Taverne în Platanias și Agia Marina

TIPĂREȘTE

În cele șapte zile petrecute în Platanias, am luat cina de trei ori „în oraș” , în rest autogospodărindu-ne la Ermis Suites vezi impresii.

Carpe Diem Seaside Restaurant-Café-Bar

Ochisem localul de la prima plimbare făcută la orele prânzului pe țărm, pornind din fața hotelului nostru către port, și îmi plăcuse poziția, imediat în spatele fâșiei de nisip, dar și eleganța simplă a decorului în nuanțe de bej și gri, cu barul bine garnisit în spate și fotolii comode din imitație de ratan acoperite de pernițe, singurele pete de culoare fiind florile roșii din ghivecele presărate ici-colo pe terasa acoperită de un plafon retractabil.

Dar cel mai mult mă încântase faptul că terasa se află la înălțime, spre ea trebuind să urci de pe plajă câteva trepte din lemn. De acolo, de sus, se deschidea o panoramă superbă a mării la asfințit, așa încât, după ce am frunzărit meniul expus la vedere pentru a mă asigura că nu voi face o gaură prea mare în portofel, n-am mai stat pe gânduri și am rezervat o masă chiar în primul rând pentru a mă bucura împreună cu prietena Elena de priveliști neobstrucționate cu soarele coborând în ape.

Info:

Adresa: Port of Platanias, 73100 Chania, Greece

Telefon: +30 2821 068191

Site-uri: villadorachania.gr; pe FB

Email: carpediemplatanias@hotmail.com

Așa cum fac de obicei, abia acasă am intrat pe Tripadvisor, ocazie cu care am constatat că restaurantul are un scor de 4,5 din 273 de evaluări, ocupând locul 29 din 160 de localuri recenzate din Platanias.

Și tot acasă am descoperit că restaurantul Carpe Diem face parte dintr-un complex de cazare care se cheamă Villa Doria, acesta fiind numele fiicei proprietarei. E - evident- o afacere de familie. Intrarea în complex se face de pe strada principală iar în restaurant fie din holul hotelului, fie de pe plajă, pe timpul zilei restaurantul servind drept beach bar.

La ora 8 seara m-am înființat cu Elena la masa rezervată și meniul în greacă și engleză ne-a fost adus prompt de unul din chelnerii tineri care mișunau prin local. Până să ne decidem asupra mâncării, am comandat o carafă de 500 ml de vin rosé și două sticluțe de soda water, lângă care am fost cadorisite cu bucăți fierbinți de pită și sos de măsline.  

Carpe Diem servește mâncare mediteraneană și cretană, inclusiv take out, opțiuni vegetariene și vegane, iar pentru copii au meniuri speciale și un mic teren de joacă în curtea adiacentă. Se acceptă plata cu card.  

Micul dejun poate fi continental, american sau „light” (adică fără ouă, pe care ei le prepară sub formă de omlete cu ham, bacon, legume sau creveți). Oferta de prânz și cină e foarte variată: salate, aperitivele obișnuite, gyros, bugeri, grătar de pui, miel, vită și porc, șnițel, ceva mâncăruri gătite la cuptor (musaka, stifado), paste, risotto, pizza, pește și fructe de mare. La capitolul deserturi punctează destul de bine cu salată de fructe, înghețată, sufleuri de ciocolată, plăcinte cu brânză sau iaurt cu miere.

Pe plajă sau la terasă se pot comanda tot felul de cafele, băuturi răcoritoare, berea locală Charma (excelentă) și alte soiuri de bere la draft sau sticlă. Tăriile, cocktailurile și vinurile sunt și ele bine reprezentate.

Cât despre prețuri, aș zice că se înscriau în limite normale, poate un pic mai mari decât în alte părți. Pe principiul că „viewul” costă! 🤪

Meniul vast ne-a cam pus în încurcătură, dar până la urmă ne-am hotărât: o porție de bouyourdi (un aperitiv din roșii și ardei preparați gratinat cu brânza și cașcaval, stropiți din belșug cu ulei de măsline și mirodenii) pe care am împărțit-o, apoi steamed mussels (scoici gătite la abur) pentru mine iar pentru Elena una din specialitățile la cuptor ale bucătarului - lamb în a pouch (file de miel cu legume, servit învelit în cocă, alături de un sos de iaurt).

Bouyourdiul mi s-a părut prea încărcat cu roșii și ardei, și aș fi preferat să fi fost „îndesat” în pâine, așa cum mâncasem la Metsovo. În schimb, midiile au fost excelente, legumele adăugând un plus de savoare sucului propriu. Elena, mare amatoare de „cărniță” , cum spune ea, s-a declarat mulțumită de gustul mielului.

Tocmai mă pregăteam să arunc o privire și deserturilor, când, surpriză! Luminile s-au stins, chelnerii au început să cânte „Happy birthday to you, happy birthday, dear Carmen!” și tânărul care ne servise și-a făcut apariția cu o farfurioară cu un mic tort de ciocolată în care fusese înfiptă o lumânare aprinsă.

Moment în care am izbucnit în plâns. 😢

Era, într-adevăr, ziua mea. Nu mă întrebați câți ani împlineam, că n-am de gând să vă spun. Oricum, mulți. Și era prima mea aniversare după peste 50 de ani fără Adrian alături... 😭

Am plâns în timp ce chelnerii și ceilalți meseni îmi cântau. Și pe urmă s-au repezit cu toții să mă felicite. Ce or fi crezut despre mine? Că nu-s în toate mințile?!! 🤔

Într-un târziu mi-am mai revenit și am suflat în lumânare. Și am îmbrățișat-o pe Elena, care complotase și făcuse aranjamentul fără știrea mea.

Am mâncat împreună tortulețul oferit gratuit iar la final, odată cu nota de plată de 50,50 euro, la care am plusat cu un bacșiș de 5 euro, ne-au fost aduse tot din partea casei câte un păhărel de raki și un cornet cu înghețată.

Să fie primit! 😁

Ce aș mai putea adăuga? Că serviciul a fost foarte prompt și profesionist iar atmosfera plăcută, relaxată. Și că marele atu al localului rămâne, în opinia mea, priveliștea superbă a mării, în special la apus, așa cum am văzut-o noi.

Gousto Seaside Traditional Restaurant

La Gousto am ajuns într-o seară târziu, după 9.30, venind din Chania, unde ne plimbaserăm prin zona portului venețian. Și ne era foarte foame, așa că am ales un restaurant aflat pe drumul scurt de la stația de autobuz la hotel, în partea opusă față de Carpe Diem, practic în Agia Marina, nu în Platanias.  

Îl văzusem de pe plaja noastră și nu ne-am bătut capul să căutăm ceva mai simandicos. Mai ales că era tot un „seaside” iar Elenei îi place la nebunie să ia masa în sunet de valuri.

Mă rog, valuri nu prea erau, marea fiind foarte calmă. În plus, cum se întunecase deja, nici n-o vedeam decât ca pe o pată neagră. 😁 Fapt care nu a împiedicat-o pe prietena mea să insiste să ni se tragă o masă în capătul dinspre fâșia de nisip. Mă rog, fiecare cu piticii săi! 😉

Chelnerul bătrâior care ne-a servit n-a avut încotro și i-a făcut hatârul. Adevărul e că la ora aceea înaintată personalul se cam bătea de muscă și începuse să debaraseze, deci nu-și permiteau să refuze niște cliente atât de drăguțe. 😀 Restaurantul fiind aproape gol, am putut fotografia în voie decorul sau mai degrabă lipsa acestuia: mesele și scaunele din lemn de diverse culori (recte desperecheate) erau așezate direct pe suprafața de pământ/nisip, cu umbrele de stuf deasupra. Fețe de masă din hârtie, de unică folosință și un bar în capăt. Atât și nimic mai mult.

A doua zi, pe lumină, aveam să revin pentru a fotografia aleea lungă care ducea din strada principală spre terasă.

Info

Adresa: PEO Kissamou Chanion, 73014 Agia Marina

Site-uri: goustorestaurant.gr; pe FB

Telefon: +30 2821 060153

Email: gousto2022@gmail.com

Spre surprinderea mea, acasă am aflat, săpând pe net, că Gousto fusese cotat cu nota maximă 5 pe Tripadvisor și ocupa locul 4 din 101 de restaurante recenzate din Agia Marina conform unui număr de 105 evaluări.

Ca să vezi! 🙄

Gustul (presupun) a fost singurul argument care a contat la toate aceste reviewuri, căci nu degeaba localul se numește „Gousto” și promite „o călătorie gastronomică de neuitat” .

Cam exagerată descrierea, dar reclama e sufletul comerțului, nu-i așa?

Oferta de mic dejun și gustări de servit pe plajă este cu adevărat impresionantă și include cam tot ce ți-ar putea trece prin cap în materie, de la sandvișuri cu ton, șuncă, pui sau curcan la burgeri, omlete, înghețată și salată de fructe. La care se adaugă o selecție cuprinzătoare de băuturi: cafea, sucuri, cocktailuri, tării, bere și vin, plus raki și ouzo.

Meniul de prânz și cină mi s-a părut, în schimb, cam subțire: două tipuri de salate aperitiv, câteva specialități de grătar (gyros, file de pui) și altele la cuptor (nelipsita musaca, roast beef), niște paste, pizza, pește și fructe de mare.  

Cum ne era, după cum vă ziceam, foarte foame, ne-am hotărât rapid: eu am luat chifteluțe de dovlecei iar Elena tzatiziki și la felul principal am comandat amândouă calamari cu cartofi prăjiți. Fiind mâncăruri „unsuroase” , le-am ajutat să alunece pe gât cu câte un pahar de vin rosé Elena și unul de vin alb eu, și o sticluță de soda water. On the house am primit la început chifle fierbinți și un bol mic cu salată de icre iar la final câteva felii de pepene roșu rece și foarte dulce. Rakiul l-am refuzat.

Oricât de tare ne rodeau stomacurile, porțiile au fost foarte mari și nu le-am putut dovedi. Am cerut ca resturile să ne fie puse la doggy bag și le-am mâncat la prânz în ziua următoare.

Serviciul a fost foarte bun iar la final am achitat cash consumația de 52 euro, lăsând și un bacșiș destul de generos.

Zephyros Family Restaurant

Acest local îmi sărise în ochi atât pentru că se afla foarte aproape de hotelul nostru, dar vizavi, în capătul stațiunii Agia Marina, pe strada principală, cât și fiindcă am remarcat că era mai mereu plin iar clientela părea în majoritate autohtonă. Semn bun! 😀

Info

Adresa: PEO Kissamou Chanion, 73014 Agia Marina

Site-uri: zephyrosrestaurant.gr; pe FB

Telefon: +30 2821 068104

Și ca să termin cu cifrele, Zephyros e cotat pe Tripadvisor cu nota 4 și ocupă locul 58 din 101 restaurante din Agia Marina, fiind recenzat în 138 reviewuri. Un scor mai mic decât cel înregistrat de Carpe Diem și Gousto, cu toate că mie aici mâncarea mi s-a părut cea mai bună. Uite, de asta nu prea am eu încredere în Tripadvisor... 😒

La Zephyros, proprietarii și-au dat un pic silința creării unui ambient plăcut, cu ghivece de flori și corpuri de iluminat drăguțe. La intrare, la fel ca la celelalte două taverne, este afișat meniul în greacă și engleză, reluat și scris cu creta pe table în interior. Demn de reținut mai e faptul că deși localul se află la stradă, zgomotul nu ne-a deranjat.

În capătul îndepărtat este grătarul și Elena a comandat gyros de porc. Eu am încercat musacaua, care mi-a fost servită ca la carte, în oală de lut. Înainte de asta însă, am împărțit o porție de fructe de mare cu paste care ne-a mers la inimă. 😋 De băut, de data asta, amândouă am poftit la bere draft. Totalul consumației a fost fix 50 euro (la care am adăugat bacșișul) și nota de plată a venit însoțită din partea casei de câte o prăjiturică și un păhărel de raki.

Meniul la Zephyros satisface cam toate cerințele, zic eu. La aperitive se poate opta pentru sărmăluțe în foi de viță, brânză feta la cuptor cu roșii, plăcintă cu spanac sau brânză, chifteluțe de dovlecei sau salate. La felul principal oferta cuprinde preparate la cuptor (musaca, stifado, gouvetsi, miel), diverse sortimente de pizza, șnițel și gordon bleu, souvlaki și gyros, precum și fructe de mare. La capitolul deserturi erau menționate lava cake, plăcinta cretană cu brânză și miere, iaurtul cu miere și diverse înghețate.

În privința băuturilor, lista e similară cu cele de la Carpe Diem și Gousto, drept care nu voi insista. Mai adaug doar că și aici am fost bine tratate de către personal și am fost mulțumite de servicii.

Dacă ați reușit să parcurgeți reviewul până aici fără să vă cadă capul pe tastatură🤣, v-ați dat seama, desigur, că atât meniurile cât și prețurile practicate de cele trei restaurante vizitate sunt aproape identice. Mâncarea pe care am încercat-o a fost în general bună, dar fără a excela cu nimic. Sincer, nici nu mă așteptam la altceva: în ultimii ani, foarte puține localuri grecești m-au impresionat. Majoritatea servesc feluri clasice bine gătite, dar nu spectaculoase, și mizează pe alte elemente, precum poziționarea tavernei la malul mării.

Chiar așa! Spuneți și voi: cum să nu fii indulgent când platourile cu mâncăruri aburinde și carafele cu vin rece ca gheața îți sunt aduse în timp ce admiri soarele care se retrage la culcare în apa sclipitoare, obosit, ca și tine, după o zi lungă de lâncezeală plăcută pe plajă?!! 😀

---

VIZUALIZĂRI: 184 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI