Deva din Konya

TIPĂREȘTE

În centrul vechi al Konyei, lângă muzeul Mevlana, sunt numeroase locuri de halimosit. Normal că-s și locuri mici, cu prețuri modice, locuri ale localnicilor. Dar am poposit acolo unde a dorit domnul C., el fiind tare pretențios în ceea ce privește haleala, vrea locuri pline de turiști, vrea locuri drăguțe, exclude din start să mănânce ceva în cameră sau în restaurante „fără strălucire”.

Afară erau doar câteva grade, am ajuns în fața restaurantului Deva 1 (există și Deva 2), așezat fix în buricul buricului, în dreapta moscheei Selimiye. Restaurantul Deva 1 era aproape plin în interior, are un mic salon și la etaj, era plin și acolo. Dar noi doream să și fumăm și astfel am rămas afară, pe micuța terasă cu mese și băncuțe din lemn masiv.

Personalul era extrem de calm atunci când am ajuns noi, apoi au început să se agite, nu vorbeau decât limba turcă și au chemat un coleg de la etaj pentru a putea comunica un pic, cu noi.

Roiau în jurul nostru, unul a luat comanda, altul era cu ceaiurile, altcineva ne-a adus apa, o fată astupată ne-a adus tacâmurile, cam așa a fost pe toată durata șederii noastre acolo.

Meniul era cartonat, avea și poze, un lucru îmbucurător pentru noi, nu trebuia să ne stresăm prea tare. Am dorit carne de oaie, ceaiuri și Etliekmet, așa citisem în recomandarea lui @senateo – căruia îi mulțumesc mult.

Nu sunt fan pizza, prefer pește, oaie, chestii locale în general, mi se pare total aiurea să merg într-o altă țară și să mănânc pizza sau snițele, de exemplu. Sigur că de nevoie sau de poftă, la o bere „merge” și-o felie, uneori. Dar, pizza turcească e un deliciu iar Etliekmek este, în opinia mea, ceva absolut demențial, ceva crocant, un blat subțire ca foaia de ceapă peste care se așează frumușel diverse ingrediente, în funcție de preferințe. Eu prefer brânza și cașcavalul și așa am comandat. Problema era că turcul nu prea știa bine engleză și nu știa câți metri de Etliekmek să ne aducă și i-am arătat cu aproximație dimensiunea, m-am folosit de mâinile din dotare.

Norocul nostru că a înțeles că vrem carne de oaie și ne-am pricopsit cu un Iskender Buyuk la tavă, adică bucățele de oaie rumenite la grătar, puse pe un pat de cocă coaptă, învelite cu triunghiuri de lipii fierbinți, însoțite de mult pătrunjel și de o jumătate de ceapă. Unul ne-a adus o salată veselă și super gustoasă (salată pe care n-am comandat-o), alt ospătar ne-a pus pe masă o farfuriuță cu ardei iuți și o alta cu jumătăți de lămâi. Fata ne-a așezat pe masă două sticluțe cu apă.

Parcă eram vedete, și poate că eram un pic în ochii lor turcești, C. are părul creț iar eu sunt o băbuță blondă fumătoare.

Timpul de așteptare a fost foarte scurt, nici n-am apucat să bem primele ceaiuri și ne-am pomenit cu minunățiile mâncătorești puse pe masa lemnoasă. Nu vreți să știți mirarea mea sonoră în clipa în care sunt încântată de bucate, nu mă pot abține niciodată cu toate că nu sunt o gurmandă dar consider că pot aprecia calitatea unui fel de mâncare. Cred că erau tare încântați toți ospătarii de exclamațiile mele, ne tot studiau și zâmbeau. De studiat ne studiau și clienții locului, în special femeile îmbrobodite, chiar și ospătărița tinerică.

De apă nu ne-am atins, am mai cerut două ceaiuri, bune la gust, dar bune și pentru încălzit oasele. Alcoolul lipsește din restaurant, eram pe lângă moschei.

Ciorbele din meniu erau doar patru la număr, nu lipseau nici chiftelele pe care eu nu le suport, iaurturi, salate, dulciurile siropoase și pufoase, toate turcismele erau prezente în meniul cartonat, locul este unul cu mâncare tradițională turcească, altceva nu veți găsi acolo.

Wi-Fi nu exista la Deva 1, n-am avut nevoie pentru că aveam o cartelă turcească, dar am întrebat din curiozitate. Toaletele erau la etaj, foarte curate, aveau și consumabile.

Gătesc de peste 30 de ani, ador să gătesc, zilnic pregătesc câte ceva. Astfel pot spune cu mâna pe inimă că acea carne de oaie a fost o poezie, un balsam pentru papilele mele gustative, un regal culinar, împreună cu Etliekmek aceste preparate turcești de la restaurantul Deva 1 au fost cele mai bune din tot sejurul nostru de două săptămâni din Turcia. Și nu vorbesc prostii, în cele 7 zile fără AI am mâncat zilnic la restaurante, doar eram în vacanță, nu la picnic.

Desigur că nu scriu niciodată despre toate restaurantele, selectez și eu ce mi se pare important, interesant, pentru a veni în ajutorul celor care vor să-și facă o idee de prețuri și halimoseli locale, nu neapărat pentru a căuta un restaurant anume. Uite, dacă nu scria @senateo - vezi impresii despre peparatele turcești specifice Konyei, mai gustam eu vreodată Etliekmek?

Dar nu voi scrie niciodată despre toate restaurantele într-un singur review, astfel fiecare loc va avea o rubrică, ca pe TripAdvisor.

Înainte de plecare am mai savurat un ceai turcesc, am primit și nota de plată, 142 lire turcești, un preț decent în opinia mea.

Cu îndemnul să nu ocoliți orașul Konya, să-l vizitați dar să și gustați bucatele locale, vă doresc vacanțe savuroase, oriunde ar fi ele!

---

VIZUALIZĂRI: 1045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI