La Premiera, o amintire 'delicioasă'

TIPĂREȘTE

Petrecând 5 zile în Neptun, cazaţi fiind la hotelul Caraiman (vezi impresii), hoinăream prin staţiune în căutarea unui loc plăcut unde să luăm cina. Motivele le poţi citi în review-ul de cazare.

Aşa am descoperit încă din prima seară o terasă drăguţă, la câţiva metri de aleea care duce la Steaguri: restaurantul La Premiera. Rişti să treci pe lângă, pentru că incinta se află la etaj, iar scările sunt ascunse undeva între terasa KM zero, un market şi nişte magazine de haine.

Plimbându-ne prin staţiune cu ochii în patru, ne-a sărit aproape în faţă hostess-ul restaurantului. Foarte drăguţ, vesel, amabil şi foarte hotărât să ne prezinte oferta localului. Trebuie să recunosc că datorită lui am acceptat să urcăm şi să vedem despre ce este vorba.

Există şi reclame chiar în faţa intrării, care te anunţă de ciorbe şi mâncare gătite ca la mama acasă, de pizza pe vatră, numai că reclame din astea am mai văzut şi nu aveam de gând să ne lăsăm duşi cu preşuleţul.

Doar că de data asta ne-am lăsat convinşi. Am urcat vreo 20 de trepte şi am fost întâmpinaţi de personalul foarte amabil, săritor. Ne-au invitat să ne alegem masa şi ne-au înmânat meniurile. Apoi am fost lăsaţi în pace să deliberăm.

Chiar la intrare era cuptorul unde se cocea pizza care mirosea delicios, şi unde pitika noastră s-a lipit de scaunele înalte ca să privească întreg procesul. Foarte amabili, cei care erau “in charge” au luat-o sub aripa lor şi i-au explicat tot ce voia să ştie curiozitatea unei gâgâlice de 3 ani şi jumătate.

Restaurantul este frumos şi ambianţa plăcută. Terasa este mare, destul de aerisită, cu vedere către stradă. Există totuşi, în funcţie de masa la care stai, riscul să te alegi cu vreo durere de ceafă din cauza curentului. Dar asta numai dacă vremea de afară e de aşa natură. În prima seară petrecută aici cam bătea vântul şi îşi făcea de lucru cu “prelatele” (nu ştiu ce alt termen să folosesc) puse în loc de geamuri, care te mai adăpostesc niţel. Spre norocul nostru nu am avut probleme cu acest aspect. Iar în celelalte seri cât am fost aici vremea a fost foarte plăcută.

Pentru prima noastră alegere, neştiind cam câte stele ar putea avea mâncarea aici, am mers pe ceva “safe”: cartofi pai, cu şniţele şi ceva fripturi şi, bineînţeles, pizza.

Bucătăria este, de asemenea, la vedere. Poţi să observi stând la masă ce se întâmplă cu păpica ta. Ca să nu mai spun că patronul era acolo şi superviza totul.

Un om foarte de treabă, care îşi ia afacerea în serios: “Client mulţumit, patron fericit!”

Cel puţin aşa mi-a lăsat mie impresia.

Mâncarea a fost gustoasă, proaspătă, servită repede şi cu zâmbetele de rigoare pe faţă. Zâmbete care erau adevărate, nu mimate, şi nu cred că mă înşel.

Oricum, important era pentru noi ca fetita să se simtă bine. Şi cum asta s-a şi întâmplat şi noi am fost mulţumiţi, nu am stat mult pe gânduri şi am făcut rezervare pentru următoarea cină.

A doua seară am revenit şi am fost primiţi cu braţele deschise. Totul a decurs la fel, mai puţin felurile de mâncare. După prima experienţă am hotărât că nu riscăm dacă alegem şi altceva din meniu: am marşat pe o vită gătită în vin, cu sos gorgonzola şi legume la grătar, plus o specialitatea bucătarului, pe care a şi gătit-o în faţa noastră, şi o porţie de paste (restaurantul are specific italian).

Am aşteptat cam 30-40 de minute, dar cum nu stăteam în apă şi aveam băuturile pe masă, nu ne-a deranjat aşteptarea. În treacăt spus, în Bucureşti am vizitat localuri unde am stat mai mult de o oră ca să vină mâncarea… Aşa că… “it was all right”.

Mâncarea fooooarte gustoasă (încă îmi plouă în gură când mă gândesc la deliciul din farfurie) aşa că a meritat răbdarea.

Iar fetiţa noastră era oriunde numai la masă nu, trecând de la cuptorul de pizza la bucătărie, pe lângă şi după bar, alături de ospătăriţa care ne-a servit şi care era din Bucureşti, aşa că legătura s-a creat repede.

Patronul s-a plimbat tot timpul printre mese, întrebând oamenii dacă sunt mulţumiţi şi dacă e totul în regulă. Noi ne-am cerut scuze pentru agitaţia pe care o producea gâgâlicea noastră, dar am fost asiguraţi că nu e nicio problemă. Dimpotrivă, am fost asiguraţi că puţină agitaţie şi veselie copilărească e bine-venită. Mai ales că erau multe familii cu copii şi la urma urmei eram cu toţii în vacanţă.

Una peste alta, am luat cina în fiecare seară aici pentru că n-am avut încotro. “Zbirul” mititel care ne conducea nu ne-a dat de ales. Se cocoţa singură pe treptele restaurantului, fără să greşească cu 1 metru intrarea. Aşa că i-am făcut pe plac şi nu am regretat.

Regretul meu este că nu am apucat să încercăm şi alte restaurante din staţiune, dar la prima revenire în Neptun am de gând să o fac, pentru că am citit multe review-uri despre restaurantele din zonă.

Poftă bună şi vacanţă plăcută 2014! Să ne vedem cu bine pe AFA cu impresii noi...

---

VIZUALIZĂRI: 3918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI