Cascada "Urlătoarea" din Buşteni

TIPĂREȘTE

Mai tineti minte schemele din liceu de la ora de limba romana ce trebuiau respectate, si anume “Introducere” “Cuprins" si “Incheiere”? Astazi ele au suferit unele modificari esentiale, cu alte cuvinte se scrie "aiurea-n tramvai", caci au aparut specialisti in domeniu, care, in cazul nostru, spre exemplu, printr-o simpla imagine publicitara bine aleasa, pot aduce mai multi clienti la o pensiune modesta, decat un text bine scris, la o pensiune buna... Ce mai! , nu conteaza ce si cum faci, bani sa iasa!

Cuvant inainte

Busteniul e-o statiune montana situata pe valea Prahovei, dar, dintre “vedetele” vaii, numite Sinaia, Busteni, Paraul Rece si Predeal, mie Busteniul parca imi place cel mai mult, pentru ca aici simti muntele chiar langa tine, si se pare ca il si poti atinge cu mana sau cu suflarea, si-l vezi atat de aproape de parca s-ar pravali peste tine. Dar Busteniul e si statiunea cea mai “injurata” de automobilisti, caci aicea au loc cele mai multe ambuteiaje si "gatuituri" de circulatie, datorita trecerilor numeroase de pietoni. Nu demult primaria locala si alte foruri rutiere au hotarat “pasarelizarea” Bustenilor", pentru fluidizarea traficului de week-end spre capitala. Daca statiunile de pe valea Prahovei nu l-ar avea pe acel “vino-ncoa”, greu de explicat dar usor de simtit, fiti siguri ca n-ar exista aproape in fiecare vineri si duminica, o interminabila coloana de masini intrea “vale” si Bucuresti.

Busteniul e-o statiune de detenta si loc de pornire spre numeroase drumetii, e situat la 1100 de metri altiudine (zonele impadurite situate la peste 800 m, pline de ozon si de esente de conifere, produc o benefica stare de relaxare, sunt statiuni anti-stres). Asadar si Busteniul e-un loc in care incepe marea batalie intre relaxare si stres, si in care, daca vei ramane cel putin o saptamana, va castiga cu siguranta, prima. Cam oriunde te-ai afla in Busteni, imaginea falnicului Caraiman te insoteste, (iar crucea lui, se zice ca te apara de “rele”), la fel cum in Predeal, te insoteste imaginea “Coltilor Morarului”. Muntii Bucegi, sunt cei mai “umanizati” munti ai tarii, cei mai solicitati in week-end de catre turistii din Brasov, Ploiesti si Bucuresti (mai ales), dar si cei mai “batuti cu piciorul” munti ai tarii. Statiunea este "echipata" si cu o telecabina, pentru cei ce vor sa ajunga pe crestele muntilor dar nu mai au 20 de ani. Unde m-am cazat la Busteni? Mie mi s-a lipit de suflet Hotelul Margaritar de pe plaiul Zamora din Poiana Tapului, o fosta localitatea care acum, face parte din orasul Busteni si unde au rasarit multe case de vacanta superbe. Am ajuns la Margaritar, pentru ca un amic de-al meu mi l-a recomandat (bun si ieftin) si mi-a placut hotelul care intr-adevar, la cei 75 de lei pe care-i lasi pentru o camera (in extrasezon), iti ofera mult confort, o priveliste minunata de pe balcon (toate camerele sale sunt orientate spre Masivul Caraiman) si mai ales pentru ca sejurul era gratis, (castigat de pe un alt sait turistic). Mi-a placut si sistemul “micului dejun inclus in pretul camerei”, la alegere dintre alte 6 meniuri, ceea ce mi-a adus aminte de un alt hotel, nu departe de Busteni, Hotelul Petrom, din Timisul de Jos, care practica acelasi sistem de mic dejun “numerotat”. Poate ca n-ai chef in fiecare dimineata sa mananci doar sunca, ceai, cafea, unt si gem, mai vrei sa-ti rasfeti simturile gustative si cu alte delicatese, gen cremvursti, salam de Sibiu, muschi file, telemea, rosii, castraveti, sau “eggs and bacon”, miere sau iaurt. Micul dejun de la acest hotel, incepe sa semene cu "olinclusivu" de la bulgari.

Cascada Urlatoarea

Drumul spre cascada e bine semnalizat in intreaga statiune. Ajungeti usor la cabina telefericului, unde a inflorit un mic bazar ‘”cu de toate”, si de-acolo virati spre stanga. Tineti asa drumul drept, si-ntr-o jumatate de ora sunteti la cascada. Drumul nu e lipsit de pericole, din cauza ursilor, dar in timpul zilei sunt sanse mici sa-i intalniti. E prea multa lume si galagie pe traseu, iar ursii nu agreaza timbrul vocii umane. De altfel, un culegator de fructe de padure, (zmeura, afine, mure, etc), mi-a povestit odata cum alunga el ursii. Se porneste in grup de 8-10 oameni, aflati la cate 10-15 metri unul de celalalt, se “baleiaza” padurea strigand, cantand, chiuind sau fluierand tot timpul. Astfel, ursii, nu se vor apropia niciodata de oameni. Incercati si Dv. acest truc, in padure puteti fluiera ca la meciul de fotbal cand a fost henţ in careu sau puteti canta orice cantec, patriotic, de pahar sau pionieresc.

Spre cascada, se urca pe-o poteca abrupta, timp de vreo 10 minute, urmariti semnul indicator (triunghi albastru) si dupa un timp veti constata ca nu mai urcati deloc, ci va plimbati pe un platoul impadurit, traversati doua podete si la un moment dat, veti auzi un “vuiet” surd ce se strecoara printre brazii padurii. E semn ca “Urlatoarea” e pe-aproape. Daca e-o zi frumoasa, la cascada veti intalni multi oameni, caci traseul e usor de parcurs cu piciorul, indiferent de varsta turistului. “Urletul” cascadei, culmea! nu e deloc strident sau scandalos, ci mai degraba e un vuiet placut, ca o muzica pe care ai tot asculta-o, chiar daca nu e vorba de muzica usoara. Ciudat! , aici la munte, in imparatia brazilor, pana si galagia iti face placere! “Doar daca te apropii prea mult de cascada, galagia devine asurzitoare si atunci, nu se mai aude om cu om.

Cascada are un debit mare, o “cadere” de 15 metri si s-a format din cauza unui grup de stanci, care au intrerupt cursul paraului Urlatoarea, stanci, care, in cel mult un secol sau doua, vor fi erodate de forta apei, asa ca grabiti-va sa admirati aceasta frumusete a naturii Bucegilor, usor de abordat. Daca sunteti echipati corespunzator si sunteti in plina forma fizica, puteti porni de la teleferic, si spre Valea Jepilor sau Piatra Arsa sau cabana Caraiman, dar aveti nevoie de 3,4, sau chiar 5 ore de mers pana acolo.

La cascada, am stat ce-am stat, ne-am asezat pe o bancuta, am mai facut si putina plaje, nu ne mai venea sa plecam. Totul e frumos acolo unde omul nu intervine deloc cu ideile sale purtatoare de progres, dar, in drum, am ochit o scurtatura superba, ce ne scotea mai repede in vale, asa ca am pornit-o intr-acolo. Am ajuns astfel cu vreo 10 minute mai repede, inapoi, la locul de unde am plecat.

Cuvant inapoi

Inapoi la Busteni? Da, doar un cuvant sa va mai spun! M-as intoarce oricand, inapoi, la Busteni. De fapt in luna octombrie, atunci cand paleta cromatica multicolora a toamnei adauga un moment de farmec in plus acestei statiuni binecuvantate, mi-am mai rezervat inca o saptamana de destindere pe-aici, loc in care ajunge sa deschizi doar fereastra ca sa auzi ademenitorul imn al Bucegilor, incarcat cu aer proaspat, voie buna si indemn la drumetii. Daca te-ai simtit bine intr-un anume loc, sunt sanse mari ca si a doua oara, sa te simti la fel de bine.

@Web, te rog mult, videoclipul “Imnul Bucegilor”, mersi! http://www.youtube.com/watch?v=srJyKgvLqFs

---

VIZUALIZĂRI: 2694 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI