Pe unde am mâncat în Samarkand

TIPĂREȘTE

Deși mâncarea națională a uzbecilor este plovul, atunci când te afli în Samarkand vorbești mai întâi despre... pâine. Am descoperit asta încă din prima zi, plimbându-ne pe străzile orașului: multe brutării, multe puncte de vânzare. Pentru localnici e limpede: nu există nimic mai gustos decât pâinea de Samarkand!

Se coace într-un cuptor special, numit tandyr, după rețete vechi de milenii. Cică poate fi mâncată vreme de trei ani după ce a fost fabricată: este destul să fie stropită cu apă și încălzită în tandyr, iar gustul ei redevine cel din prima clipă (așa ne-a zis Firuza, așa scrie și pe net, deci așa o fi).

O legendă spune că hanul din Buhara (între 1500 și 1900, Samarkandul a făcut parte din Hanatul, apoi Emiratul de Buhara) şi-a întrebat sfetnicii de ce aduc pâinea din Samarkand, în loc să o facă la fața locului și să o mănânce proaspătă. I s-a răspuns că pâinea este gustoasă numai dacă este coaptă în Samarkand, dar hanul a ordonat să fie căutat și adus în capitală cel mai bun brutar. I s-a făcut voia: a fost identificat cel mai priceput maestru, care și-a dat toată silința, însă... pâinea nu avea același gust. Sfetnicii au tot încercat să optimizeze procesul tehnologic și ingredientele folosite, aşa că au adus din Samarkand cuptoare tandyr, făină, apă, dar, chiar și așa, pâinea era diferită. Atunci hanul a ordonat să fie omorât brutarul, considerând că el „sabotează” dorința sa. Pe eșafod, acesta a glăsuit: „Mărite, mă poți ucide, dar nu vei putea aduce în Buhara aerul din Samarkand” . Spre gloria sa, hanul a recunoscut adevărul acestor vorbe, l-a cruțat pe brutar și a reînceput să transporte pâinea din Samarkandul cel cu aer magic, la fel ca înainte.

Pâinea asta se numește nan (cea obișnuită, P3) sau lepioșca (cea „împodobită”, P2). Tot specifice locului sunt niște plăcinte triunghiulare cu carne, samsa (stânga-jos în P4). Se vând peste tot, dar cele mai lăudate sunt cele din Piața Mare a orașului, Sîov Bazari (Siyob Bozori) maps.app.goo.gl/hp3pZW2wbU4eVgHSA, situată la capătul nordic al axei pietonale, Str. Tașkent (Toshkent yo’li) .

Pe timpuri, fabricarea acestor delicatese era secret de stat. În ziua de azi, oricine poate învăța ce are de făcut pentru a deveni la fel de vrednic ca brutarul din legendă, ba chiar mai vrednic decât el. Contra unei modeste sume de 461 lei, pe GetYourGuide îți poți rezerva locul la un curs de MasterChef și, în patru ore, gata, rezolvat, ai dobândit toate competențele dorite! getyourguide.com/ro-ro/sa ... n-samsa-t890205

______

Am ajuns în Samarkand la amiază, cazarea a decurs rapid, prin urmare am fi avut vreme să luăm prânzul, mai ales că dimineață mâncaserăm în tabăra de iurte și nu tuturor le plăcuse meniul. Dar, așa cum am mai povestit, drumul a fost ucigător, o persoană a rămas să zacă în pat, deci am decis să luăm direct cina; până la ora mesei, liber la samsa!

Restaurantul pe care l-am ales era cam cel mai bine cotat din oraș, la vremea aia avea 4,8 pe Google; acum a scăzut puțin. De altfel, pe meniu se laudă și ei că ar fi „The Best Restaurant in Samarkand” 😊. O fi sau nu așa, nu ai paria nicicum pe asta dacă privești „stabilimentul” din stradă: e fix ca în bancul cu asemănările dintre Trabant și stabiliment 😊😊😊.

Shokhrukh Nur, So’zangaron ko’chasi (peste drum de Restaurantul Historic, care are o fațadă mult mai impunătoare)

Google: 4,7 (715 reviews) maps.app.goo.gl/ESa9pWisWenQsvf48

După intrare, dai de o curte interioară cu mese; într-un colț sfârâie grătarul, în altul (chiar la intrare, P8, în dreapta) e o chiuvetă lângă o ușă de după care vine un miros greu (sfat: a nu se folosi toaleta dacă veniți aici!), pe o latură e un frigider cu diverse cărnuri și o masă pe care tronează o casă de marcat ca cele de la Cooperativele sătești din vremea comuniștilor (aici se vine la final, pentru a se face plata), iar niște scări duc într-o sală de la etaj.

Era cât pe ce să facem drum întors, când un băiat ne-a mirosit că suntem oameni fini și ne-a condus în salonul dedicat oamenilor fini. Aici – Occident! La preț de Orient, pentru că este restaurantul unde am mâncat cel mai ieftin în întreaga vacanță.

Meniul este exact cel care se vede în P14. Pentru a vă da seama de nivelul prețurilor, la vremea aia erau cam 2200 SUM la 1 leu. Ciorba mea de vită cu tăiței de casă a costat 16 lei, un băț de șiș-kebab de miel 14 lei și mai puteți calcula și alte prețuri. Bilă albă: servesc bere. Mare bilă albă: la preț de magazin, 15000 SUM = 7 lei, în rest am găsit-o (atunci când am găsit-o) doar la 30-40-50000 SUM.

Ne-au adus, din partea casei, o pâine aburindă, din care am rupt fiecare câte un colț. Era atât de bună, încât s-a mâncat pâine cu cartofi prăjiți :). Și am mai comandat una (sau două? nu mai țin minte), de data asta cu bani.

Deci: fără să ofere o gamă variată de opțiuni, mâncarea este foarte gustoasă, bine gătită, la prețuri civilizate. În salonul de fiță atmosfera a fost plăcută, servirea – rapidă, oamenii prietenoși și zâmbitori, se vorbește engleză, deci totul bine. Minusuri: toaleta insalubră (eram aproape de hotel, nu am avut nevoie de ea; P20 este făcută în drum spre casă, pe bulevardul central) + se poate plăti doar cash, doar în SUM.

_______

În cea de-a doua zi, Firuza (ghida noastră sufletistă) a fost cea care a ales locul în care să luăm prânzul. (De data asta nu am mai fost la cină, am avut pe altcineva căzut la datorie ☹.) Ora mesei ne-a prins pe Str. Tașkent (pietonală, urmează traseul prin oraș al anticului Drum al Mătăsii și este gândită, în prezent, ca o stradă-muzeu), în drum către Moscheea Bibi Hanîm (Bibi-Khanym Mosque).

Bibikhanum Teahouse, Toshkent yo’li 22A

Google: 3,7 (650 reviews) maps.app.goo.gl/X6gaRAoD3AaDyvxT9

Este cotat mai rău decât restaurantul din ziua precedentă, însă oferă, din anumite puncte de vedere, mult mai mult. Terasa este generoasă, curată, cu ofertă pe stilul fiecăruia: noi am unit mesele din P26, dar ne puteam așeza pe un divan (desculți, turcește) ca cel din P27 (mese au mai rămas goale, dar divanele s-au ocupat toate!).

Meniul de aici este mult mai complex, oricine poate găsi ceva pe placul său (l-am pozat în întregime și am atașat fotografiile). Noi eram opt persoane și nu am comandat unul la fel ca altul, deci am văzut pe masă și borș (da, se spune ca la noi și are gustul care ne este familiar), și plov, și kebab, și piroști cu tot felul de umpluturi (colțunași, mai pe românește, sau chiroști, pe la noi, în Moldova), salate de tot felul, nelipsitul meu miel și altele. Toată lumea s-a declarat mulțumită de ceea ce a primit, chiar nu pricep de unde scorul așa de mic al acestui restaurant.

Mă rog: servire foarte lentă. Am pus asta pe seama faptului că am avut o comandă prea diversă, dar din recenziile citite înțeleg că e o constantă această lentoare. Apoi (nu am mai întâlnit așa ceva niciodată, nicăieri) se plătește pentru toaletă, chiar dacă ești client. Toaleta a fost curată, suma nu era mare (parcă 3000 SUM), dar ideea în sine mi se pare ciudată. Plata se poate face tot numai cash.

Și, nu știu dacă să trec la plusuri sau la minusuri: nu servesc băuturi alcoolice, dar ne-au trimis, cât am așteptat să vină mâncarea, să ne cumpărăm de la un magazin alimentar de pe stradă (pe care ni l-au indicat) și ne-au lăsat să o bem la masă, ba chiar ne-au adus și pahare 😊.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 30 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI