Nu știu dacă n-ar fi putut fi evitată această situație dacă agenția făcea în prealabil rezervarea pentru transfer incluzându-se de la bun început în pachetul turistic și costul transferului. Legat de acest aspect, am amintiri frumoase din circuitul Scandinavia - Cap Nord de acum câțiva ani, pe parcursul căruia am avut 11 traversări. La ferry-boat nu s-a așteptat niciodată mai mult de câteva minute (rezervările fiind deja făcute), iar noi nu am plătit nimic la fața locului, totul fiind inclus în prețul pachetului turistic plătit inițial (ceea ce mi se pare foarte normal).

Nu insist asupra amănuntelor. Vi le puteți imagina. La ora 20.00 ferry-boatul s-a pus în mișcare și după aproape două ore debarcam în Corfu.

Poate că trebuia să spun de la bun început că cele două hoteluri anunțate inițial ca urmând a ne găzdui în Kalambaka și în Corfu au fost schimbate, informațiile primite în ajunul plecării nemaifiind aceleași ca la achiziționarea pachetului turistic (în perioada Târgului de Turism). Recunosc, de obicei aceste schimbări nu mă afectează. Dacă mi se oferă condiții decente, o baie și un pat bun... nu mă mai interesează numele sau amplasarea hotelului.

Atâta doar că, de astă dată, în Corfu, nu mai urma să fim cazați la Aparthotel Porto Marina 2* din Gouvia (situat mult mai aproape de Corfu Town), ci la Ioanian Princess Club Suite din Acharavi, o stațiune mai retrasă, pentru care mai aveam o oră de drum. Desigur, o oră nu înseamnă foarte mult, dar după un drum obositor, după efortul urcușului prin soare la Meteore urmat de așteptarea de mai bine de 4 ore în port la Igoumenitsa (tot în soare și în noxele a tot felul de mașini), era deja cam mult. Cireașa de pe tort a fost că ajunși la hotel și cazați aproape de miezul nopții, Ioanian Princess Club Suite - Acharavi nu ne-a oferit posibilitatea unui duș revigorator. Apa era doar rece. În prima seară fiecare s-a spălat cum a putut, cum a suportat, "pe ici, pe colo, prin părțile esențiale". Desigur, a doua zi, la solicitare expresă, situația s-a remediat.

Ziua următoare - prima în Insula Corfu - a fost poate cea mai interesantă din întreg minicircuitul. Era sâmbăta Paștelui, ziua în care participam alături de localnici la marea sărbătoare. Deplasarea în capitala insulei, Corfu Town, ne-a oferit nu doar prilejul de a vedea (exterior) Fortărețele Venețiene - Palaio Frourio, Esplanada și Palatul Regal, construit - se spune - de britanici, cu piatră adusă din Malta. După ceremonialul spargerii oalelor prin aruncarea lor de la ferestrele și de la balcoanele clădirilor, după ce ne-am delectat în câteva rânduri la trecerea fanfarei care cânta defilând pe străzi, am reușit să vizităm (interior) și Biserica Sf. Spiridon - ocrotitorul orașului. Această biserică are un plafon splendid. Deși am reușit să fur câteva poze, ele nu redau nici măcar în parte frumusețea acestei lucrări artistice. Mai trebuie să menționez că la moaștele sfântului adăpostite în biserică era o coadă atât de mare încât doritorii trebuiau să se înarmeze cu timp și multă răbdare pentru a ajunge să li se închine.

Seara urma să participăm la slujba de înviere. Eram pregătiți pentru asta, luaserăm de acasă lumânări și nu voiam nicidecum să ratăm evenimentul. Anul trecut am luat lumină la sârbi, la Kladovo, anul acesta trebuia neapărat să o luăm în Grecia. Doar pentru asta veniserăm.

Pentru că masa festivă de Paște (planificată inițial ca fiind cina de duminică) urma să se ofere la prânz, ideea de mutare tot în ziua de sâmbătă a excursiei opționale a generat nemulțumiri și dispute. Turul cu autocarul ne promitea descoperirea celor mai frumoase plaje ale insulei și opriri în cele mai importante stațiuni (Roda, Sidari, Agios Georgios, Paleokastritsa, Glifada, Messoghi, Moraitika, Benitses, Dassia). Știam că este un bun prilej de aprecieri și de idei pentru viitoarele vacanțe, dar după un tur pietonal prin Corfu Town (cu stresul generat de aglomerația datorată sărbătoririi Paștelui), un tur grăbit în jurul insulei n-ar mai fi însemnat decât încă un drum cu autocarul și admirarea prin geamurile acestuia a unor plaje pustii în extrasezon. Deși noi eram hotărâți să ne supunem majorității, excursia nu s-a mai făcut, iar turiștii și-au primit banii înapoi. Păcat!

La întoarcerea în Acharavi, la hotel, în cameră ne aștepta o surpriză. Iepurașul ne adusese un coș cu ouă vopsite pentru a ne aminti de jertfa lui Hristos, doi colăcei - tsoureki - care se coc special de Paște (un aluat dulce, cu puternică aromă de scorțișoară), o ciocolată și câteva figurine tot din ciocolată - iepuraș, oușoare, etc... Aproape de miezul nopții, când am coborât pentru a merge la biserică la slujba tradițională, recepționerul ne-a oferit tuturor câte o lumânare mare cu care să luăm lumina sfântă a Învierii.

Înainte de miezul nopții, preotul a ieșit din biserică, a rostit "Hristos anesti - Hristos a înviat", a oferit lumina și a pornit în procesiune. Icoana purtată de patru bărbați era în fața lui, iar în spate îi urma corul intonând cântări specifice. Întreaga adunare - cu lumânările aprinse - completa convoiul. Curând cerul întunecat a început să se coloreze de înflorirea sărbătorească a artificiilor.

Masa festivă de duminică, se pare un bonus oferit de agenție și de hotel, a fost singurul eveniment al zilei. Asta dacă nu punem la socoteală și plimbările noastre pe plajă și prin stațiunea cam pustie și cam adormită în acele ceasuri. Fotografiile pe care le atașez vor evoca poate mai bine atmosfera de atunci, de acolo. În curte, sub umbreluțe, aproape de intrarea în restaurant, au fost aranjate mese pentru grupul de români. Grupul de bulgari avea și el o zonă distinctă. Doar spațiul de dans era comun. Doi animatori au dansat pentru noi, ne-au invitat la dans și ne-au învățat câteva ritmuri grecești specifice. Ce ni s-a servit? Uzo cu lămâie și aperitive cu care ne-am autoservit: roșii, brânză, măsline, vinete la cuptor (gătite în două feluri), caracatiță și calamar la tavă, fripturi la cuptor cu salată și cartofi prăjiți... Au mai fost niște preparate la grătar despre care nu pot spune nimic pentru că nu le-am gustat. Mi-a plăcut mai mult omul care perpelea totul pe jar. L-am și fotografiat și vi-l voi arăta. Mielul - de fapt o adevărată ovină matură care n-a încăput pe tavă decât după ce i s-a frânt spinarea - a fost adus demonstrativ și plimbat printre mese pentru a fi pozat.

Deși la o masă festivă nu agreez ideea statului la coadă cu farfuria în mână, la bufet, pentru a mă autoservi cu aperitive și nici faptul că pentru a căpăta o porție de miel cine dorea trebuia să ceară ospătarului, masa de Paște din Corfu a fost pentru mine mai mult un prilej de sărbătoare și de socializare. Deserturile (fursecuri și tarte mici, cu fructe și ciocolată), precum și vinurile au ajuns la masă tot prin aprovizionare proprie, fiecare luându-și din restaurant ceea ce dorea, ceea ce mai găsea.

Ultima zi, luni, ziua plecării, a fost cea mai grea. Asta pentru că din cauza drumului lung care ne aștepta (aprox. 1050 km), trezirea a fost la ora 4.30, micul dejun la 5.00, iar plecarea la 5.30 pentru a prinde primul ferry-boat (la 7.30) din Corfu Town.

Dacă mă întrebați ce fel de mic dejun s-a servit la o oră atât de matinală, vă voi răspunde că aproape toată lumea s-a repezit și s-a mulțumit doar cu câte o cafea. Ambalați în staniol, cu câte un ou roșu alături, ne așteptau în mai multe pachete aceiași colăcei - tsoureki - care se coc special de Paște și care ne fuseseră oferiți și în coșul de la cameră. I-am luat la bagaj și i-am savurat pe drum, la o oră mult mai potrivită micului dejun.

După ce ne-am întregit grupul preluându-ne tovarășii de călătorie lăsați la Paralia cu câteva zile în urmă, am continuat spre Salonic - al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș din Macedonia grecească - unde am făcut un popas la Catedrala Sf. Dumitru dedicată Sfântului Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir. Nu a fost timp pentru mai mult, dar din turul de oraș cu autocarul, am revăzut Turnul Alb - simbolul orașului, Rotonda, Arcul lui Galeriu, piața centrală și câteva din frumoasele statui.

Tranzitarea Bulgariei pe ruta Promachonas - Sofia - Ruse cu opririle de rigoare pentru toalete, fumat și relaxare (n-a lipsit obișnuitul popas "La Bomboane" ), opririle la trecerile de frontieră, discuțiile din autocar… toate au făcut ca sosirea la București să nu fie în cursul serii așa cum se preconizase, ci… în cursul nopții. Am ajuns la ora 3.00, iar acasă - o oră mai târziu.

Concluzii

Per ansamblu, deși toate obiectivele au mai fost văzute de mine cu alte ocazii, circuitul a fost ceva nou. A fost Paște în Insula Corfu.

Nu pot încheia fără a menționa încă ceva.

Cuplarea a două grupuri (cel de Corfu cu cel de Paralia) - a fost după părerea mea un avantaj pentru agenție (optimizarea transportului prin reducerea cheltuielilor pe partea de transport), dar care a generat prelungirea duratei de deplasare cu autocarul, și așa lungă și obositoare. Totul s-a soldat cu discuții în autocar. Discuțiile au dat prilejul amplificării unor tensiuni stresând șoferii, ghidul și pe ceilalți turiști, oricum obosiți și stresați de călătoria prelungă. La ducere, după despărțirea de grupul de Paralia, mai mulți turiști de Corfu (care ocupau locuri în spatele autocarului) s-au mutat în față, iar la întoarcere când au fost preluați cei din Paralia, nu mai voiau să-și reia locurile inițiale. Nu insist asupra amănuntelor. Vă puteți închipui ceea ce am avut de suportat. Știu că nu este responsabilă agenția organizatoare pentru faptul că unii turiști nu știu ce înseamnă disciplina de grup, dar sunt convinsă că dacă cele două grupuri nu călătoreau împreună, nu existau atâtea discuții aprinse și jignitoare între turiști. Am rămas cu neplăcerea gândului că un cuplu de turiști vârstnici nu și-a mai putut redobândi locul inițial din cauza unei familii (cu un copil needucat, copie fidelă a părinților) care a fost cea mai vehementă și care de altfel a avut comentarii neprincipiale pe toată durata circuitului.

În plus - și asta mi se pare cel mai greu de relatat - o amplă dispută între câțiva turiști și șoferi s-a iscat din cauză că nu se admiteau opriri intermediare la sosirea în București. Știu că era ora 3 noaptea când am ajuns, dar ce se întâmpla dacă autocarul ne ducea pe fiecare acasă? Punctul terminus al unui circuit este întotdeauna cel din care s-a plecat. Și dacă după îndelungi discuții cu jigniri, înjurături și amenințări, totuși șoferii s-au înduplecat să oprească undeva, bagajele care erau puse atât de dezordonat (doar cei de Paralia urcaseră ultimii) nu au permis nici celei mai guralive persoane să-și găsească trolerul și să coboare. Toată lumea a mers la Gara de Nord, adică acolo de unde a plecat cu cinci zile în urmă.

---

VIZUALIZĂRI: 2917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI