Sa Corte Noa

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

@adso: Felicitări pentru Noul An petrecut la Torino și pentru meniul ales la acest local! Oricum până în 1000 de lei meniul pentru două persoane a fost foarte bine. Habar nu am cât este la noi, poate tot la fel. Trei sticle de vin mi se pare foarte mult, mă refer la meniul propus de restaurant. Ați vrut să aveți o experiență și cu cel sărbătorit în stradă dar din ce ai povestit nu a fost ceva nemaipomenit. A meritat și acesta pentru comparație!

Eu am stat al șaselea an cu nepoții de la Brașov! Cel mare a cam bombănit că nu prea mai vrea să vină, așa că la Anul Nou viitor tot sper un nepot de la băiat să schimb barca cum s-ar zice.

Un Nou An cu multe călătorii frumoase și diverse vă doresc!

@adso: Ați avut noroc să găsiți locuri la Sa Corte Noa ăsta, așa în scurt. Dar având în vedere că Revelionul, în multe locuri din Europa, se sărbătorește cu o cină un pic mai festivă (nu ca la noi, all night long) probabil că cei mai mulți petrec în familie și nu iau cu asalt restaurantele.

Lintea aia cu salam, care zici c-ar fi de tradiție, nu mi se pare că arată prea bine (poate a fost gustoasă, nu știu ce să zic!), dar totuși, eu zic să te bucuri că nu au ca tradiție să mânănce la cina de revelion specialitatea casu marzu! Se spune despre această” brânză putrezită” că o mănâncă doar cei curajoși. Nu este de mirare, având în vedere că în ea colcăie larvele unor insecte cu care este infestată această brânză... cică pentru savoare!

@adso: Foarte tare. Eu admir persoanele care pleacă de-acasă în noaptea dintre ani tocmai pentru că noi nu plecăm. Dintr-o mare comoditate.

Citeam articolul tău și mustăceam, asta vis-a-vis de un schimb de ecouri anterior în ceea ce privește rezervarea în avans. Chit că de data asta a fost un restaurant și nu neapărat un obiectiv turistic. Înțeleg totuși că erați pregătiți sufletește pentru un eventual revelion în stradă, așa că prea mare importanță n-avea. Cu obiectivele turistice e mai greu. Dacă te duci acolo ca să le vizitezi și nu găsești bilete, nu știu cât de pregătit sufletește trebuie să fii ca să te plimbi pe stradă și să nu vezi ceea ce ți-ai fi dorit să vezi.

Îți doresc să petreci multe revelioane de-acum încolo, exact unde îți vei dori să fie.

@mprofeanu: Sărut mâna, și mulțumesc pentru ecou!

Prețul a fost unul normal (pentru ei), chiar puțin sub medie. La primul restaurant, dacă ne primeau, era 100 de persoană. Am mai văzut anunțuri prin oraș, la 100,110,120, în funcție de meniu și de poziționare. Dar nu prea mai erau locuri, undeva ni s-a propus să stăm la o masă afară, până se eliberează ceva înăuntru, după 22:30.

Meniul... nu l-am ales. Eu nu mă omor nici cu peștele, nici cu fructele de mare, dar, până la urmă, a fost bine, mi-a plăcut ce am mâncat.

Vinul, să știți, s-a băut! A rămas din prima sticlă, cel roșu nu a fost foarte bun. Dar cele două sticle de vin alb au mers perfect cu peștele! Până la urmă, la cinci persoane, „consumat” așezat, în mai bine de trei ore, a fost numai bine.

E foarte frumos să petreci în familie, mai ales cu nepoții. Vă invidiez pentru asta. Și vă doresc să vă aducă nepoți și băiatul!

Un an bun și dvs. și, de asemenea, călătorii frumoase!

@k-lator: Da, chiar am avut noroc. Am mai identificat, tot în seara de 30, două localuri care ne-ar fi primit, dar ori era mai scump la condiții similare, într-un caz, ori era mai rău, în celălalt.

Să știi că italienii nu prea stau acasă: prima parte a serii o petrec la restaurant, iar a doua la bar / club. Tineri și maturi deopotrivă.

Torino are sub 1 milion de locuitori și 4000 de restaurante listate pe Tripadvisor. De comparat cu Bucureștiul, de exemplu, unde, la 2 milioane populație, sunt 2000 de restaurante. Iar Torino nu este cine știe ce oraș turistic, restaurantele sunt pline cu localnici.

Lintea aia a fost oribilă, iar salamul gras și sleit. Am gustat puțin și am lăsat în farfurie. Nu doar eu.

Casu marzu e specialitate sardă, se putea comanda, am văzut-o în meniul lor. Ai dreptate, nu sunt curios să aflu cu adevărat cum e .

@Pușcașu Marin: Mulțumesc pentru vorbe, pentru urări! De ce am mai scrie pe aici, dacă nu ne-am întinde la discuții după, nu?

Da, nu plec fără rezervări. Ideea este că nu am știut cum funcționează „sistemul” , oarecum de asta am și scris articolul, poate folosește și altora.

Am pus întrebări pe niște grupuri și am primit sfaturi proaste: ni s-au indicat câteva restaurante care organizează revelioane ca la noi, unul din ele chiar cu specific românesc - care, însă, nu mai aveau disponibilitate cu o lună înainte. De asta și spun că eram resemnați. Până la urmă, nici în România nu mai găsești loc pentru petrecrea de revelion cu o lună înainte. Asta e, ne-am spus.

Doar că, la italieni (cel puțin în Torino), e altfel. Ei stau la cină până la miezul nopții, apoi ies la distracție. Masa și băutul/dansul sunt chestii separate, nu le amestecă într-o mare petrecere până la ziuă. Cina durează de pe la 9 seara până la 12, apoi fiecare se întinde cât dorește. Și, după atmosfera pe care am simțit-o în noaptea aia prin oraș, sunt mulți cei care doresc .

În principiu, era suficient să ne alegem pe net un restaurant, să studiem pe site-ul lor meniul de „capodanno” și să sunăm pentru a rezerva, cu câteva zile înainte de plecarea din țară. Nu era complicat, dar nu ne-am priceput ce și cum să facem. Pe viitor, vom ști.

@adso:

Nu numai la italieni. Am petrecut noaptea dintre ani - 'așa zisul revelion' 2024/2025 în Austria si cina festivă a început la 19:00 și s-a încheiat la miezul nopții cu focul de artificii - ba nu, mint!... cu nota de plată .

Și pentru că pensiunea la care am stat nu organiza nimic de genul acestui eveniment, a trebuit să ne rezervăm la un restaurant, în apropiere. Norocul nostru că am putut să mergem și să ne întoarcem pe jos (fără să folosim mașinile), căci deși masa de revelion s-a desfășurat într-o perioadă așa scurtă, băutura a curs continuu... de la cocktailul de întâmpinare, șnapsurile băute în cinstea faptului că ne-am găsit locurile la masă (eram 12 adulți și 5 copii), berile de aperitiv și vinul pentru felurile principale... până la șampania de sfârșit... da, doar asta din urmă 'a intrat' mai greu! Pentru noi, că ceilalți ucrainieni, polonezi, danezi... ce am observat eu p-acolo, părea că n-au această problemă

Desigur, știam toate astea din timp, și rervarea a fost cu vreo 2 luni înainte.

@k-lator: Bine de notat.

Noi am decis oarecum „din scurt” plecarea. De asta am și ales o destinație mai liniștită (și mai accesibilă financiar, am cheltuit, cu tot cu zbor, mai puțin decât am fi cheltuit în țară, la același număr de zile).

Care, însă, s-a dovedit a fi surprinzător de ofertantă, nu am avut deloc momente moarte și ne-a plăcut absolut tot ce am văzut. Pe primul loc - Sacra di San Michele, despre care sigur am să vorbesc, la un moment dat. Prietenii știu de ce .

Să vă fie de bine! (chiar dacă lintea cu salam și vinul roșu n-au prea fost pe gusturile voastre)

N-am mai auzit niciunde să suni la ușa unui restaurant! E puțin ciudat să faci asta

Referitor la timpul scurt de petrecere (până în ora 12:00 noaptea) am auzit că așa se întâmplă în mai multe țări vest-europene. La noi, românii, bairamul începe după 12:00, când musai felul principal (sarmalele) trebuie să fie în farfurii, urmate apoi de friptură + desert.

Nu-mi amintesc (sau nu știu eu) ca înainte de '89 să fi ieșit bucureștenii pe stradă, după miezul nopții. „Moda asta” am preluat-o și noi de la vestici.

Aștept să citesc și despre cina de pe 1 ian. 2025. Sunt curioasă să știu dacă în meniu a mai fost lintea cu salam

Te felicit pentru că am aflat lucruri noi din articol, dar și pentru pozele atașate!... și, , ca de obicei

@doinafil:

Mulțumim!

Sincer, nici eu nu am mai întâlnit așa ceva. Restaurantul, deși foarte aproape de inima orașului, este situat pe o stradă ciudățică, am crezut că acesta e motivul pentru care țin mereu încuiat. Pe de altă parte, chiar așa, tot au intrat doi cerșetori. Cine știe, dacă nu ar exista obiceiul ăsta, nu s-ar mai putea mânca acolo din cauza lor .

Pe de altă parte, am luat cina, pe 2 ianuarie, la un restaurant mult mai luxos, pe una dintre străzile pietonale cele mai „selecte” . Ei bine, și acolo se încuia ușa. La restaurantul la care am fost pe 30 și pe 1, sau la un altul, unde am ajuns pe 3, nu se încuia. Habar n-am care e treaba.

De fapt, nici nu este o petrecere. Ci doar o cină mai bogată, care se întinde vreo trei ore. Nu se dansează, deși se aude muzică în surdină.

Petrecerea, pentru cine dorește, urmează după miezul nopții, în altă parte - într-un bar sau într-un club. Erau cozi de zeci de persoane, la unu noaptea, la porțile acestora.

Mă știți că îmi place mult să scriu despre restaurante, nu-i așa? Cine știe, poate că am să o fac. Am intrat în mai multe locuri și peste tot a fost interesant.

Sigur voi scrie despre masa din Avigliana, din ziua în care am vizitat Sacra di San Michele.

Asta este una dintre cele mai faine chestii care mi s-au spus prin ecouri. Mă bucur dacă cineva află chestii noi din ceea ce scriu pe aici. Mulțumesc!