Stifts-Restaurant

TIPĂREȘTE

Am ieșit de la abație vezi impresii aproape de ora trei, iar ’sorițelul’ își cam făcea de cap prin stomacul fiecăruia. Ajunși la poartă, am dat să căutăm pe Google un restaurant în satul din vale, când ne-a apărut în față un indicator către restaurantul mănăstirii. Păi sigur, se putea „Fundație” fără restaurant? 😊

Și nu unul micuț, pentru turiști rătăciți pe aici la ora prânzului, ci unul cu 700 de locuri în interior (în cinci săli) și încă vreo 200 pe terasă. Și unde, vara, se recomandă insistent să faci rezervare cu măcar o zi înainte. Pe noi ne-au primit așa, erau locuri libere, dar nu vă gândiți că era sala goală, deși trecuse ora mesei.

Stifts-Restaurant

Site: stiftsrestaurant-melk.at/de

Google: 4,2/5 (833 recenzii) maps.app.goo.gl/WU1ioXXdJaHofEXk7

Ce spun ei despre ei: Inițial, în acest loc se afla o orangerie construită în 1750. De-a lungul istoriei, aspectul zonei s-a schimbat, iar în mijlocul grădinilor bine întreținute a fost construită clădirea restaurantului de astăzi.

Cam în aceeași perioadă cu oranjeria, în Parcul abației a fost construit Pavilionul baroc (P83 în articolul trecut) , păstrat nemodificat până în prezent. Frescele din interior trebuie neapărat văzute – au fost realizate de Johann Bergl și înfățișează continentele cunoscute la acea vreme, precum și o alegorie având personaje din lumea umană și animală.

Restaurantul nostru este de primă clasă, cu bucătărie tipic austriacă. Punem un accent deosebit pe originea ingredientelor noastre. Ne aprovizionăm cu carne, fructe și legume exclusiv din regiune, bazându-ne pe parteneri de încredere, care ne-au impresionat cu calitatea produselor lor în ultimii ani. Iar Cafeneaua din Pavilion vă va răsfăța cu delicatese locale, de la produse de patiserie de casă, prăjituri delicioase și înghețată răcoritoare, până la cea mai tradițională și gustoasă cafea.

Ce spun eu: pe scurt, am mâncat bine, într-o atmosferă deosebită. Mai detaliat:

Imediat după Poarta de est a abației se vede o altă poartă, iar dincolo de ea – clădirea din P3-P4. Terasa, care este funcțională doar în sezonul cald, este chiar în față, de jur împrejurul fântânii din P4-P5. Salonul pe care l-am găsit noi deschis, probabil cel mare, este imediat pe stânga după intrare; scările care coboară duc la subsol, unde se află toaletele. Foarte mari, foarte curate, îmi pare rău că nu am făcut poze și acolo (mai ales la panoul galben: Atenție! Loc alunecos! ). Sala de mese este cam prea decorată, după gustul meu; mi-a plăcut barul din P9-P10, care are ușă spre bucătărie. Deși acea ușă este mereu deschisă, în sală nu sunt mirosuri de mâncare, probabil că au hote bune (și, în același timp, silențioase).

Chelnerul care ne-a preluat la intrare ne-a indicat un loc unde să ne așezăm, ne-a adus repede meniul, după care s-a ocupat de o masă mare, unde mânca o familie numeroasă, ocupanții având vârste de la 5 la 85 de ani. Părea că poartă o discuție în contradictoriu cu o doamnă și atât el, cât și doamna, gesticulau excesiv. Spune-mi ce nație ești fără să deschizi gura 😊. Când, într-un târziu, a venit să ne ia comanda, am observat că pe ecuson scria Gianni.

Meniul este cel din P19 și atâta tot. Nu am înțeles absolut nimic, dar ne-am uitat la cei din jur și am ochit ce ni s-a părut interesant, apoi Gianni ne-a explicat în engleză ce și cum. Vedeți și în imagini: s-a mâncat supă de abație (plină de carne și de tăiței, te puteai sătura cu atât), pene cu carne, pene cu suc de roșii și parmezan și varză cu piept de porc și găluște din pâine (eu; cam grasă carnea, am lăsat jumătate în farfurie, dar a fost bun și suficient). Ce nu am fotografiat: cel mai aspectuos și gustos apfelstrudel dintre cele mâncate în vacanța austriacă (adică așa mi s-a spus, că eu nu am luat, am mâncat doar din cel mai rău, în Salzburg).

Berea a fost excelentă și relativ ieftină. Am primit gratuit apă și, drept amintire, șervețele (P16, ne-a adus Gianni o grămadă și ne-a tradus ce scrie pe ele). Nota de plată: dupa vacanța din Danemarca și Suedia, am considerat că aici a fost pomană :) .

A, și ne-am distrat cu anunțul privind Petrecerea de Anul Nou (Silvester, în germană – P18). Se strigă catalogul pe 31 decembrie, la 10 dimineața, masa se întinde la 11:30 (cred că înainte e o slujbă, sau doar timp pentru socializare), iar lumea pleacă spre căsuța proprie la 15. Corect, nu?

La plecare am urcat câteva trepte către micul parc alăturat, de unde se văd bine atât abația, cât și satul din vale. Am atașat poze. La începutul setului (P1-P2) am pus și două imagini care nu îmi aparțin, pentru a putea admira Stift Melk în toată splendoarea sa.

În total am petrecut aici aproape patru ore. Dacă era deschis parcul, trebuia încă una. Din fotografiile văzute pe net, merită și o scurtă plimbare prin sat. Prin urmare, vara ar trebui alocată cel puțin o jumătate de zi pentru vizitarea abației.

---

VIZUALIZĂRI: 41 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI