Noi doi şi... Melba

TIPĂREȘTE

După cum am menţionat şi în review-ul referitor la pensiunea Dunavis, întâlnirea de la Băile Herculane ne-a determinat să plecăm de-acasă cu o zi mai devreme, pentru a revedea frumuseţile Clisurii Dunării, dar şi pentru a încerca savoarea mâncărurilor tradiţionale din zona respectivă. Buuuuun!

Lăsat bagajul în cameră, făcut fotografii cu pensiunea, cam o oră şi ceva de odihnă pentru jumătatea mea, apoi plimbăreală până seara! Am plecat din Orşova croiţi să revedem Eşelniţa şi Dubova, dar şi să mâncăm pe undeva. Despre obiectivele de aici nu are rost să mai povestesc, sunt de o frumuseţe aparte, pentru noi fiind un avantaj faptul că ne-am putut plimba liniştiţi, am văzut ce era de văzut pe îndelete, în tihnă, încă nu s-a deschis sezonul pe Clisură. Ne-am bucurat ochii şi sufletele cu minunatele peisaje, dar foamea ne-a reamintit că trebuie să oprim undeva pentru a o linişti.

După îndelungi căutări, ne-am reamintit vorba unui personaj politic al zilelor noastre: ghinion! În martie, prin Eşelniţa şi Dubova ai impresia că totul este amorţit, în hibernare, ca urşii! :)

Multe pensiuni sunt închise, la unele se efectuau lucrări de modernizare, multe restaurante închise, deja ne gândeam să ne întoarcem la Orşova şi să mâncăm la un restaurant din oraş. Am făcut o ultimă încercare, la pensiunea Melba din Dubova, şi... bingo! Ni s-a spus că putem lua masa la ei fără probleme, aşa că ne-am aşezat bucuroşi la o masă din restaurant, un ospătar aducându-ne imediat meniurile.

Dacă tot te afli pe malul Dunării, e păcat să nu încerci preparatele din peşte, la fel am făcut şi noi, solicitând două ciorbe de peşte, o saramură de crap şi o saramură de şalău, ambele cu mămăliguţă, şi două limonade cu miere.

Ciorbele au fost aduse repede, înfometaţi fiind le-am devorat repede, au fost bune, nu ceva ieşit din cale-afară dar au mers. Pentru felul doi am aşteptat cam 35-40 de minute, dar când ne-au fost aduse cele două porţii de saramura, aproape identice ca mod de prezentare, vorba unui prieten, erau ,,arzânte'', a trebuit să mai aşteptăm alte 20 de minute să putem mânca. Eu am ales saramura de crap, iar Ninoaşca mea a preferat saramura de şalău. De gustul acestora nimic de reproşat, au fost bune, bine pregătite, dar peştele era prăjit în făină, având o crustă rumenă şi subţire, nu a fost gras.

Un coleg de pe AFA a menţionat într-un articol despre pensiunea Melba că a mâncat o saramură cu peşte făcut pane, cum am avut şi noi, nu ştiu ce să zic, sunt multe reţete de saramură de peşte, depinde de zonă, de tradiţii, oricum nouă ne-a plăcut. Nota de plată - 109 lei, rotunjită cu bacşişul aferent la 120 lei.

Ce ar mai fi de menţionat? La restaurantul acestei pensiuni, pe lângă preparatele din peşte pot fi comandate şi specialităţi din carne de porc, vită sau pui, veţi vedea în fotografiile cu meniul, i-am întrebat dacă putem comanda orice din meniu, răspunsul fiind afirmativ, un aspect pozitiv pentru cei de la Melba. Preţurile, specifice Clisurii Dunării, că doar mănânci pe malul apei, îţi clăteşti ochii cu superbele peisaje, mai un vapor, mai o şalupă, mai o barjă, e altceva! :) În sezonul de vară, să iei masa la mesele de pe ponton sau de pe terasă înseamnă răsfăţ total, un adevărat privilegiu!

Concluziile? Să zicem că a fost bine, mâncare bună, servire rapidă, că doar noi eram pe-acolo, personalul amabil, per ansamblu am fost mulţumiţi, recomand restaurantul pensiunii Melba.

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 9338 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI