GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Il Mannarino Genova
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Răscolind dosarul cu articole nefinalizate, am dat de unul în care încercam să povestesc despre un restaurant interesant din Genova. Nu l-am dus la capăt pentru că nu am fotografiat ce am avut atunci pe masă, deci ar trebui să mă credeți pe cuvânt în privința a ceea ce am consumat. Realizez, însă, că nici măcar nu este important ce anume am comandat: e vorba despre un restaurant „cu un concept” atipic, cu atmosferă faină, cu un bun raport preț-calitate, bine situat – aproape de locurile din oraș în care toată lumea ajunge. Prin urmare, cred că nu greșesc dacă îi dau drumul așa cum este, informația ar putea fi de folos cuiva, cândva.
Il Mannarino Genova
Adresa: Via Domenico Fiasella 31,16121-Genova
Site: ilmannarino.it
Google: 4,7/5 (1050 recenzii) maps.app.goo.gl/a21qpmZGFvvmHh1X6
Îl găsiți (dacă îl căutați, desigur 😊) pe o stradă laterală care pleacă din Via XX Settembre, cam pe la mijlocul drumului dintre Piazza della Vittoria și Piazza De Ferrari, probabil punctele din Genova de cel mai mare interes pentru turiști (deși e greu de făcut un clasament, orașul întreg este pur și simplu minunat).
Il Mannarino a fost inițial o simplă „măcelărie cu bucătărie”, inspirată de vechile măcelării din Puglia, unde clienții își aleg carnea direct la tejghea, aceasta este gătită în fața lor și le este servită apoi la masă. La două luni distanță, aveam să reîntâlnesc așa ceva în Maroc, în Ifrane. Într-un astfel de local, adevărata vedetă este măcelarul, el este cel care știe care bucată de carne este mai gustoasă – evident, ținând seama și de punga clientului.
Numele „Mannarino” provine de la cuțitul istoric, un mic satâr, folosit de măcelari pentru a tăia carnea pe blaturile mari de marmură, simbol al meșteșugului, al grijii cu care trebuie să lucreze și al tradiției. Il Mannarino nu este doar un restaurant specializat în fripturi, ci și o măcelărie de cartier, un loc unde tradiția întâlnește convivialitatea și unde carnea bună ocupă un loc central, atent selectată și preparată cu pasiune. Laudă-mă, gură! 😊
Pe de altă parte, nu este o laudă nejustificată. Pe Google are notă mare, iar TripAdvisor îl recomandă ca unul dintre cele mai bune restaurante genoveze. Este greu să găsești masă fără rezervare – noi am dat telefon și ne-au indicat ei ora la care să venim, cu o jumătate de oră mai târziu decât solicitaserăm.
Mai mult, Il Mannarino Genova nu este un restaurant izolat, ci face parte dintr-o rețea care a pornit din Milano, s-a extins în Lombardia (Como, Bergamo, Brescia și Varese) și, ulterior, în Veneto (la Verona), Liguria (Genova și Alassio) și Emilia-Romagna (Modena, Reggio Emilia și Rimini).
Cum funcționează: chiar la intrare, pe stânga, este vitrina frigorifică în care sunt expuse bucăți de carne de vită, porc, miel, pasăre, precum și diverse preparate: cârnați, salamuri etc. Blatul măcelarului este chiar în spatele vitrinei; sunt oameni care vin să ia carne crudă pentru acasă, dar tot aici sunt serviți și clienții restaurantului. Adică: intri, alegi felul de carne care te interesează, spui cât de mare dorești să fie porția, anunți cum vrei să fie pregătită; măcelarul o taie, o cântărește (95 de euro kilogramul pentru ceea ce se consumă în restaurant, nu mai țin minte cât, dar sigur mai puțin, în cazul în care cumperi pentru acasă), o predă bucătarului, care o pune pe grătar și o trimite, prin ospătar, la masă.
Tot aici, la intrare, se comandă și berea. Restul: aperitive, garnituri, desert – prin ospătar. E oarecum complicat, dar distractiv; uitându-mă pe orele la care am făcut pozele, constat că am stat acolo aproape două ceasuri, am plecat către momentul închiderii, rămăseserăm la final aproape singuri. Ca la aproape toate restaurantele italiene, programul este 12-15:30, apoi 19:00-23:30.
Pe noi ne-a preluat un chelner la intrare, ne-a dus la masa rezervată (la etaj) și ne-a explicat care sunt regulile. Nu toată lumea a vrut fripturi, doamnele din grup fiind mai curând vegetariene. Așa că o parte am coborât pentru a comanda bere și carne, iar alții/altele au cerut Ciambella di bufala (mozzarella de bivoliță cu roșii cherry, busuioc și oregano), Hummus (cu pâine prăjită și roșii cherry) sau Toast del Macellaio (pâine prăjită, vită tartar, măsline și capere tocate mărunt – asta se vede în P22-P23).
Până a venit mâncarea, ne-am mai plimbat prin restaurant, admirând ceramica de pe pereți (cică ar fi specifică regiunii Puglia, la fel ca tavanul decorat cu buchete de plante și viță de vie) sau tablourile reprezentându-le pe Mona Lisa sau pe Doamna cu hermină (ale lui Leonardo) ținând în brațe bucăți uriașe de carne (P10). De altfel, inclusiv pe masă am avut niște suporturi pentru tacâmuri făcute din ceramică, inscripționate cu mesaje motivaționale. (AI îmi spune că expresia „a dieta ma non praticante” este o vorbă haioasă care înseamnă, în traducere literară, „la dietă, dar fără a practica” . Este un joc de cuvinte adaptat după expresia clasică „cattolico ma non praticante” = catolic, dar nepracticant – adică o persoană care se consideră catolică, dar nu merge la biserică și nu respectă ritualurile).
Mâncarea a fost foarte gustoasă, iar personalul zâmbitor, politicos, săritor. Mă rog, ca români ce suntem, nu ne-a ajuns pâinea și, pe final de program, nu mai venea nimeni să ne întrebe de sănătate; prin urmare, ne-am autoservit cu un coșuleț dintre cele care se văd în P14 😊.
Parcă unii au luat și desert, tiramisù și/sau cannoli. Ceea ce nu am uitat, asta și din cauză că am fotografiat, este modul în care ne-a fost adusă cafeaua: o cafetieră Moka ce conținea cele două cafele comandate (P25). Chiar fain!
Probabil că deja s-a înțeles: Recomand!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de adso in 11.09.26 00:11:33
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
Rog așteptați...
@adso: Apoi... poze cu farfurii mai lipseau 
. După ce-am văzut vitrina aia cu carne, nu pot decât să-mi imaginez cam cum ar arăta o friptură într-o farfurie. Și-așa am” servit” în dimineața asta un mic dejun mai mult decât consistent citindu-ți articolul.
Îmi place și mie conceptul ăsta. Intri, ți-alegi direct din galantar ce vrei să mănânci și-apoi aștepți până se gătește. Sigur vei ajunge și prin Asia, unde e chiar mai avansat. Ce vei mânca e încă viu, eventual în acvariu, dacă-ți plac gângăniile de mare. Nu prea știi dacă-ți va plăcea, dar măcar ai 100% garanția că e proaspăt .
Farfurioarele alea cu amprenta tacâmurilor pe ele... bestiale. Bonus, mesajele de pe ele. Cred că în locul coșulețului cu pâine șparleam una de-aia 
. Souvenir, desigur. O să caut pe net, să văd dacă se pot comanda de pe undeva. Ufff, numai probleme după ce citesc un articol de-al tău. Mă bagi la cheltuieli
O zi bună să ai!
@Pușcașu Marin: Am fost intr-un loc in care mancai ceea ce, cu 20 de minute inainte de a sta la tine in farfurie, cotcodacea in cotet. De fapt, in niste custi stivuite una peste alta, pline cu pasari jigarite - in medina din Fez sau in cea din Marrakech.
Tin minte ca a povestit si @Marius 72, a fost oripilat si el. Gainile erau taiate pe loc, oparite, vag jumulite si fie predate celor care plecau cu ele acasa, fie puse la prajit in fata infometatilor care se incumetau sa ia masa acolo. Si nu erau putini!
Asa ceva!
Nu iti spun ce miros se simtea de la trei strazi distanta. Asta in februarie. Iar vara ritualul asta e cu atat mai mult respectat: asa asiguri clientii ca marfa e proaspata.
Nu am vazut cu ochii mei, dar am citit ca la fel se procedeaza cu mieii sau chiar cu viteii 
@Pușcașu Marin:
” Farfurioarele alea cu amprenta tacâmurilor pe ele... bestiale.
Da, am peste zece fotografii cu ele, am pozat si pe la alte mese
Si am aflat chestii si direct de la sursa, nu doar intreband AI. Nu la restaurantul asta, dar parca tot cu ocazia acestei vacante, un chelner ne-a invatat ca e lipsa de respect sa lasi sos in farfurie, se cheama ca injuri bucatarul, ca nu ti-a placut mancarea.
Ma refer la mesajul din P21. Dupa ce ai terminat de mancat, se impune „fare la scarpetta” (care se traduce „a face pantoful”), adica iei o bucata de paine, miez moale, si razuiesti tot sosul ramas, pana la ultima picatura. Farfuria se preda curata luna!
Multumesc pentru ca ma provoci la vorba.
Weekend minunat!
Daaaa! Ingenioase pozele cu Mona Lisa și cu Doamna cu hermină!... nu m-aș fi gândit niciodată să fac o reclamă în felul ăsta unui restaurant
Mi-a plăcut „mesajul” din Po4, chiar dacă, pe alocuri, am intuit cuvintele! 👍
Am mai aflat un cuvânt: Il Mannarino, care nu știam ce înseamnă!
Felicitări! 👌... și 
@adso: De o experiență asemănătoare am avut parte în Colmar la un "comptoir" - denumirea înseamnă "tejghea". Și acolo măcelarul tăia bucata de carne în fața clientului, în funcție de felul de mâncare ales.
Noi am avut ghinion, când am ajuns tocmai tăia halca pentru ultima comandă, după care și-a strâns ustensilele și a plecat. I se terminase programul și, ca orice francez care se respectă, nu avea de gând să stea nicio secundă în plus.
M-am uitat pe reviewul scris cu acel prilej și am văzut că am consumat o tocăniță (eu), respectiv un Quiche Lorraine Adrian, și am băut câte un pahar de vin și o sticluță de apă gazoasă.
Total 40 euro.
Și când mi-am citit comentariul de atunci, cum că prețurile practicate la acel comptoir nu erau prietenoase, m-a luat râsu’ plânsu’. Oare cât ar costa acum distracția?!!
@doinafil: A fost o experienta faina si mi-a facut placere sa o rememorez si sa povestesc despre ea. Ma bucur mult daca v-a starnit si dvs interesul.
Multumesc! Intorc pupicii!
@Carmen Ion: O pizza plus o bere costa acum, la un restaurant francez neturistic, cam 25 de euro. Ma rog, de fapt asa era anul trecut. Nu am povestit, dar am stat cateva zile in Amiens si in Paris, cu ocazia unui eveniment legat de serviciu.
Pretul ’actualizat’ a ceea ce ati mancat dvs. acum sapte ani cred ca ar fi 60+ euro. Si nu e rau deloc, e greu sa gasesti ceva mai ieftin. Poate pizza cu bere, dupa cum spuneam mai sus
V-am citit articolul. Felicitari pentru el! (cu multa intarziere)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2012 Diversitate — scris în 16.03.12 de elena_iasi din IASI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată