Mi-a plăcut la Cheile Grădiştei

TIPĂREȘTE

Dezamăgită după tentativa nereuşită de a lua masa de prânz la restaurantul unei cabane situate într-un cadru natural de excepţie la Restaurantul Cabanei Popasul Craiului, goniţi de ploaie, dar şi de lipsa de profesionalism şi ospitalitate a personalului, ne-am repliat rapid, ne-am urcat în maşină şi am pornit în căutarea altei „mâncătorii” care să ne satisfacă dorinţele. La Plaiul Foii nu am mai încercat, deoarece ne întâlnisem la Popasul Craiului cu turişti care veneau de acolo şi care nu putuseră să mănânce din cauza aglomeraţiei, dar care, ca şi noi, rămăseseră şi aici cu ochii în soare, pardon, în ploaie.

Am pornit pe drumul spre casă având ca variante două pizzerii din Bran de care altă dată fusesem mulţumiţi, dar ideea de pizza nu a întrunit unanimitatea de voturi, astfel că am pus cap compas pe unul din restaurantele de la Cheile Grădiştei, unde meniul este suficient de variat pentru a putea satisface pretenţiile tuturor participanţilor. Dacă nici această variantă nu ar fi fost câştigătoare, nu ne mai rămânea decât să sunăm la pensiune şi să ne plângem în cor că suntem leşinaţi de foame, cu speranţa ca, de milă, să se îndure cineva să pornească grătarul până ajungeam şi noi.

Toţi mai fusesem anterior la Cheile Grădiştei şi fusesem mulţumiţi, în plus ştiam că găsim acolo chiar două restaurante. Am decis să oprim prima dată la cel de jos, ştiind că acesta oferă o mâncare mai variată şi mai gustoasă decât cel de sus. Cel puţin eu aşa îmi aminteam.

Depăşim noi Moieciu de Jos şi ne continuăm drumul spre Moieciu de Sus, oprindu-ne în satul Cheia la Complexul Cheile Grădiştei. Parcăm maşina în parcarea amenajată şi foarte generoasă a complexului. Prima impresie: cam aglomerat, dar aici aşa a fost mereu.

Urcăm direct la etaj şi ieşim pe terasă. Mese puţine şi toate ocupate, dar totuşi norocul ne-a surâs pentru că am ochit imediat o masă la care cele două doamne tocmai achitau nota de plată, semn că vor elibera în scurt timp masa respectivă. Deci, răbdare şi... tutun :D. Fumătoarele îşi aprind repede o ţigară şi trimit nefumătorii să caute un meniu pentru a câştiga timp. Până să ne terminăm noi ţigările, s-a eliberat şi masa pe care pusesem noi ochii, ne-am aşezat şi am terminat de studiat meniul. Tot noi ne-am ocupat şi de debarasarea mesei, niciun ospătar sau ajutor nefăcându-şi apariţia în zonă. Nişte clienţi de la o masă de lângă noi îşi pierduseră răbdarea după ce fuseseră ignoraţi total mai bine de o jumătate de oră şi începuseră să vocifereze. Nasol momentul. Deja ne era foarte foame, mai ales mie :D, şi nu aveam niciun chef să aşteptăm în neştire. O băgăm la înaintare pe tânăra domnişoară care ne însoţea şi o trimitem să caute un ospătar. Misiune îndeplinită. Fata nu s-a întors cu mâna goală, ci însoţită de un ospătar tânăr şi simpatic, care mai avea puterea să glumească în ciuda faptului că era foarte stresat şi cu greu mai făcea faţă comenzilor clienţilor.

Am comandat aşa: o apă minerală la sticlă de 330 ml (7 lei), un Aperol Spritz (19 lei) – preferatul şoferiţei, care acum avea curaj deoarece se afla foarte aproape de casă, o limonadă (16 lei), o bere Silva (9 lei) şi o sticlă mică de Pepsi (7 lei), care ne-au fost aduse aproape imediat, apoi două ciorbe de burtă (16 lei) cu smântână şi ardei şi două ciorbe de fasole (14 lei) cu salată de ceapă roşie alături. De comun acord, am sărit peste felul principal, deoarece ne aşteptau prietenii la grătar la pensiune şi trebuia să mai lăsăm loc şi pentru acela, astfel că am trecut direct la desert, unde, la unison, am cerut patru porţii de papanaşi (15 lei) cu dulceaţă de afine, pe care i-am primit cu dulceaţă de mure :D, dar tot buni au fost.

Ciorbele au venit destul de repede, fierbinţi şi gustoase şi au fost pe placul fiecăruia. Desertul a fost excelent. Cred că toţi cei de la masa noastră i-am fost simpatici ospătarului, deoarece am fost serviţi cu mare promptitudine, spre disperarea celor de la masa vecină, care deja nutreau gânduri criminale la adresa ospătarului.

Nota de plată s-a ridicat la suma de 202 lei, aici mai incluzând şi un pachet de ţigări. Rezonabil pentru patru persoane având în vedere şi locul în care ne aflam. Am plătit cu card bancar, adăugând fiecare câte 5 lei pentru Nicu, care merita chiar mai mult pentru rapiditatea cu care ne-a servit.

Mi-ar fi plăcut să fi avut la dispoziţie mai mult timp să ne plimbăm prin Complex, zona este foarte frumoasă, dar nu a fost să fie de această dată. Am revenit la maşină şi am plecat spre pensiune unde eram deja aşteptaţi.

Recomand locaţia pentru mâncarea gustoasă şi variată. Preţurile sunt destul de mari, dar nu chiar de speriat, servirea poate fi promptă sau nu (?!), dar ambianţa a fost mereu plăcută în mijlocul naturii. Nu eram la prima vizită în Complexul Cheile Grădiştei, dar, cu fiecare nouă experienţă plăcută, sunt tot mai convinsă că merită să revin.

---

VIZUALIZĂRI: 2508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI