La pas prin Buşteni

TIPĂREȘTE

Buna ziua domnul Dorgo,

Agent Turism

Ei, ce ziceti? Vi s-a mai intamplat asa ceva in Romania? Sa fiti tratati cu amabilitatea tipica tarilor dezvoltate de un angajat al unei agentii turistice?

Mie nu! Vorba dulce, mult aduce!

Ajung pe la ora 15 la Hotel Margaritar din Busteni, intr-un decor aproape hibernal. Vai si e doar inceput de octombrie! E frig de crapa pietrele (numai pietrele mele de la rinichi nu vor sa crape) iar un soare cu dinti imi zambeste cu generozitate. Wow! Prima surpriza! In Busteni au aparut in centrul urbei, doua pasarele. E grozav! Ajung la hotel prin cartierul Zamora, care pare adormit si pustiu. La capitolul turism, Romania e o tara "termo” sau meteo-dependenta. E soare, hai cu totii la munte sau la mare, e frig sau ploua, stam acasa ca closca pe oua. La receptie mi se spune ca “stiti, pentru o singura camera, nu am incalzit intreg hotelul, dar cineva va va duce un calorifer electric in camera”. Ma gandeam deja la episoadele stagiaturii mele moldovenesti din Botosani, cand dormeam la 5-6 grade Celsus intr-o locuinta de serviciu, imbracat cu doua randuri de haine si cu caciula de astrahan pe cap. Hotelurile Rapsodia si Miorita dn Botosani, m-au salvat, caci din salariul primit in acei ani ’70-80’, imi permiteam sa stau iarna, 10 zile pe luna in caldura, la hotel.

La Busteni, in camera de la hotel, intr-o ora era cald. ”Stiti, noi avem vineri la pranz un botez, imi mai zice receptionera, iar sambata seara e o nunta iar in alta sala, un parastas. V-am dat camera 303, e sus la etajul trei dar e cea mai linistita, nu veti auzi galagie deloc. Busteniul e-un oras fara industrie grea, cu un aer minunat, in hotel ai sauna (10 lei de persoana timp de o ora), mai e si jacuzzi, astea scot din tine toate gazele de esapament ce le-ai inghitit in orasul tau din vale.

“Orice orasean, datorita aerului ozonat si fara alergeni, la Busteni, doarme bustean”.

Asta si vroiam, obosit, la sfarsit de an, dupa atatea deplasari prin tara si prin lume, tracasat de grupuri de sportivi, fiecare cu problemele si fiţele lui. A doua zi coboram la micul dejun inclus in bilet (camera cu micul dejun costa 75 de lei pe zi). Ai de ales intre 6 meniuri. Noi alegem de obicei meniul nr. 3 si 6. Micul dejun nr. 6 e compus din doua parti, felul I (ceai, cafea, unt, gem si paine la discretie) si mai are acest meniu si felul II, (oua cu sunca, telemea, rosii, castraveti, salata). Aveam in plan sa urcam la Varful Omu’, am mai facut-o, dar a inceput lapovita, frigul si ninsoarea. Pe o pancarta aflata in centru, e scris ca acolo se ajunge in 5-6 ore, dar daca o iei spre Gura Diham cu masina, si urci pe Valea Cerbului, pe langa "orasul de rulote al pensionarilor" din Bucuresti, ajungi in 4 ore. Dar acum, e imposibil de asa ceva. Mergem in piata de zi de langa teleferic (oprit), unde sunt cateva minimarketuri si cumparam diverse fructe, nu lipsesc strugurii negri (cei mai puternci antioxidanti) si ne pregatim o salata de fructe…”Salade de fruit, de fruit, de fruit”… Seara facem un vin rosu fiert cu zahar si scortisoara. Ceea ce e interesant e ca alcoolul din vinul rosu iti anihileaza 50% din efectul purificator al zemii de struguri, dar…ce bun e un vin fierbinte cu scortisoara in zilele reci! La pranz luam de obicei masa la restaurantul hotelului Margaritar. Aici intalnim un personal deosebit de amabil, la care cuvantul ”nu se poate” nu figureaza in vocabular. Primim o farfurie si tacamuri la camera. Tocanita de pui sau grill-ul de pui cu garnitura de catofi prajiti, costa 18 lei. Salata de rosii si castraveti cu branza, 5 lei, ciorbele taranesti de vacuta si pui -7 lei, cea de zarzavat, simpla-5 lei. Pentru 10 -12 lei primesti si o carafa cu vin rosu sau alb, varsat, de Jidvei, dar mai sunt si alte soiuri. Dupa vin nu ne doare nici capul nici stomacul, semn ca vom mai lua cate o carafa de fiecare data. Vineri, cand e botezul intrebam chelnerita. “Putem servi masa la restaurant? ” “Daaaa! Clientii hotelului au prioritate! ” Avem trei sali de mese, va gasim noi un loc, daca nu aici la etaj, jos la bar sau VA ADUCEM MANCAREA IN CAMERA! ” Wow! Oare nu visez? Totusi, in acea zi a botezului. am decis sa cautam un alt restaurant, sa nu incurcam oamenii. Dar, cu frigul de-afara, mai toate restaurantele sunt inchise in Busteni. In centrul intram la (cred) singurul restaurant deschis, Caraiman. Atat interiorul cat si terasa sunt superbe. Dichisite in stil traditional. Restaurantul e insa cam gol. Eu comand o ciorba de fasole boabe cu smantana, Dana, o ciorba taraneasca cu ardei iute, apoi un gratar de porc cu cartofi natur si un ciolan de porc cu garnitura de varza si pireu de cartofi. Plus o carafa de vin alb. Ciorbele sunt minunate dar mici, le-am terminat din 10 linguri. Felul doi e cu cantec. Eu am noroc doar de o garnitura de cartofi reci, Dana are insa ghinionul de o garniture rece de varza si de cartofi si de un ciolan de porc nefript bine, cam crud. In fine, vinul alb e bun si mai atenueaza necazurile. Pretul final e unul normal-70 de lei. Dana imi da peste mana cand vreau sa las ciubuc gras, asa ca las unul normal. Mie-mi plac la nebuinie restaurantele in care esti servit ceva mai prost, caci astfel invat ca pe acolo sa trec mai rar.

La hotel, stam mai toata ziua la fereastra sau pe balcon si urmarim fantasticul spectacol al Caraimanului, ba invaluit in ceata, ba in nori, ba batut de un vant puternic care spulbera zapada, ba scaldat in razele soarelui.

Intors acasa, resimt deja primele efecte ale altitudinii, o saptamana intreaga, nu mai mai doare capul deloc. Acum insa, dupa ce m-am aruncat din nou pe computer, televizor si telefonul mobil, durerile incep sa apara din nou.

Cred ca se impune un nou sejur la Busteni...

@Web, te rog clipul, mersi! https: //www.youtube.com/watch?v=XS8zJVNQwxA

---

VIZUALIZĂRI: 3058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI