Lavrion

Păi, gata, nu ne mai spui povești?!

De ce, eu am fost cuminte, am fost cuminte la școală, în sensul în care nici n-am frecventat-o, doar ca să nu fac greșeli, nu m-am bătut cu copiii -n fața blocului, pentru că stau la casă, n-am scos limba la oameni, ba, mai mult, ăștia mă salută cu deștu mijlociu erect, dar eu n-am ripostat!

Deci, vreau povești! N-ai, compune, nu mă interesează!

@Yersinia pestis: De-ai ști ce...

Phm... am așa o lehamite de scris amu...

Sunt vremuri când doru' de scris mă doboară și scriu cu mare patos. Doar... acum nu. Mă mai lovește câte o vreme din asta uneori. Și nu vreau să scriu forțat. Mai aștept oleacă. Bașca am făcut proiecte prin curte - lucrări de ateliere practice.

Oi scrie iară. Am ce. Mi-am călcat pe inimă și am fost în nord (est) la Hanu' lui Ureche de pe drum. Sincer, locu-i fain dar regret c-am fost. Era bine dacă îmi țineam vorba și nu mergeam. Și-o să mai scriu un articol Evul Mediu, cum chinuie copiii în biserică lângă Focșani.

Sub Făgăraș a fost bine și am un talmeș - balmeș de poze și filme amestecate ce trebuie sortate, pe subiecte, deși inițial aveam o gândire dar pe teren s-a făcut haos.

Despre câmpurile petroliere și rafinării nu știu dacă interesează pe cineva că despre ciment unora nu le-a plăcut (altora le-a) deși era beton.

Dar mai stau. Poate vreo săptămână, poate nu... am nevoie de pace.

Cu mulțumiri!

@Mioritik????️????: Când vrei, io-s aici, am răbdare!

@Yersinia pestis: ????

Poate mai devreme de-o săptămână, zilele astea... Oi vedea...

Sau ???????????? vedea...

@Mioritik????️????: E ca-n bancul cu ăia doi ruși de emigrează, ilegal, din URSS în Israel. Aici, după ceva timp, unul din ei nu se adaptează și-i spune ăluilalt că el vrea să se-ntoarcă în URSS. Celălalt îi spune că n-are cum, că ce-or să-i facă ăia să-l pedepsească pentru c-a fugit, dar, nah, ăsta nu, că el se-ntoarce. Stabilește cu prietenul lui ca, după ce-ajunge înapoi în URSS să-i trimită ăstuia din Israel o scrisoare în care să-i spună cum e.

Zis și făcut, se-ntoarce ăla în Rusia și, după o lună, cel din Israel primește scrisoarea pe care-o aștepta. Textul era simplu: erau desenate trei oi și-o vacă cu picioarele-n sus.

Nu-nțelege ăsta nimic și se duce la rabi să-l deslușească. Rabi se uită și, imediat îi spune:

-Prietenul tău a scris: -Oi, oi, oi, ce bou am fost că m-am întors!

????

Cam așa...

De fapt oi vedea... ????????????????

Începe minivacanța de sfârșit de noiembrie (am vrut să evit formularea de” începe vacanța de început de decembrie” ) mi-e lene să explic și să par logic... logica și perfecțiunea ajung să plictisească.

Am citit și recitit ce a mai scris lumea pe AFA. Tu n-ai mai scris nimic, dar... o coincidență ciudată m-a făcut să văd ceva, scrii aproape la fel ca cineva care a scris aici până acum ceva timp. Este același stil, inimitabil, neuronii mei lucrează febril, și, dacă e așa cum cred eu, sunt tare bucuros c-ai revenit, indiferent de ce nickname ți-ai ales! Și, mai cred că și pauza de ți-ai luat-o, acum, e un semn.

Evident, e numai părerea mea, te rog, sincer, să-mi ierți îndrăzneala, dar, dacă am dreptate, mă bucur c-ai revenit! Iar dacă n-am dreptate, mă bucur că ai un stil ce-mi place, maxim și, mai ales, că te-am găsit! Deși, cred că te-am regăsit!

Nu e harneală ieftină, citesc comparativ, texte despre cam aceleași subiecte, Doamne, de prima dată de când ți-am citit textele am remarcat asemănarea de stiluri, mie mi se pare identic! Repet, dacă e cum cred , mă bucur foarte mult că ai revenit!!!

@Yersinia pestis: te urăsc

@Yersinia pestis: M-am căutat de semne și nu am găsit. Pur și plus nu am avut chef să scriu. Ocazional mi se întâmplă. Nu e prima oară.

Dar trebuie să mai golesc telefonul de poze și filme ca să fac spațiu pentru că pozele publicate le arhivez în altă parte, pe categorii. Și acum, sincer, sunt așa amestecate că e nevoie de descâlcire.

E așa: întâi subiectele foarte clare și clasice apoi improvizațiile care rămân după subiectele clare și clasice, cu pozele care rămân după ce le arhivez pe cele clare și clasice.

Sincer, improvizațiile îmi plac cel mai mult. Mai ales teme despre care nu ar scrie nimeni ever cum ar fi: litologie, regimul vânturilor, temperaturi medii anuale și alte trăznăi din astea.

Cum ar fi să fii singur pe un câmp pustiu și șă scoți un articol despre asta: ce naiba să scrii? Aici nu e nimic.

Ba da! Este. Unde se află câmpul ăsta? Geografie! Relief! Este teren arabil? A fost scos din circuit? Sau produce? Ce compoziție? Ce granulație? Aparține cui? Mereu a fost pustiu? De ce a fost pustiu? Ce vecini are? Ce fac ei, vecinii? Cu ce se îndeletnicesc? Căi de comunicație? Vid? Serios? Total? Wow! Ce oportunitate! Cale liberă pentru orice. Plus balsam psihic. Brusc, nimicul devine tot. Ce filosofie abstractă! Nu? Plus, nici n-am scris nimic de adâncimea de îngheț și prețul forței de muncă, etnografie, urbanism și beletristică, cu culegerea sa de legende, rapsozi populari și epică folclorică ????

@Yersinia pestis: ești detectiv?

@Yersinia pestis: Mulțumesc pentru efort și grijă

@Yersinia pestis: trebuia să scriu mai des, să te țin ocupat, să nu ai timp să observi coincidențe ciudate sau să-ți pui întrebări ????

@Mioritik????️????:”@Yersinia pestis: te urăsc ”

Bun venit în familie, dar, dacă ai și dorință de răzbunare trebuie să stai la rând!

@Mioritik????️????: Despre obiectivele foarte clare e simplu de scris, poate oricine. Câmpul pustiu, așa cum ai spus, poate duce la o adevărată compoziție, pentru că e liber la gândit și nu e aglomerație scriitoricească, e la fel cu pânza albă de pe șevaletul unui pictor, rămâne de văzut ce va fi :o mâzgăleală ori ceva demn de remarcat.

De regulă pun inimă în locurile unde ajung, de-aia nu pot povesti, pur și simplu, trebuie să adaug ceva ce mă reprezintă, să-mi explic trăirile pe care le-am avut și care m-au determinat s-ajung în acel loc. Acuma, fiecare după talent, reușim, au ba, să transmitem fiorul. În cazul meu, texetele mele sunt niște scălâmbăleli și am fost alintat de comunitate, care m-a citit și m-a apreciat. Clar, nu scriu pentru a fi apreciat, scriu așa, ca o stare de spirit.

La tine e altceva, cuvintele curg firesc și ușor, pare că spui exact ceea ce voiam eu să spun doar că la mine cuvintele erau înghesuite, era gâlmă pe conductă. Textele tale transmit veselie, melancolie și o ironie ușoară, frumoasă, cel puțin așa le înțeleg eu. De aia erai și ești unică pe saitul ăsta și te citeam și citesc cu mare bucurie!

Coincidența a făcut să mi se facă lumină doar când m-am uitat, la un moment dat, pe clasamentul all time, și, ambele conturi de care spun, erau unul lângă altul. De aia am și crezut că te-ai oprit din scris, să-ți marchezi ȚIE, pentru că numai tu știai, coincidența. Acuma nu mai este situația de atunci, deci, poci vorbi. Iar tu să scrii! Te rog!

@Mioritik????️????: Nu, am fost comisar șef și acum sunt colonel. În rezervă, dar, tot colonel!

@Mioritik????️????: Hei, am fost gabor! Judiciarist! Și Cercetări Penale !

@Mioritik????️????: E tare bine să ne punem întrebări. Ne bucurăm când găsim răspunsuri și, mai ales, devenim, un pic, mai inteligenți când căutăm aceste răspunsuri! Iar întrebările trec dar inteligența este posibil să rămână!!!