Mâncătorii în Atena

TIPĂREȘTE

De dormit am dormit, de plimbat prin Atena, ne-am plimbat... Hai, că acu' trebuie să mai și mâncăm, nu?!

Strada Mikrogianni, pe care se află clădirea unde am închiriat noi apartamentul, e plină de taverne și cafenele, una lângă alta, pe alese. Cu puțină vreme înaintea plecării noastre în capitala elenă, colega @irinad a scris despre o mâncătorie bengoasă, To Liondi pe numele ei. Ca o mare fană a aplicației GoogleMaps ce mă intitulez, cum am aflat de Liondi asta, cum am și marcat-o pe hartă la secțiunea „vreau să merg”. Când... ce să vezi? În imediata vecinătate trona un alt semn „vreau să merg”, pe care se pare că-l setasem mai de mult. Cin' să fie, cin' să fie?! Heeei, taman Star. parthenon, dormitoria noastră din Atena!

Am ajuns la cazare pe la ora 17, așa cum am prevăzut și, după instalare, votarăm la unison ca primul obiectiv vizitat să fie o tavernă. „Și nu orice tavernă, las că vă duce mama unde-a mâncat @irinad - vezi impresii și nu numai! La Liondi! ”

Am făcut stânga după ce am ieșit din bloc și după vreo sută de metri am și găsit locația. O terasă simplă cu câteva mese sub o copertină uriașă, nimic extravagant. Meniul era afișat la intrare, dar n-am stat să-l studiem, căci eram chitiți să mâncăm acolo. Văzându-ne așa de hotărâți, tipul care ne-a întâmpinat (ulterior am aflat că era chiar patronul) ne-a întrebat cine ni i-a recomandat. „Niște prieteni!”

Ploaia se oprise și cred că erau vreo 12-13 grade în termometre; nu ne-am îndurat să mergem însă înăuntru, eram dornici de aer liber, mai ales că mai erau mese ocupate pe terasă. Am fost conduși spre una din mesele de lângă zidul restaurantului și ne-am bucurat descoperind un fel de radiator fixat sus, chiar deasupra noastră; în curând, a trebuit să ne dăm gecile jos și să rămânem în bluze. :)

Am primit meniurile, pe care ne-am apucat a le studia cu zel. Uau, în sfârșit mâncare grecească adevărată! Am fi vrut și aia, și aia, și ailaltă... Grea decizie, știind cam cât putem duce! Aflând că ne tragem din Decebal și din Traian, chelnerul a trimis-o pe Maria, româncuță de-a noastră ce lucrează la bucătărie (despre care știam tot de la @irinad) să ne ajute să ne decidem. Fata chiar a părut inspirată, sugerându-ne să alegem oferta lor, un meniu cu de toate pentru 2 persoane. Ok, meniu cu de toate să fie! Și juma' de kil de vin de-al vostru, că auzirăm că-i tare bun! Istețica a rămas să aprofundeze meniul, așa e ea, se hotărăște mai greu... A cerut doar un capucino pentru început („nicio masă fără capucino!” ar putea fi deviza fiicei noastre).

Ce-mi place mie la greci (printre multe altele) e că nu aștepți cu anii să-ți vină mâncarea. Mai ales chestiile reci apar mintenaș; bine, cred că multe sunt deja gata. Imediat ne-am trezit cu băuturile pe masă și nu mult după aceea a sosit și colorata și mult-visata salată grecească. Apoi pita, încălzită pe grătar și tăiată pe lung, picurată cu ulei de măsline și cu oregano, odată cu o porție generoasă de tzatziki cu un moț de măslină.

Ne-am înfipt toți trei în toate și abia am dovedit jumătate din cantități, că au apărut felurile calde: feta cu legume coapte, roșii și ardei umplute cu orez și musaca. Istețica nu servește carne, așa că doar din musaca n-a putut să se înfrupte. Și chelnerul a uitat să-i mai ceară comanda, dar nici ei nu i-a mai trebuit nimic. Și iată că dintr-un meniu cu chestii grecești (teoretic pentru 2) ne săturarăm toți 3! Am primit și desert din partea casei, o prăjitură cu gris însiropată, ne-a plăcut mult. Toată afacerea ne-a costat fabuloasa sumă de 33,5 euro! Săru' mâna pentru masă, nenea Liondi (sau Maria, mai bine zis!)

La Liondi am revenit în a doua zi de colindat Atena, după coborârea de pe Colina Philopappou. Prânzul ne-a prins tot prin cartierul nostru și Istețica și-a amintit că văzuse în meniul lor musaca vegetariană. Hai să mergem! Înainte să ne așezăm, am întrebat dacă au; „Desigur!” a fost răspunsul, un pic ofensat. Patronul ne-a recunoscut și ne-a condus la aceeași masă la care stătusem prima dată.

Am comandat un aperitiv numit „mix dip”, adică 3 chestii de întins pe pâine: tzatziki, o cremă de brânză ușor picantă și alta de vinete, acompaniate de aceeași pita cu ulei și oregano. La felul principal: musaca vegetariană pentru Istețica (care a declarat-o delicioasă!), calamari pane - eu și caracatiță la grătar - Tati. Evident că am șeruit cele 2 porții de carcalaci de mare între noi, dar încă n-am convins-o pe Istețica să guste din ele! Buni, tare buni! Vinul (alb, de data asta) l-am primit din partea casei, ca și desertul (aceeași prăjitură cu gris).

Pe când ne făceam siesta în fața unei aromate cafele grecești, patronul veni și, luându-mă de mână, mi-a zis: „Vino!” Am intrat în restaurant și m-a condus direct la bucătărie, unde Maria și colegele ei aveau un mic moment de respiro. Ne-am bucurat să ne revedem și am cunoscut-o și pe cealaltă româncă, Cecilia. Am vorbit un pic despre una, despre alta, despre AFA... Le-am mulțumit pentru ospitalitate, am promis că dacă mai ajungem în Atena, venim din nou la Liondi și ne-am luat rămas bun. De data asta, nota de plată s-a ridicat la 57 de euro.

După vizitarea Acropolei și a Parthenonului, a Agorei Romane și a Colinei Areopagus, venise rândul vechii Agore Ateniene. Din păcate, am ajuns târziu pentru aceasta, dar la timp pentru masa de prânz la una din tavernele ce se înșirau ca mărgelele pe ață deasupra laturii nordice a acesteia, pe străduța pietonală Adrianou. Nu prea s-a pus problema să alegem, ci să găsim o masă liberă la una din ele! Era extrem de aglomerat; duminică, zi de primăvară însorită...

Până la urmă ne-am lipit la Attalos, tocmai se elibera o masă pe terasă și n-am stat pe gânduri. De curiozitate, am intrat pe Google și am constatat că taverna era binișor cotată (4,5 puncte). Taci, că nimerirăm bine! Terasă mărișoară, sub copertină, mese cu fețe tradiționale, în carouri, peste care ni s-a pus o alta din hârtie, de unică folosință. Am intrat și înăuntru, mesele erau lipite în șiruri, păreau ocupate de un grup mare, iar o formație alcătuită din 3 flăcăi susțineau atmosfera cu piese grecești. Fain! Păcat că muzica se estompa până la masa noastră din marginea terasei...

Am comandat o nelipsită salată grecească (pe care am împărțit-o), pe urmă: o mâncărică cu pește și legume la cuptor pentru mine, miel și cartofi pentru Tati, iar Istețica și-a luat lavrac la grătar cu cartofi pai. Am primit apă, nu din partea casei, dar a fost bine venită și n-a costat mult. Juma' de vin, un capucino și o cafea grecească și... 45,10 euro la final. Rezonabil, aș zice, mai ales că totul a fost delicios, iar spectacolul străzii, al agorei și al Parthenonului - de neprețuit!

În altă zi prânzul ne-a prins taman în centrul centrului, în Piața Monastiraki. Pe una din laturi, ne-a atras terasa restaurantului The Greco's Project. De obicei ne ferim să mâncăm în zone dintr-astea super-turistice, dar aici ne-am uitat pe prețuri și nu ne-au speriat. Și acesta are cotație bună pe Google, 4,4 puncte. Mobilierul e din lemn masiv, simplu ca design, iar mesele acoperite tot cu fețe din hârtie, dar opacă și imprimată cu sigla mâncătoriei. Din loc în loc erau montate lămpi din acelea încălzitoare, altfel cred că puțini ar fi fost curajoșii care să stea afară.

Interiorul mi-a plăcut și el foarte mult: decorațiuni moderne, în alb-roșu-negru, iar pe o latură era organizat un stand cu produse grecești tradiționale alimentare și ne-, de vânzare.

Am comandat pentru început un fel de bruschete cu roșii și brânză de capră și o salată cu nuci, ciuperci și... ierburi, desigur. Toate astea au venit însoțite de pâine, niște turtițe dospite proaspete, foarte gustoase, diferite de cele de la Liondi. Drept fel principal, preferințele ne-au fost următoarele: eu - souvlaki de pui cu salată și chips-uri de casă, Tati - kebab cu legume (roșie, ardei copt și ceapă), iar Istețica - canelloni cu brânză și spanac. Noi, „maturii”, am băut câte o bere, iar fetița... ați ghicit, capucino. Nota a totalizat 48,70 euro. Bun totul și deloc scump! Recomand locul!

În ultima zi ne-a pălit foamea taman după ce am ieșit de la Muzeul Artei Cicladice. Zona e plină de ambasade și mai puțin de chestii frivole. Într-o situație ca asta GoogleMaps e aur curat, căci salvează timp, neuroni și acid gastric. În 10 minute eram în fața unei mici mâncătorii, numite Dexameni, chiar la baza Dealului Likavettos. N-o să vă vină să credeți, dar să știți că nici asta nu-i rău cotată (4,3)! Interiorul cuprinde doar câteva mese, precum se zărește dincolo de pereții de sticlă, în schimb are o mică terasă lipită (ocupată în totalitate) și un șir de vreo 10 mese dispuse pe partea cealaltă a aleii în trepte. Aici n-a fost greu să găsim o masă.

Localul nu pare să aibă cine știe ce pretenții, judecând după mesele metalice vopsite în verde, neacoprite de nimic altceva. La fel și scaunele, cât se poate de banale. Meniul acoperea o pagină și sub numele stabilimentului scria: kindergarten-bar-nursing home. Să mor dacă am înțeles ceva! În fine, pot trăi cu această nelămurire... Dedesubt erau înșirate vreo 20 de feluri și câteva deserturi, dar nedumerirea noastră a sporit când am constatat că toate prețurile erau minuscule, 4-5 euro! Oare așa să fie și porțiile?! Habar n-aveam ce și mai ales cât să comandăm!

Dar ne-a descurcat ospătarul, care ne-a lămurit că sunt un fel de tapas, nici prea mari, dar nici mici. Ne-a sugerat să luăm vreo 5-6 feluri, pe care să le împărțim, ceea ce am și făcut. Încerc să-mi amintesc: o mâncărică de linte cu brânză de capră, alta de năut cu spanac, chifteluțe cu sos de iaurt, salată rece de cartofi cu păstrăv afumat, salată de sfeclă cu iaurt și nuci și pâine. Totul a fost gustos și îndestulător, n-au mai rămas decât câțiva cartofi. Apa am primit-o din partea casei, la carafă, iar eu și cu Tati am sorbit și câte o bere. Am plătit 42 de euro.

Cam astea au fost mâncătoriile pe care le-am testat în Atena de data asta, una pe zi, la prânz, în rest am mâncat în apartament chestii reci, dimineața și uneori și seara. Evident că există mult mai multe opțiuni și mai cred că e greu în Grecia să nimerești ceva nașpa în materie de mâncare, până acum nu ni s-a întâmplat. Peste tot se laudă cu feluri tradiționale și în general le fac delicioase (chiar mai devreme, fără să știe ce pritocesc eu aici, își aminti Tati de mielul de la Attalos!).

Astea fiind spuse... să ne fie de bine și să auzim și poveștile voastre! :)

---

VIZUALIZĂRI: 4715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI