Star.parthenon Apt - o stea pe harta turistică a Atenei

TIPĂREȘTE

Vă spuneam că în Atena am avut una dintre cele mai bune cazări din viața noastră turistică (mă refer, desigur, la raportul calitate/preț). Am citit chiar de curând păreri pro sau contra diferitelor tipuri de cazare: hotel, pensiune, apartament etc. Sunt avantaje și dezavantaje incontenstabile în fiecare caz, nu detaliez aici. Tocmai de aceea noi n-avem nicio preferință, adică rezervăm ce ni se pare drăguț și convenabil pentru noi pentru momentul respectiv. De obicei, când plec doar cu Tati, căutăm camere de hotel sau pensiune, iar când ne însoțesc și copiii, apartamente; dar nu e o regulă, depinde, sunt multe variabile în ecuație. De data asta eram 3: eu, Tati și Istețica.

Recunosc că mi-am prins urechile când am început căutările pentru Atena! Sute de oferte, care mai de care... După vreo 2 ore, nu m-am ales decât cu o durere de cap și cu ochii împăienjeniți. Cu răbdare, am reluat procesul în alte zile și, din aproape în aproape, am ajuns la Star.parthenon: apartament cu cotație excelentă (9,8 pe booking), în buricul centrului (chiar vis a vis de Muzeul Acropolei), cu vedere la celebrul deal cu celebrul Parthenon (lucru la care țineam foarte mult!), 470 de euroi pentru 5 nopți, cu posibilitate de anulare gratuită până cu 21 zile înainte.

Am comunicat cu proprietarul cu o zi înaintea plecării la Atena pentru a-i anunța ora aproximativă a sosirii. Adică i-am trimis un sms, anticipând că vom ajunge în jurul orei 17. Mi-a răspuns, rugându-mă să-l sun când suntem în fața ușii, de unde am dedus că locuiește foarte aproape.

Adresa apartamentului este Str. Makrigianni nr. 3 și, de când cu datele mobile și cu GoogleMaps, până și eu pot să ajung din punctul A în punctul B cu ochii (aproape) închiși; ziceți numai cum doriți?! pe jos? cu transportul în comun? cu mașina sau cu bicicleta? De data asta, fiind vorba de vreo 30 km de la Aeroportul Elefterios Venizelos până în centrul Atenei, aleserăm transportul în comun. Și chiar și în această situație am avut de ales, între autobuz (care te lasă în Piața Sintagma, de unde am mai fi avut de mers vreo 10-15 minute) și metrou (M3, linia albastră, 15 stații până la Sintagma, schimbat pe M2, linia roșie, 1 stație până la Acropoli). Am preferat a doua variantă, căci ploua destul de temeinic.

Makrigianni este o străduță semi-pietonală, pietruită, străbătută de o linie de tramvai pe care nu mai circulă însă niciun tramvai. Pe partea opusă Muzeului Acropolei se află un șir de blocuri cu 4-5 etaje, cu balcoane mari, acoperite de celebrele parasolare; parterul acestor clădiri e ocupat în mare parte de taverne și cafenele, cu terasele întinse pe trotuarul din față. N-a fost greu să descoperim adresa noastră, pe geamul de la casa scării era desenat un 3 generos. Ne-am adăpostit de ploaie sub micuța coperină și am sunat la numărul oferit de booking.

În câteva minute a apărut și proprietarul, un tânăr pe care am uitat cum îl cheamă, dar n-am uitat cât de amabil a fost. Am avut o strângere de inimă când am văzut că, în loc să urcăm, coborâm la demisolul clădirii; iubesc lumina naturală și evit pe cât posibil spațiile întunecate (că în trecut am tot avut parte de astea...). Pe scări erau dispuși senzori din loc în loc și, pe măsură ce coboram, ni se tot luminau bucăți de drum. Holul comun de la demisol mi-a adus totuși un zâmbet pe buze când am văzut ce frumos era decorat, cu panouri desenate cu uși și ferestre împodobite cu flori, iar podeaua acoperită cu o imitație de mozaic în nuanțe de gri și cărămiziu; atmosfera creată mi s-a părut grozavă, un fel de a spune: bine ați venit în spațiul mediteranean!

Tânăra noastră gazdă ne-a descuiat ușa apartamentului ce avea să ne fie casă pentru următoarele 5 zile și, după ce a aprins și luminile, acesta ni s-a dezvăluit primitor și ordonat, așa cum și speram să fie! Rând pe rând, ne-a prezentat toate facilitățile și micile chichițe ale casei. Ne-a arătat pe hartă unde suntem și unde sunt principalele puncte de interes și ne-a indicat un soi de broșură creată chiar de el, cu recomandări practice despre zona înconjurătoare (transport în comun, restaurante, marketuri, spălătorie, chiar și un loc unde am fi putut lăsa bagajele după check-out, la nevoie, contra unei taxe modice). Mi-a plăcut ideea, aveam să studiem informațiile din broșură și să ne folosim de unele din ele pe timpul șederii noastre acolo. Deasemenea, ne-a arătat un mic... „caiet de sugestii și reclamații”, rugându-ne să dăm un feed-back la sfârșit, așa cum făcuseră deja predecesorii noștri.

Ca bonus, condițile rezervării specificau „o băutură gratuită de bun venit” și chiar am avut parte de așa ceva, un lichior aromat de citrice, specific insulei Zakinthos, de unde gazdele noastre proveneau. Ne-am bucurat să ne amintim de frumoasa noastră excursie în Zakinthos și ne-am împărtășit bucuria cu tânărul amabil, care s-a bucurat și el amintindu-și de bunica lui din Zakinthos! Am dorit să scăpăm de grija banilor și am achitat cazarea cash, așa cum era specificat în rezervare. N-am primit chitanță, dar nici n-am cerut-o. Nu ne-a fost oprit niciun depozit drept garanție, așa cum se obișnuiește, probabil nici el n-avea chef să mai vină o dată la check out, să ni-l returneze, s-a mulțumit doar să-mi pozeze actul de identitate (sau poate pur și simplu nu păream genul care pleacă acasă cu prosoapele). Pentru că aveam să părăsim apartamentul destul de devreme, am convenit să lăsăm cheile pe masă și să tragem ușa după noi, aceasta încuindu-se automat. Tânăra noastră gazdă ne-a urat sejur plăcut și ne-am luat rămas bun, nu fără a ne încuraja să-l sunăm în orice situație am considera că ne-ar putea fi de ajutor.

Rămași singuri, am pornit a inspecta locuința. Un holișor la intrare, un living cu bucătărie (open-space), apoi un hol îngust ce ducea spre baie și spre dormitor. Nu foarte spațios, dar nici înghesuit, un spațiu în care 3-4 persoane ar putea trăi bine mersi chiar o perioadă mai lungă decât ține o vacanță. Mi-a plăcut că era colorat și că avea o temă: bicicleta. Să vă explic.

Holul de la intrare, acoperit cu plăci mari de gresie alburie (la fel ca întreg apartamentul), era gândit ca un loc unde să te descalți comod când vii acasă (sau să te încalți când pleci, normal), pentru că era mobilat doar cu o băncuță de lemn, vopsită în alb, de felul celor pe care le găsim prin parc. Deasupra, un tablou mare înfățișând o bicicletă sprijinită de un perete de piatră, iar pe peretele opus, o altă bicicletă-cuier, de care atârnau 2 umbrele. În micile spații dintre băncuță și perete, de-o parte și de alta, se aflau câte 2 scaune pliante, extrem de ușoare, pe care proprietarul nostru ne-a recomandat să le luăm cu noi în „excursiile” ce le vom face pe acoperișul clădirii (cu vedere la Parthenon și nu numai).

În living am găsit o canapea deja desfăcută și pregătită pentru dormit, o măsuță cu 4 scaune, încă o măsuță joasă și televizorul. Aspectul coloristic era vesel, dar în același timp elegant, deloc încărcat. De exemplu, pereții văruiți într-un bej neutru contrastau foarte plăcut cu combinația de roșu-alb a canapelei și a celor două mese. Camera avea ieșire spre grădină (ajungem și aici un pic mai târziu), iar ferestrele-uși erau acoperite cu perdele subțiri albe, dar și cu draperii bej cu flori mari roșii, care se asortau fericit cu pernuțele decorative de pe canapea și cu tapiseria scaunelor. Mi-a plăcut mult asta.

Deasupra TV-ului, în micul spațiu dinspre grădină, atârna un tablou cu un citat motivațional (în engleză) care zicea cam așa: „Viața e ca și cum ai merge pe bicicletă; ca să-ți menții echilibrul, trebuie să continui să mergi.” Mda... Pe peretele de deasupra canapelei (văruit în vernil!) erau mai multe tablouașe cu păsări, iar pe cel de care stătea lipită masa mare (văruit în cărămiziu!) se afla o frumoasă oglindă venețiană.

Bucătăria e despărțită de living printr-un perete scund, un fel de tejghea (cunoașteți modelul, cred). 2 scaune înalte, de bar, amplasate pe partea dinspre sufragerie, sugerează că aici ai putea să stai să bei oarece, dar noi le-am privit doar ca decorațiuni și cel mult suport de chei, geantă sau alte asemenea. Nu foarte spațioasă bucătăria, dar dotată cu tot ce ți-ar dori suflețelul și chiar mult mai mult de-atâta! Cu alte cuvinte: aragaz cu cuptor și hotă, frigider cu congelator, cuptor cu microunde, dulapuri peste dulapuri, chiuvetă (desigur). La vedere, pe aragaz sau pe blatul de bucătărie, am găsit câteva vase emailate, filtrul de cafea, cana-fierbător, prăjitorul de pâine, toate din același film, dacă vă puteți imagina, adică de aceeași culoare vernil!

Într-un colț, în câteva boluri și cutiuțe, gazda ne indicase, spre folosință nerestricționată: cafea (am avut de acasă), ceai de plante (foarte aromat!), pliculețe de zahăr și de îndulcitor (câtă grijă la detalii!), cutiuțe cu lapte, gem de casă (delicios), niște pachețele cu un soi de pesmeți (la care Istețica a recurs în ultima dimineață, când ni se cam terminase pâinea). În alt raft, am găsit chestii folositoare la gătit, gen ulei de măsline, oțet balsamic, sare, condimente, chiar și paste. În rest, de toate, adică mai multe dimensiuni de pahare și căni, farfurii, boluri, tacâmuri; nu le mai enumăr, ați înțeles ideea. Inclusiv pet-uri de apă, deși ni se specificase că apa de la robinet e foarte bună de băut (ceea ce am verificat și confirm).

Un lucru pe care l-am apreciat și pe care nu l-am mai întâlnit în alte locuri a fost prezența a 4 halbe de bere în congelator. Mă rog, halbe am mai văzut eu la viața mea, dar de-astea nu! Ușoare, din plastic, cu pereți dubli, între care se găsea un lichid care îngheța și menținea multă vreme temperatura berii. Posibil să fi fost altceva decât apă, mie mi s-a părut că se dezgheța mult mai greu decât apa. Mă rog, interesant și util...

Pe holul dinspre dormitor n-avem nimic de remarcat decât vreo 2-3 tablouri cu imagini din Zakinthos, ce ne făceau să suspinăm de câte ori treceam pe lângă ele. Plus instalația de dat drumul la boiler, despre manevrarea căreia primisem instrucțiuni de la gazda noastră.

Baia era decorată în bej și maro deschis și conținea de toate, mai puțin mașină de spălat rufe (menționez, pentru că noi chiar am avut nevoie de așa ceva într-o vacanță mai lungă). Inclusiv o sumedenie de consumabile: șampon pentru fete și șampon pentru băieți, balsam de păr, săpun lichid, chiar și chestii mai... de folosință intimă (e prima dată când întâlnesc!). Plus produse de curățenie de mai multe feluri și rezerve de hârtie igienică (am un stres cu asta!). La boiler trebuia să dăm drumul cam cu jumătate de oră înainte să ne dușăm și să închidem după aceea. Ca mai peste tot în Grecia, era recomandabil să nu arunci hârtia igienică folosită în vasul de toaletă, ceea ce ne-am conformat.

Dormitorul mi-a plăcut și el mult, un spațiu decorat în culori odihnitoare (lila și gri), cu trimitere spre aromatele lanuri de lavandă. Am avut un pat imens, cu super-saltea, învelit în lenjerie albă de bumbac, mirosind discret a... levănțică. Ferestrele dădeau spre grădină și erau acoperite și aici cu un imprimeu cu flori, dar nu roșii ca în living, ci... mov. Din același material erau croite pernuțele decorative. Prosoapele albe, câte două de persoană, ne așteptau împăturite frumos pe pat, dar ni s-a indicat un teanc de prosoape de rezervă în dulap. Tot în dulap am găsit pături și perne suplimentare, masa și fierul de călcat. Și loc destul pentru hainele noastre, normal...

Deasupra patului ne vegheau deasemenea 2 imagini dragi din Zakinthos, iar pe peretele opus aveam o măsuță albă cu oglindă și un suport de bagaje. Noptiere de-o parte și de alta patului. Prize suficiente, bune de pus la încărcat noaptea electronicele din dotare.

... Ei, și a venit rândul grădinii! Da, deși era situat în demisolul blocului, apartamentul avea ieșire în curtea din spate, lucru care ne-a mirat puțin la început (probabil clădirea era construită în pantă, deși de afară nu-ți dădeai seama). „Grădină” e un pic exagerat spus, totuși locul era aranjat plăcut; singurul meu regret este că, din cauza anotimpului, nu ne-am putut bucura de el așa cum ar fi meritat.

Chiar în mijloc creștea un palmier imens, iar aproape de clădire, vreo doi portocali (încărcați cu portocale), deci locul era destul de umbros. Pământul bătătorit fusese în parte acoperit cu „gazon” de plastic și străbătut de câteva „alei” formate din plăci mari de beton. Din loc în loc fuseseră plasate tot felul de obiecte de decor, dintre care nu lipsea o bicicletă încărcată cu ghivece de flori. Alte ghivece erau plantate peste tot, aspectul era unitar și plăcut, fără a fi încărcat. Sub o copertină, chiar lângă zidul apartamentului, se afla zona de relaxare: o masă, o canapea și 2 fotolii, toate din plastic-imitație de ratan. Gazda ne arătase un fel de ladă, unde puteam găsi pernele aferente (momentan erau strânse, să nu le ude ploaia).

Mi-ar fi plăcut să mâncăm micul dejun și să ne bem cafeaua aici, dar diminețile erau destul de friguroase și n-a fost posibil (doar pentru cafea, într-una din zile, m-am înhăimurat bine și am #Rezistat de una singură!). La fel, ar fi fost drăguț să savurăm un pahar de vin sau de bere seara, la întoarcerea de pe coclauri, dar evident că și serile erau răcoroase; am prins una mai ok totuși și am profitat, a fost extrem de liniștitor, nu ca atunci când asculți valurile mării, dar oricum...). Am ajuns într-o zi și la prânz acasă, era foarte cald pentru cât de gros ne îmbrăcaserăm noi și ne-am abătut să ne mai lepădăm din cojoace și, încălziți cum eram, am șeruit o bere (în halbele noastre congelate) în cocheta noastră grădină; a fost frumos, păsărelele cântau, razele soarelui se strecurau curajoase printre portocale și frunze de palmier... Îmi imaginez ce oază de răcoare trebuie să fie acest spațiu vara, pe căldurile alea care te doboară!

Terasa de pe acoperiș nu e organizată ca o terasă, aici pozele de pe booking ne-au cam păcălit. Dar nu ne-am supărat prea tare, oricum nu era de stat prea mult nici aici, bătea un vânt turbat, oricât de cald era afară. Gazda noastră ne-a spus că, pentru a ajunge pe acoperiș, trebuie să folosim liftul de serviciu. Prima dată am râs când am intrat într-ăsta: mic-micuț, abia încăpeam 3 bucăți în el, iar pereții erau căptușiți cu... carton. Ne-a intrigat aspectul, blocul părea mai degrabă de oarece fițe, în buricul Atenei; nu sunt sigură, dar am presupus că probabil era liftul cu care cărau tot felul de chestii și au ales această metodă pentru a proteja pereții interiori ai liftului de eventualele injurii.

„Terasa” de pe acoperiș era de fapt etajul al 6-lea. Un spațiu deschis, acoperit cu gresie, centrat de casa liftului, mărginit de o balustradă metalică nu foarte înaltă (n-aș lăsa un copil să se apropie prea tare). Noi am urcat aici de câteva ori, cu sau fără scaunele pliante: în prima dimineață de aici ne-am început explorarea Atenei, mai ales că strălucea un soare curat, iar Parthenonul ni s-a înfățișat în toată splendoarea lui; dar și la fiecare apus (mai puțin la ultimul, care ne-a prins pe Dealul Likavitttos), admirând cerul și norii colorați mereu altfel de soarele ce cobora dincolo de cocoașa Dealului Philopappou... Foarte frumos loc, faine clipe petrecute acolo!...

Una peste alta, cam asta a fost cu apartamentul nostru din Atena. Am uitat să spun că era dotat cu aer condiționat (inutil pentru noi în acest sezon), dar și cu încălzire centralizată. Am observat că ni se încălzeau caloriferele doar seara, dar era suficient, se făcea destul de cald. Wi-fi era disponibil, eu mi-am folosit datele mobile de pe telefon, dar m-am logat în ultima seară și la rețeaua casei, doar așa, de verificare; mi s-a părut ok.

Precum am spus, clădirea cu Star. parthenon se află în plină Plaka, înconjurată de o mulțime de taverne și cafenele, de magazine (inclusiv alimentare), muzee și obiective turistice. Noi n-am folosit deloc transportul în comun pentru vizitarea Atenei (ce-i drept, suntem destul de umblăreți). La o adică, doar traversați și aveți stația de metrou Acropoli, iar în spate, la vreo 300 m, pe Bd. Syngrou, trec autobuzele.

Ne-am simțit minunat aici, de aceea recomand cu toată gura Star. parthenon. Poate părea un pic cam scump, dar eu consider că-și merită banii pentru toate avantajele pe care le oferă (să nu amintesc decât de acela că am făcut economie cu transportul). Raport calitate/preț excelent, aș zice!

---

VIZUALIZĂRI: 1663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI