Unde/ce am mâncat în Florența

TIPĂREȘTE

Cu toate că nu Florența era scopul vizitei am hotărât să-i dedicăm și ei o zi, pe lângă serile când ne adunam după drumuri. O zi în care să nu vizităm nimic însă, ci doar să ne plimbăm pe străzi, prin piețele de Crăciun, deschise la momentul acela și pe lângă obiectivele pe care le-am vizitat data trecută. Asta am făcut o zi întreagă prin Florența și a fost foarte plăcut să mergem așa, fără scop, într-un oraș care ne era destul de familiar.

Singurul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Muzeul Pietrelor Dure pe care îl vizitasem și data trecută, dar pe care l-am vizita la orice vizită în Florența. Cu atât mai mult cu cât prietenii noștri nu îl văzuseră atunci. Intrarea a fost tot 4 EUR.

În rest, am intrat în bisericile cele mai importante pe lângă care am trecut, doar pentru vizite scurte, Biserica San Marco sau Basilica Santuario della Annunziata, ne-am bucurat de Piața Liberta de lângă casa noastră cu Arcul de Triumf, poarta veche și fântâna, am trecut pe lângă Galleria Dell’Accademia, unde l-am văzut pe David, am căscat gura în Piața Republica sau Piața Signoria, am traversat Ponte Vechio, ne-am întors pe următorul pod ca să trecem și prin Piața Trinidad, superb decorată de Crăciun, am intrat în Biserica Trinita, pentru a admira din nou superba Capelă Sassetti a lui Ghirlandaio, am intrat puțin și în Palatul Strozzi, nu ne-am abținut să punem mâna și pe râtul lui Porcellino, să-l facem să lucească și mai tare, binențeles că n-am ratat în nici o zi Piața Domului și atmosfera de acolo…. dar cel mai mult timp am petrecut în piețele amenajate de Crăciun, cea mai mare fiind cea din fața Bisericii Santa Croce.

În plimbarea asta fără scop mi-am dat seama de ceva care m-a bucurat foarte mult. Dacă la prima vizită în Florența m-am declarat bulversată și capie de cap în legătură cu tot ce am văzut, am fost super încântată să constat că am rămas cu mult mai multe decât credeam.

Dar atât despre Florența că dacă tot nu a fost despre vizitat obiective n-are rost să mă lungesc. Dar aș vrea să vă zic pe unde am mâncat.

În zilele în care am fost plecați în Fiesole și Arezzo am mâncat și am băut pe acolo, dar numai prostii. La Fiesole un sandwich imens cu porchetta, care ne-a pus capac și doar am mai băut în Piața Mino, într-un băruleț fain, iar la Arezzo, mergând din piață în piață de Crăciun, am mâncat tot felul de dulciuri și prostii, am băut, cafea, bere/vin, iar când am vrut să mâncăm și ceva adevărat nu a fost posibil.

Prima seară în Florența ne-am cazat foarte târziu și n-am mai avut chef de ieșit decât în jurul casei, ne-am luat ceva și am ciugulit împreună cu prietenii noștri la un pahar de jagermeister, luat din dutty free.

Încă de acasă ne propusesem să mâncăm un steak bun, că tare ne-a plăcut data trecută și n-am uitat-o și am pomenit-o tot timpul pe Viorica de la Constanta și cârciuma ei din spatele Dom-ului, unde am tras un chef pe cinste și am mâncat un steak grozav.

De data aceasta nu voiam tot la ea, așa că după ceva căutări am ales La Bistecca, din Piața Republica, care avea nota 5 din 5 pe TripAdvisor, din multe evaluări. Acolo ne-am îndreptat glonț când ne-am întors de la Fiesole. Soțul a mâncat un antricot de vită de 28 de eur, iar eu o specialitate toscană cu vițel, 24 de EUR. Cu coperta, o porție de cartofi, vin și salată ne-a dus undeva spre 85 de EUR masa asta, dar a meritat. Serviciu foarte bun, restaurant full, de aceea n-am putut să fac prea multe poze, amplasare super…. ne-a plăcut și poate revenim.

Când ne-am întors de la Arezzo, lihniți de foame, n-am mai făcut nici un studiu de piață, ci am intrat în primul restaurant care ne-a plăcut în drumul de la gară spre casă, pentru că era în jurul orei 22 și nu aveam timp de nazuri.

Am mâncat pe Via Nazionale, strada cumva perpendiculară pe gară, pe care ajungeam la Plus Florence, la vizita precedentă. Cum intri pe Via Nazionale, pe dreapta, este Trattoria Malatesta o chianineria care avea etalate steak-uri la vitrine și am zis că asta e. La cât e de îngust și de prăpădit la intrare, se lărgește și se înmulțesc saloanele de faci excursie până treci prin toate. Este restaurant cu zeci de mese, poate mai multe, numai că era sfârșit de noiembrie, ora târzie, clienți deloc puțini, dar nu atât de mulți cât să umple restaurantul, cert este că era ocupat un singur salon, care era full, celelalte așteptau vremuri mai bune.

Mi-a plăcut că bucătăria era la vedere. La intrare era partea de cuptor de pizza și grătar, apoi zona de deserturi și mici gustări.

După foamea pe care o făcusem în ultima parte a zilei la Arezzo am comandat ca nebunii papardele cu ciuperci și cârnați toscanezi cu sos de roșii, dar și o pizza, pui la jar cu cartofi copți și legume pe grătar. A mers cu astea un litru de vin recomandat de ospătar și cu toate că abia mai respiram am luat și un desert cu cremă de zahăr ars, sosuri și o cremă… foarte bun totul. Aici prețurile nu au fost deloc mari, dar și porțiile au fost cam mititele, cred că vreo 60 de EUR a fost masa aceea.

Prânzul zilei din Florența ne-a prins în Piața de Crăciun de la Santa Croce. După ce am băut câte un vin fiert, am dat o roată pieței și am mai băut câte un vin, am fi mâncat toate mâncărurile alea care sfârâiau și miroseau de ne mutau nasul din loc.

Până la urmă am poftit la cârnați cu varză și bere, 15 eur, care au mers de minune în anturajul acela. Apoi am mâncat guguloaie cu cocos de la o tarabă, niște specialități minunate.

Nu mori de foame în Florența și nouă nu ni s-a părut așa de scump, cum ne așteptam, nici prima dată. De data asta nu am mai ajuns la Mercato, piețele acelea imense care au la etaj zeci de restaurante și se mănâncă bine și rezonabil ca preț. Este o alternativă bună în Florența.

Și tot o alternativă pentru buget mai redus sunt sandvich-urile porchetta de la All’Antico Vinaio, despre care am zis și data trecută, dar de care nu am avut noroc atunci, pentru că erau cozi infernale și oricât de pofticioasă sunt, nu m-am îndurat să stau. Dar acum era coada doar de 5-6 persoane, așa că ne-am satisfăcut și această curiozitate. Data trecută am zis că pare pâinos, dar nici pe departe. El este făcut într-o chiflă, dar este foarte bogat la interior. Nu mai era 5 EUR, ci între 6 și 9 EUR și a fost chiar foarte bun. Sunt vreo 3 ghișee unde se vând sandvich-urile astea, la nici 200 de m în spatele Palazzo Vecchio din Piața Signoria.

N-a fost vremea gelateriei care data trecută a fost fel principal, ca să zic așa, dar ne-am oprit de câteva ori să bem câte ceva și să mâncăm un desert, în general în piețele de Crăciun, dar și la un bar în spatele Pieței Porcellino.

Să nu deochem compania cu care am zburat, dar și la întors am avut un zbor foarte bun, ca și la dus, ba chiar am aterizat cu 10 minute mai devreme la București.

Cum ziceam, eu nu mi-aș face griji pentru mâncare în Florența. Găsești pentru toate buzunarele și dacă ieși un pic din zona piețelor principale, unde prețurile sunt mai mari, te descurci chiar rezonabil, iar farfuria nu este cu nimic mai prejos. Sper ca lucrurile să rămână așa, pentru că ne-am despărțit cu greu, dar știm sigur că va mai fi și data viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 4723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI