O plimbare pe Lacul Siutghiol şi o cină pe Insula Ovidiu

TIPĂREȘTE

Aflată într-un scurt sejur la Mamaia, căutam o locaţie potrivită pentru o cină în doi pentru a marca împlinirea cu vreo săptămână mai înainte a unui număr de anişori, nu voi preciza exact numărul :)), dorind să încerc şi altceva decât restaurantul hotelului la care eram cazată.

Caut ce caut pe AFA, dar nimic nu se potrivea. Pasul următor a fost să sun un prieten, în cazul de faţă verişoara constănţeancă pentru sugestii şi sfaturi. S-a adeverit şi de această dată faptul că recomandările cele mai bune le primeşti mereu de la localnici. Eu am beneficiat în plus de faptul că mă cunoştea de o viaţă, îmi cunoştea gusturile şi pretenţiile, dar şi bugetul. Solicitarea mea a fost simplă: vreau un loc unde mâncarea este ok, să nu mă enervez şi nici să nu las jumătate din salariu pentru achitarea notei de plată. Mi-a recomandat printre altele restaurantul Insula Ovidiu, singurul de pe listă la care nu mai fusesem înainte, completând cu sugestia de a lăsa pentru o seară porcul în favoarea peştelui, acesta fiind specificul restaurantului.

A urmat o scurtă căutare pe net, dar decizia era deja luată, plăcându-mi mult ideea de a combina cina cu o excursie cu vaporaşul pe lac, gen 2 în 1 :D.

Din istoricul insulei, disponibil pe internet, dar și pe site-ul complexului, am aflat următoarele:

Este singurul obiectiv de la noi din ţară care se află pe o insulă naturală, pe care oamenii locului au transformat-o de-a lungul timpului într-un punct de atracţie pentru turişti.

În secolele trecute insula era populată de pescari care îşi construiau aici adăposturi, dar şi de grădinari care profitau de solul fertil al insulei. Odată cu identificarea potenţialului său turistic, insula lui Ovidius a fost transformată într-un loc de relaxare pentru turişti, păstrându-şi această întrebuinţare şi astăzi.

Accesul

Accesul pe insulă se face de la debarcaderul Ovidiu aflat vis a vis de Cazino cu vaporaşul Ovidius sau cu şalupele Sabrina şi Marina. Vaporaşul are programate curse la interval de două ore cu condiţia întrunirii unui anumit număr de pasageri, vreo douăzeci parcă. L-am văzut plecând cu vreun sfert de oră înainte de a ajunge noi la debarcader şi, cu tot regretul, nu-mi doream să aştept aproape două ore până la următoarea cursă.

Preţul biletelor este acelaşi indiferent de ambarcaţiune, respectiv 25 de lei pentru adulţi şi 20 de lei pentru copii 4-14 ani, dus-întors. Traversările se fac zilnic între 11.30-22.00.

Plimbarea pe lac

Ne-am cumpărat bilete şi, după o aşteptare de maxim zece minute, am urcat pe Sabrina. Am plecat cu Sabrina şi ne-am întors cu Marina. :)

Am savurat fiecare minut al plimbării pe lac, fotografiind pescăruşii în zbor, dar şi hotelurile din Mamaia. Plimbarea pe lacul Siutghiol a durat puţin peste treizeci de minute.

Ajunşi pe insulă, constatăm că nu am ales prea bine momentul vizitei noastre, în restaurant fiind organizată o nuntă, deci rezervat pentru acest eveniment. De aşteptat fiind sâmbătă seara, dar cine s-a gândit să sune înainte?

Eram zen, îmi impusesem să nu mă enervez no matter what, aşa că pornim în inspectarea insulei şi căutarea terasei ţărăneşti. Aici am avut noroc să găsim deschis pentru clienţii obişnuiţi, mese libere pe alese şi nişte separeuri interesante. Totul într-un stil rustic. Mi-a plăcut.

Cina

Alegem o masă, nu apucăm să ne aşezăm bine, că şi apare un ospătar cu meniurile. Eu studiasem în prealabil meniul disponibil pe net încă de la hotel şi ştiam exact ce vreau să comand.

Am ales o porţie de calamari la grătar pe pat de salată cu sos de lămâie şi sos tartar – 50 lei şi o porţie de icre de crap cu ceapă roșie și pâine prăjită la 20 lei, iar ca băuturi: bere Stela Artois şi limonadă cu mentă la 24 lei, solicitând să o aducă neîndulcită pentru a o prepara eu după gust. Băuturile ne-au fost aduse aproape imediat, cu zahăr şi miere pentru limonada mea. Eu am cerut zahăr brun şi în maxim două minute au apărut şi pliculeţele dorite. Deja eram uimită de promptitudinea serviciului.

Am profitat de timpul de aşteptare a preparării mâncării pentru a mă mai plimba pe insulă şi a mai face nişte poze, idee inspirată, deoarece la plecare era deja beznă şi nu ar mai fi ieşit nimic. Complexul oferă cazare la căsuţe, drăguţe, cu aer condiţionat, dar cu preţuri de Mamaia:(. Mi-a plăcut mult grădina foarte îngrijită. Nu aş fi tentată de o cazare aici, deoarece eu merg la mare pentru plajă şi mare, iar aici era totul foarte frumos, dar accesul în staţiune este condiţionat de traversarea cu vaporaşul, normal, doar este o insulă, suma de 25 de lei pe zi de persoană nefiind tocmai mică, dar, mult mai important este programul traversărilor care începe abia la ora 11.30, oră la care eu sunt deja plecată de pe plajă.

M-am întors exact când ne era adusă mâncarea. Despre calamari nu pot spune decât că au fost ok. A-i compara cu cei mâncaţi prin Spania sau aiurea nu este relevant în acest caz. Cu cei mai buni calamari m-am delectat în Mallorca și nici cei mâncaţi în Tenerife, Turcia sau Dominicană nu s-au comparat cu aceia, deci la Mamaia au fost doar ok. Nici icrele comandate nu au fost rele, dar prea sărate pentru gustul meu şi, clar, mai slabe decât cele mâncate de mai multe ori la restaurantul hotelului Majestic Mamaia. Dar nu neapărat pentru mâncare am fost acolo, ci mai mult pentru atmosferă, iar aici a fost bine.

A venit şi momentul solicitării notei de plată. Aici şi-au dat cu stângul în dreptul. Păcat de serviciile perfecte oferite până atunci. Nota de plată, de fapt suma de plată, ne-a fost comunicată oral, fără bon fiscal, nu am primit nici măcar obişnuitul tipizat scris cu pixul. Aşa ceva nu cred că mi s-a mai întâmplat vreodată. Am sesizat imediat şi umflarea notei cu exact 14 lei. Lucrez cu cifre şi am o foarte bună memorie a acestora. În plus, aveam pozele făcute cu telefonul la meniu, dar şi meniul de pe site-ul lor salvat în telefon, în caz că aş fi avut nevoie de o reîmprospătare a memoriei. În mod obişnuit l-aş fi desfiinţat pe respectivul ospătar, însă atunci eu eram zen şi nu vroiam să las nimic să-mi tulbure această stare, aşa că doar am zâmbit şi am redus drastic bacşişul pe care intenţionam să-l ofer ospătarului, apreciind că şi l-a luat singur deja.

Ne-am terminat băuturile şi ţigările de fumat şi am plecat spre debarcader. Nici la întoarcere nu am avut noroc să prindem vaporaşul, dar am urcat pe şalupa Marina, care parcă doar pe noi ne mai aştepta pentru a pleca imediat ce ne-am aşezat jos.

Plimbarea pe întuneric nu a mai avut acelaşi farmec. Lacul era negru şi infricoşător, iar departe, foarte departe vedeam luminiţele staţiunii Mamaia.

Recomand din tot sufletul plimbarea pe lac, dar numai pe lumină.

Pe insulă aş reveni doar pentru plimbare, grădina este frumoasă şi bine îngrijită, umbră cât cuprinde, inclusiv loc de joacă pentru copii, iar la restaurant m-aş mai opri doar pentru a mă răcori cu o bere sau un suc. Nu sunt mare amatoare de peşte şi derivate, iar pentru „porcăriile” mele există în Mamaia şi alte locuri de luat masa.

---

VIZUALIZĂRI: 19580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI