Taverna Panorama Kalamitsi - ”A dream you can live on”

TIPĂREȘTE

Coordonatele GPS : N 39.982772 x E 23.961115;

Adresă web nu am fost apt să găsesc (am convingerea că ea nu există), există doar o pagină de facebook.com, dar nu o postez aici, ea este uşor de găsit la un simplu googălit :)

Cum citisem, aici pe sait, încă de prin 2010, despre această tavernă cu o panoramă mirifică, în review-ul lui @ionescunic şi a lui @sandu. 53, iar mai apoi, @johnnyredlabel a atins puţin subiectul în review-ul său, am decis să merg acolo, cu proxima ocazie.

De altfel, cum azi, 23.04, este ziua lui @johnnyredlabel, îi dedic lui acest review, spre a-i (re) aduce aminte de ţara pe care o iubeşte atât de mult – Grecia.

Ei bine, cazat fiind de fiecare dată în Metamorfosis, la Village Mare (am scris un review aici), AmFostAcolo, la Taverna Panorama, de 2 ori, atât în concediul din 2013 (05.07.2013), cât şi în cel din 2014 (28.07.2014), în două tururi ale braţului Sithonia, care au avut musai o oprire, pentru masa de prânz, la această tavernă, pentru a îmbuca împreună cu zeii, privind spre albastrul ireal al mării Egee, de lângă Kalamitsi, cu Muntele Athos în fundal.

Parcurgând şoseaua Nikiti - Sarti, dinspre Nikiti, undeva la jumătatea distanţei dintre Porto Koufo şi Kalamitsi, în punctul cel mai sudic al braţului Sithonia, pe un vârf de munte cu vegetaţie sărăcăcioasă, formată din diverşi arbuşti, înconjurată de turme de capre, am găsit Taverna Panorama (în P01 vedeţi exact poziţia acestei taverne, în ansamblul Peninsului Halkidiki).

Acolo, având un perete din stâncă într-o parte şi un hău imens în cealaltă parte, care se sfârşeşte în marea albastră, albastră, te simţi ca la capătul lumii (chiar dacă-i doar capătul Sithoniei), destinaţia fiind una deosebită, ea meritând în sine un drum până acolo şi numai pentru a savura o cafea în locul acesta, cu o panoramă superbă, dacă nu pentru mâncarea autentic grecească cu care se laudă.

La sosire, cum spuneam, pe sensul de mers spre Kalamitsi şi Sarti, pe partea stângă, este versantul muntelui, iar pe dreapta există o parcare încăpătoare (P02), unde intră pe uşor câteva zeci de autoturisme.

Nu trebuie omis faptul că, taverna fiind situată în zona cu cea mai faină belvedere din Sithonia, mulţi turişti opresc acolo doar pentru a fura o fotografie şi a-şi trage sufletul după drumul greu, de munte parcurs până acolo, astfel încât, în parcare sunt multe, multe maşini ale călătorilor care nu mănâncă acolo.

Dar, grecul, şmecher şi negustor dibace, are pe domeniu, lipit de tavernă şi un magazin în care vinde diverse chestii artizanale, turistice, cu specific grecesc, de exemplu : ceramică, ouzo, ulei de măsline (musai extravirgin şi organic :))), măsline, miere, săpun cu ulei de măsline, -statuete reprezentând zei antici, etc., din care să cumpere eventualii călători care nu rămân ca să mănânce (P12).

Mai mult, prima construcţie pe care o veţi întâlni în cale (tot ce există acolo ţine de această tavernă, cea mai apropiată aşezare este Kalamitsi, la vreo 5 km.), în acel vârf de deal este o mică capelă, aşa cum des veţi găsi, mai peste tot, prin Grecia. Astfel, dacă pe drumul şerpuit aţi simţit că aveţi nevoie să vă (re) descoperiţi credinţa în cele sfinte, aveţi acolo capela regulamentară :)

Dar, să revenim. Taverna are 2 terase.

Una în faţă, prima pe sensul meu de mers, destinată, cred eu, servirii mesei, cu mese pentru 4 sau 6 persoane şi scaunele aferente (din metal şi lemn), mesele fiind acoperite cu feţe din alea de masă pe care le găsiţi mai peste tot în Grecia, de unică folosinţă, pe care era desenată, cu albastrul grecesc, peninsula Halkidiki, fiind indicat locul acestei taverne printr-o săgeată. Na, un alt mod de a-şi face reclamă :)

Această terasă (unde am stat de fiecare dată când AmFostAcolo), are avantajul unei privelişti ce-ţi taie respiraţia (P10 şi P11), spre Marea Egee, Muntele Athos şi satul Kalamitsi, condiţii în care, cu vântul adiindu-ţi prin păr, bucatele tradiţionale greceşti, sunt cu siguranţă mult, mult mai gustoase. Şi toate astea, la umbra arborilor plantaţi acolo, pe terasă (nu sunt umbrele de soare, cum ne-am aştepta).

De altfel, cam toate mesele au vedere spre mare, deoarece terasa, fiind construită pe buza unui hău, este terasată, astfel că, cei care stau la mesele dinspre parcare, văd peste cei ce stau la mesele de lângă zidul de susţinere.

Nu trebuie să vă aşteptaţi la cine ştie ce decoruri şi ornamente. Terasa este simplă, cu ciment pe jos, în care există locaşuri unde sunt plantaţi copacii ce oferă umbra binevenită şi ziduri de susţinere albe, fără alte briz-brizuri (P03 - P08).

A doua terasă, este amplasată în spatele tavernei, lângă magazinul de suveniruri, este dotată cu mese de 4 persoane şi scaune din lemn, având şi umbrele din stuf, această terasă fiind destinată ori pentru cei ce vor doar să bea o apă, sau o cafea, pentru a nu ocupa mesele destinate servirii mesei, ori pentru a suplini cu locuri de servit masa, în momentele de maximă ocupare a terasei principale. Vederea şi de pe terasa asta, este fabuloasă (vezi P09).

Eu, de ambele ori când am fost acolo nu am avut o problemă să stau la una din cele mai bune mese, terasa nefiind foarte aglomerată, dar, este posibil că dacă vine vreun autocar şi mai sunt alte 2-3 familii cu turisme, să fie depăşită capacitatea primei terase…

Clădirea tavernei, găzduieşte, cum altfel, bucătăria şi câteva mese, la care probabil se serveşte masa în perioadele reci, ori când plouă… A, tot aici sunt şi toaletele, atât de necesare pe un vârf de munte, unde nu ai alte posibilităţi decente să te speli pe mâini înainte de a mânca, de ex. (bine, mie mi s-a părut că nu străluceşte de curăţenie, dar îşi îndeplineşte scopul…).

Cât despre atmosferă, în afara belvederii excepţionale, pot să vă spun că nu există semnal wi-fi (am întrebat explicit asta), că muzica este… faină şi grecească, cu sonorul dat în surdină, iar printre picioare vă puteţi trezi cu dulăul familiei, un câine de talie mare (nu ştiu rasa), foarte… sociabil :)

De fiecare dată am fost întâmpinaţi de acelaşi tânăr, despre care am înţeles că ar fi unul din cei 3 fii ai proprietarilor, care ne-a condus la masă şi după ce ne-a aflat naţionalitatea ne-a adus un meniu în care erau trecute mâncărurile în limba română.

Bine, tipul nu ne-a fost foarte util, nu a prea socializat cu noi şi nu ne-a dat informaţiile utile, pe care le aştepţi de la un ospătar, de ex. nu ne-a spus că, în principiu mâncarea principală (sau cel puţin unele feluri) vin cu tot cu garnitură, aşa că… am comandat cartofi pai, drept garnitură la pieptul de pui la grătar, iar acesta a venit pe farfurie gata montat cu cartofi pai şi orez, aşa că… comanda noastră a fost în plus şi fără rost. Păcat.

Am simţit şi eu la el o doză de aroganţă, dar nu am păţit chiar ce a păţit @ionescunic, cu toate că sunt convins că era acelaşi… domn.

Am ajuns să răsfoim meniul cu preparatele trecute şi în limba română, iar pe primele pagini ale acestuia am regăsit câteva fotografii cu taverna în diversele ei stadii de dezvoltare (1977 - anul înfiinţării, este o fotografie care arată o tarabă cu o umbrelă deasupra, nimic zidit, pentru ca în fotografia de alături, datată 1980, să fie deja vizibilă clădirea tavernei, aşa cum este ea astăzi, dar terasa principală nu exista, existând câteva mese puse direct pe pământ şi copacii care dau azi umbra binevenită, fiind abia plantaţi) şi câteva cuvinte de prezentare în aproximativa limbă română a lui ”google translate” (=))), din care, am să încerc să vă reproduc şi vouă (am foto de pe care redau cele ce urmează - unde am pus puncte de suspensie, chiar nu am înţeles la ce se referă :(): Taverna Panorama Kalamitsi a fost gândită şi creată de George Moustakas, cu ajutorul considerabil al soţiei sale. Primii paşi au fost făcuţi în 1977, acordând prioritate chiar şi azi preparatelor din bucătăria mediteraneeană locală, creându-şi astfel un nume respectat între intreprinderile de turism din Halkidiki. Bucuraţi-vă de frumosul şi măreţul Athos, care stă în faţa voastră… de muzica bună, grecească, în timp ce testaţi minunatele reţete… Familia Moustaka îşi menţine ferma de ovine şi caprine, cu produsele căreia aprovizionează taverna…. . Uff… chiar mi-a fost greu să dau o cursivitate chestiei aleia ce s-a vrut o prezentare în limba română! Vezi P29.

Mai apoi, citind meniul, am constatat că acesta nu este unul grozav de vast (nu s-a schimbat de la un an la altul), nu prezintă dacă au sau nu garnitură, nu conţine gramajele preparatelor şi bucatele sunt trecute într-o română vai mama ei, denumirile fiind sigur luate de pe ”google translate”, aşa că vă rog să fiţi înţelegători cu mine - voi încerca să traduc şi eu, dar nu ştiu sigur dacă-mi reuşeşte :)).

La capitolul aperitive & garnituri - toate la 4 euro/porţia, există în meniu : salată tradiţională tzatziki; salată de brânză iute; brânză cu usturoi; brânză feta; sărmăluţe cu orez; salată de icre; salată de vinete; ardei prăjiţi; vinete prăjite; fasole la cuptor; cartofi prăjiţi; urdă; cremă de măsline. Sincer, de aici am luat doar cartofi prăjiţi, nu am nici o idee cum ar arăta o porţie de urdă, de ex., fără nimic altceva în farfurie :(

Capitolul mâncare gătită conţine : ardei umpluţi (7 euro); carne de capră cu orez (9 euro); musaka (7,5 euro); viţel în sos roşu (8 euro), ied la cuptor (9 euro); hamburger (8 euro); ceva cârnaţi - ei au scris mici (8 euro); miel cu fasole verde (9 euro); costiţe de miel - eu cred că sunt cotlete, pentru că nu văd cine ar servi la un restaurant costiţe de miel, care au foarte puţină carne, dar nu sunt sigur (9 euro); souvlaki de porc (8 euro); friptură de porc (8 euro) şi pui la cuptor (7 euro).

Pagina dedicată fructelor de mare & peştelui are 9 preparate, nu mai multe, respectiv : caracatiţă prăjită (8,50 euro); calamari prăjiţi (7,50 euro); peştişori prăjiţi - or fi hamsii, sau şprot, dar n-am idee (7,50 euro); peşte spadă prăjit (12 euro); peşte spadă prăjit, la kilogram (60 euro); scoici cu sos, sau scoici prăjite - în fapt midii (la 7,50 euro) şi creveţi prăjiţi, sau cu sos (12 euro).

Deserturile sunt : chec (2,5 euro); chec cu îngheţată (3 euro); cataif (2,50 euro); baclava (2,50 euro) şi iaurt cu miere (3 euro).

Să nu uit. Şi pâinea se plăteşte separat. O porţie este 0,50 euro. Dar măcar este gustoasă şi proaspătă, probabil gătită acolo, la ei.

Aşadar, la prima mea vizită acolo (în 05.07.2013), am comandat o porţie de calamari prăjiţi (au venit înveliţi în ceva panadă, prăjiţi în baie de ului, fără nici un fel de garnitură, cu un sfert de lămâie alături – P13), cu un gramaj destul de mic, pe care-l estimez la vreo 200 grame, astfel că am mai comandat şi o porţie de creveţi prăjiţi (au fost vreo 8 în porţie, serviţi doar cu un sfert de lămâie – P17).

Fii-mea a comandat un piept de pui la grătar, care nu există în meniu, dar am întrebat şi a confirmat că au, aşa că am comandat o porţie, care a venit montată cu cartofi prăjiţi şi orez şi clasicul sfert de lămâie. Puiul a fost excelent, fiind condimentat bine cu ierburi locale, care i-au dat un gust bun (P30). Sigur că… am comandat şi o porţie de cartofi prăjiţi, lângă pui… dar aceştia au fost în plus, după cum spuneam mai sus (P16).

Am mai luat şi o porţie de musaka (avea şi vinete – P15) şi o salată grecească (nici asta nu ştiu unde era în meniu – P14) ce a fost servită, aşa cum se cuvine, cu o bucată mare de brânză feta şi un steag al Greciei în vârf.

Am luat şi pâine şi am primit o pâine deosebit de gustoasă şi proaspătă, rotundă, de vreo 300 grame, tăiată în 4, care a fost delicioasă (P22).

Cât priveşte băuturile, ştiu că eu am luat o cafea espresso (marca Pascucci - nu a fost rea – P28) şi 3 ape minerale (eram 3 meseni).

După o aşa consumaţie, am primit din partea casei o porţie de prăjitură, cu trei furculiţe, o prăjitură bună, cu blat sfărâmicios, frişcă şi gem de căpşuni, dar nu genul de dulciuri, la care spui wow (P18).

Preţul, a fost destul de mare, nu mai reţin exact, dar a trecut sigur de 60 euro.

A doua oară când AmFostAcolo (în 28.07.2014), am savurat o porţie de midii prăjite în baie de ulei, cu panadă, o porţie destul de mică, dar gustoasă (P19). A fost servită fără garnitură, doar cu lămâie. Am mai luat şi o caracatiţă prăjită, servită cu puţin ulei de măsline şi lămâie (P21). Foarte bună. Până să mă dezmeticesc să fac foto, au mai rămas 2 tentacule :))

De asemenea am savurat şi o porţie de viţel în sos roşu, care a fost servit cu cartofi prăjiţi, un preparat foarte gustos (P20).

Plus apă şi cafea… şi juma' de pâine din aceea rotundă, adică două porţii.

În total, am ajuns pe la vreo 35 euro.

Ei bine, experienţele culinare au fost pozitive, dar nu m-a impresionat prezentarea preparatelor pe farfurie, nu aveau o frunză, un contrast de culori, nimic care să te atragă (în afara gustului bun :)), însă, savurată acolo, aproape de zei, mâncarea a fost, una peste alta, gustoasă, cu savoarea specifică Greciei în farfurie.

Cu ambele ocazii, în coşul cu pâinea, sub aceasta, au fost puse tacâmurile şi o carte de vizită, de pe care am preluat citatul din titlu : ”A dream you can live on” (P23) şi care, pe verso avea harta cu poziţionarea tavernei în Peninsula Halkidiki (P01).

Da, o vizită la Taverna Panorama, poate fi un vis pe care să-l transpui în realitate, aşa cum am făcut şi eu. Mai ales că această tavernă este situată pe braţul Sithonia, din Peninsula Halkidiki, o zonă preferată de români şi anul asta, pentru că sigur nu ajung acolo migranţii :)

În concluzie, AmFostAcolo, am să mai merg când voi avea posibilitatea şi v-o recomand şi vouă, fără rezerve, chiar dacă-i puţin cam scumpă, dar nu în fiecare zi ai o astfel de experienţă, aşa că… merită! Şi dacă te opreşti doar pentru un frappe şi-o privire spre Kalamitsi, Marea Egee, sau Muntele Athos! Ori ca să cumperi ulei de măsline… extravirgin şi organic =))

---

VIZUALIZĂRI: 5240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI