Trei zile la Busteni

TIPĂREȘTE

Dupa ce ne-am cazat, am hotarat ca acea prima zi la Busteni s-o dedicam Castelui Cantacuzino.

Zi calduroasa de iulie, norii pluteau deasupra noastra si chiar ne doream sa ploua macar putin ca sa ne racorim, doar venisem la munte.

Am facut ,,la picior''Busteniul si imprejurimile sale.

Castelul Cantacuzino, cocotat, maiestuos, intr-un cadru natural aparte, parca privea de sus tot Busteniul. Incet, incet, tot urcand si pozand am ajuns la intrare. Pe partea stanga cum intri, se plateste 20 ron de persoana adulta si 10 ron taxa de fotografiat. Cu 50 ron ne-am bucurat privirile si sufletele de frumuseatea si aerul deosebit pe care-l degaja maretia locului.

La intrare ni s-a spus ca la si-un sfert sa fim la intrarea mare a castelui, caci vom intra cu ghid. Ne-a insotit o doamna, care pe parcursul celor 30 de minute, ne-a povestit cu lux de amanunte istoria locului si familiei. Cand am plecat de acolo nu aveam decat un singur gand, sa ma reintorc candva si sa petrec mai mult timp in acea liniste, acea priveliste de vis asupra Busteniului. Era totul atat de verde in jur, iar castelul cu tot ce reprezita el, merita vizitat.

A doua zi am pornit la Cascada Urlatoarea dis de dimineata la ora 8. Hotel Magic este destul de departe de zona telecabinei pe unde se iese din Busteni spre Urlatoarea, asa ca am facut o ora de mers lejer pana am intrat pe traseul spre cascada. N-am mai fost din 2006, asa ca am cam uitat cum arata drumul, dar este foarte bine marcat, bulina rosie ne-a insotit pana acolo. Pe ici pe colo, traseul s-a schimbat fata de cum il stiam eu, foarte multi copaci cazuti si poteci deviate din cauza lor, din loc in loc sant podete din lemn, ceva noroi, dar in mare este un traseu usor. Ne-am umplut sticla cu apa in Busteni de la izvorul de pe soseaua principala si bine am facut. Aveam de gand sa luam apa de la izvorul de pe traseul spre cascada. Cand am ajuns in acel loc, o bifurcatie in care se desparte traseul spre cascada de cel spre platou, de unde se vede Busteniul, ma uit dupa izvor si nimic. In 2006, aici era locul in care ne racoream, iesea o teava din care curgea apa rece si buna. Daca nu luam din Busteni muream de sete in baza a ceea ce stiam ca era odata acolo. Nu prea am intalnit turisti la dus, decat vreo doua cupluri. Poate pentru ca am fost joia. Dar odata ajunsi la cascada, parca toti au fost in urma noastra. Locul s-a umplut de veselie, copii multi, am stat o perioada si-am asteptat sa se elibereze in fata cascadei ca sa facem si noi cateva poze. Un loc frumos, racoros. Zgomotul apei, racoarea pe care-o degaja, frumos... Dar parca ar trebui intr-un fel amenajat acel loc. In afara de foarte vechile si neincapatoarele bancute din lemn, nimic altceva. Si acolo locul este pe apucate, imi imaginez ce este la sfarsitul saptamanii. Am stat vreo ora, caci apucasem o bancuta la umbra in margine, dar spre nefericirea noastra a venit nenea care vinde tot ce vrei, si si-a pregatit focul pentru fiert si copt purumb exact langa bancuta. Asa ca am luat-o inapoi spre Busteni. In timp ce coboram, multime de oameni urcau. Imi era rusine de teama mea de urs cu care urcasem. La cat este de aglomerat acest traseu cred ca riscul de-a ne intalni cu ursul este foarte, foarte mic.

Muzeul Cezar Petrescu, 8 lei intrarea, pret in care am primit si doua carti. Cocart si bomba atomica, carti care ne-au prins bine la intoarcere, deoarece am stat trei ore in tren, in afara de cele doua de calatorie, deci cinci ore 129 de km, din cauza unei defectiuni. Asa ca cele doua carti ne-au amuzat si ne-au facut drumul mai suportabil. Am fost insotiti in universul scriitorului si ni s-a povestit cate ceva, incaperile erau ca pentru cineva care mai locuieste inca acolo. Pana si capotul era agatat de coltul unui dulap, parca asteptai sa apara Cezar Petrescu. Carti, multe carti, aproximativ 10000 de volume, ceramica, obiectele personale, inscrisuri de tot felul. Un univers atat de valoros, incat te simti coplesit. La iesire am ramas putin in curtea casei pe-o banca, am contemplat cu admiratie frumusetea casei, si-am rasfoit cu sfintenie Cocart si bomba atomica, una din cartile primite. Ce sentiment frumos sa rasfoiesti o carte in casa celui care-a scris-o. Merita vizitat si este foarte usor de gasit. In strada principala la intrarea care duce spre muzeu se afla sus agatat un baner mare albastru care indica muzeul.

Peste drum de gara, Biserica Domneasca ne-a intampinat cu racoarea de pe aleea principala. La umbra falnicilor copaci se afla bancute, in mijlocul curtii o fantana micuta, curtea ofera umbra si pace. Este amenajata in asa fel incat sa te asezi si sa-ti gasesti linistea. Biserica nu este mare, in interior, pictati in marime naturala, regele Carol I si regina Elisabeta, mobilierul din stejar masiv, picturile, catapeteasma de-o frumusete rara, linistea si racoarea bisericii, toate astea fac din acest lacas o oaza de purificare si incarcare sufleteasca si spirituala.

Manastirea Caraiman. Am intrat pe strada telecabinei si la primul podet, am intrat pe drumul spre Manastirea Caraiman, se afla in dreptul podetului si-un indicator. Sant mai multe poteci prin padure, dar acesta ne-a parut mai usor de urcat deoarece o mare parte din drum este facut din trepte din beton. Adica sant bucati din beton asezate in asa fel incat sa fie urcarea mai usoara.

Cand am ajuns tocmai pleca un autocar plin cu copii. Am aflat ca vin toata vara, mai multe serii de copii. Un mic elesteu cu pesti colorati si cu o gramada de banuti, un podet si alei foarte bine ingrijite. Manastirea plina de flori, oameni si pace. Povestea ei si-a preotului Gherontie Puiu, povestea credintei, sfanteniei si frumusetii de orice fel, a dat nastere acestui loc sfant, minunat, la poalele Caraimanului. Din curte se vede semeata Crucea Caraiman, care parca apara si sfinteste aceste locuri.

Busteniul are un aer aparte. Nu-ti dai seama de el decat daca vizitezi minunile de mai sus. Pentru multi este doar un loc de plecare pe trasee turistice, telecabina si partia. Busteniul nu este doar atat. Este un tot, adunat sa bucure trupul, sufletul si spiritul. Pentru mai multa adrenalina recomand si Fun Park. Nu arata cine stie ce, dar noua ne-a placut.

La baza partiei Kalinderu, Fun Park ne-a oferit putin suspans sau nu... Depinde cat de repede mergi cu acea sanie pe sine. Pentru 5 lei o tura, ne-am dat in sania minune si am admirat Busteniul de pe sinele masinariei cocotata in varful dealului. Puteai regla viteza cum voiai, puteai opri sa admiri privelistea, sau te lasai in voia vitezei si-a emotiilor provocate de aceasta.

Am redescoperit Busteniul dupa multi ani, mai sant multe de facut, dar mi-a placut ce-am gasit. A capatat parca un aer mai tineresc, mai viu si mai spiritual in acelasi timp. Poate ca bulevardul principal ar trebui cosmetizat mai mult, facut ceva, sant multe foste unitati de cazare de dinainte de revolutie, abandonate si dau urat. Pacat, caci in restul Busteniului e frumos, dar strada principala este singurul loc care nu prea mi-a placut cum arata, exact poarta, intrarea. Pentru cineva care nu stie, nu cunoaste ce se poate vizita sau ce se poate face in Busteni, un om de la sat sau din alta tara, daca trece pe Bul. Libertatii nu prea ii vine sa opreasca.

In rest, frumos, plin de viata, mai multe magazine decat alta data, chiar si-un Mega Image. Una peste alta, am avut cateva zile pline, poate prea calduroase pentru o vacanta la munte, dar diminetile si serile racoroase ne-au recompensat efortul de peste zi, cand dupa atata mers si vizitat, admiram privelistea din balconul hotelului Magic. Valea Prahovei cu bune si rele, cu trenuri care intarzie, cu masini bara la bara, cu oameni care mancau seminte asezati pe iarba sub telecabina, cu coada la telecabina si meniurile de 15 lei de la micutele carciumi de langa Silva, cu gunoaiele lasate peste tot pe iarba sau pe sub copaci, este aproape. Este locul in care se poate evada macar si-o zi, la umbra muntilor si la racoarea apei curgatoare. Daca toate cele neplacute sant ignorate, se pot petrece cateva zile frumoase. Am vazut oameni care curatau zona dintre manastire si drumul spre telecabina, zona impadurita si pe malul apei. Erau probabil oamenii primariei dupa cum erau imbracati. Dar nu pot face asta continuu, trebuie putin bun simt si din partea oamenilor. Degeaba acei oameni aduna, daca in urma lor gunoiul se lasa iarasi si iarasi.

Trei zile de iulie, Busteni, zile calduroase cu multi km facuti la pas, in imprejurimi. Frumos si la indemana oricui. Vacante placute!

---

VIZUALIZĂRI: 4996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI