La Kral, un kokoreç a-ntâia!

TIPĂREȘTE

La fel ca si la Ali Usta, maestrul çiğ köfte-ului, aici la Kral Kokoreç se aduna seara o gramada de lume, imbiati de mirosul de gratar amestecat cu mirodenii.

Nu mancasem niciodata acest fel de mancare, pe care unii straini il numeau periculos iar altii delicios si cautand mai multe detalii, am dat peste firma acestui nene simpatic si fiind in zona noastra de interes, am trecut-o pe lista.

Bineinteles ca acolo fiind ametit de ceea ce vezi si de agitatia strazii, cam uiti de ce ai in cap si dupa o sesiune de plimbare si shopping pe langa Spice Bazaar, pe drumul spre hotel am vazut o mica taraba metalica de unde venea un miros ametior de bun. Iti cam fug ochii cand dai la fiecare colt de strada de tarabe cu mancare, terase una langa alta, dar parca de aici se simtea un miros mai imbietor decat altele, dar cred ca si foamea era de vina, sincer!

Nu mare ne-a fost surpriza sa citesc firma unde un nene mustacios toca de zor condimentele si le amesteca cu ceva scos de pe rotisor, Kral Kokoreç. Cred ca treceam fara s-o observ, este la strada dar putin ascunsa privirii, iar daca esti si pe fuga risti s-o ratezi.

Am facut popasul binemeritat aici dar din pacate doar eu am beneficiat de aceasta delicatesa, deoarece era foarte condimentata si am invatat datile urmatoare ca poti sa-i spui maestrului sa nu-l faca usturat. Ce sa spun, este o nebunie mai ales usturat se stinge de minune cu ayran, are gust ca de drob si chiar este cu adevarat special fata de alte meniuri turcesti.

Cu o alta ocazie si stand la o masuta chiar langa gratar, un baietel care nu avea decat cativa anisori, ne-a adus restul pe care maestrul i l-a dat sa ni-l aduca. Baietelul se cam rusinase vazand-o si pe fetita noastra la masa si a aruncat restul pe masa in fuga si a zbughit-o. Maestrul kokoreçist a vazut scena si l-a dojenit, spunandu-i sa vina sa-si ceara scuze. Noi i-am spus ca nu este nevoie, este mic si nu intelege dar el chiar a insistat sa vina si sa ne ceara copilul scuze. Baietelul a venit plangand la masa, a baiguit ceva si a dat sa fuga, dar sotia i-a zambit, l-a prins de mana si l-a asezat cu noi la masa, incercand sa il potoleasca asa cum ne pricepeam noi intr-o englezo-turca. A venit si maestrul la noi la masa si a reusit sa impace copilul, noi explicandu-i ca nu a fost nici o problema si ca era doar rusinat cand a aruncat maruntul pe masa.

Oricum gestul facut de acest om destul de cautat pentru specialitatea zonei a fost de admirat, invatand baietelul sa aiba respect de mic fata de oameni si fata de clienti, dar sincer era prea mic pentru o asa lectie si ne-a fost tare mila de el. Nu stiu cine era baietelul, daca era ruda cu el sau nu, dar a zis ca trebuie sa stie ce a gresit... De aici cam majoritatea comerciantilor de la noi ar avea foarte multe de invatat, cum sa-ti atragi clienti, cum sa te comporti fata de ei si cum sa ai o afacere longeviva.

Este a nu stiu cata oara ma lovesc de bunul simt al comerciantului turc, ultima oara a fost foarte tare...Am incercat sa comand bilete online la acvariul Istanbul Akvaryum si nu a mers, cerendu-mi date de pe buletinul turcesc iar dupa ce le-am trimis mail si le-am spus acest lucru, au sesizat greseala, s-au scuzat si ne-au oferit intrare gratis la acvariu, biletele costand cca 160 ron...Ce ziceti de asta, la noi se intampla asa?

---

VIZUALIZĂRI: 2011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI