Gustos şi tradiţional la Bizim Ciğerci în Edirne

TIPĂREȘTE

Am ales oraşul Edirne pentru oprirea intermediară la întoarcerea din frumoasa vacanţă de la Marea Egee.

Am plecat la ora 10.30 de la hotelul care ne-a găzduit în Bodrum, ultimul din această frumoasă vacanţă turcească în plină pandemie, am ales traseul „clasic” Bodrum-Edirne, utilizând toate autostrăzile avute la dispoziţie, indiferent de costul acestora :D şi am traversat cu ferry Strâmtoarea Dardanele pe la Canakkale – Kilitbahir. Drumul a fost lung dar ok, ne-a prins noaptea pe drum, previzibil, ziua fiind scurtă în octombrie, obligându-mă să circul mai încet, astfel că abia la ora 20.00 am intrat în Edirne. GPS-ul ne-a dus direct şi rapid la hotelul rezervat, ACR Palas, am parcat maşina în parcarea proprie a hotelului, am rezolvat rapid formalităţile de check in, ne-am luat în primire camera şi am plecat imediat în oraş cu gând să găsim o lokantă unde să ne astâmpărăm foamea.

Poziţionarea ultracentrală a hotelului ales ne-a avantajat, în zonă găsind o mulţime de terase şi restaurante. Am ales, la inspiraţia momentului, un mic restaurant cu o terasă cu doar câteva mese, totul simplu, rustic, fără pretenţii. Atenţia mi-a fost atrasă de afişajul luminos alternativ pe care am apucat să citesc işkembe şi pentru mine a fost de ajuns. Mi se părea perfect să-mi încep vacanţa cu o ciorbă de burtă la Urfa Kebap în Yenişakran şi să o închei cum altfel decât tot cu o ciorbă de burtă, de această dată la Bizim Ciğerci în Edirne :).

Bizim Ciğerci se află în buricul târgului într-o clădire veche aflată pe un colţ, la intersecţia a două străzi, Sarıcapaşa şi Kyiyk (D535), cea care mărgineşte Moscheea Selimiye – emblematică pentru oraşul Edirne şi un adevărat magnet care atrage numeroşi turişti, indiferent de religia acestora.

Mi-a plăcut decorul rustic, cu mese şi bănci de lemn. Fără să stau prea mult pe gânduri, am decis că aici vom mânca, am ochit o masă liberă dintre cele patru, singura mai retrasă pentru a păstra distanţarea şi ne-am aşezat. Patronul lokantei a venit imediat la masa noastră, ne-a salutat şi nu a apucat să ne întrebe ce dorim să comandăm, pentru că eu i-am şi cerut, în turceşte, două ciorbe de burtă (iki işkembe çorbası ) şi meniul. Tipul a zâmbit plăcut surprins, a transmis comanda mai departe şi ne-a adus două meniuri.

Meniul era scris în limbile engleză şi turcă. Cârcotaşă din fire, dar şi păţită de câteva ori prin Iordania, am verificat şi am constatat că preţurile erau identice în ambele variante :D. Oferta de mâncare nu era extraordinar de variată, dar a fost mai mult decât mulţumitoare pentru noi. Am sesizat de la prima privire aruncată pe meniu faptul că restaurantul nu comecializează băuturi alcoolice, nici măcar banala bere, cea considerată de mulţi ca fiind aliment =)), situaţie des întâlnită în Turcia, dar nu şi în zonele intens frecventate de turişti. Soţul meu, care tare şi-ar fi dorit o bere rece, a avut ghinion :D, însă pe mine nu m-a afectat, aşa că am comandat cu încredere un ayran răcoritor.

Până să mă hotărăsc eu ce să aleg la felul principal, au şi sosit ciorbele de burtă, fierbinţi. Având oarecare experienţă cu turcii, am anticipat că iar nu au pus usturoi şi aşa a fost, aşa că am cerut eu din prima şi mi-a fost adus imediat un bol cu mujdei, deja preparat, astfel că ne-au ieşit ciorbele exact pe gustul nostru.

Pentru că eu acasă nu gătesc miel sau oaie şi bănuiam că nu voi mai avea ocazia să mănânc acest tip de carne până la Paştele viitor, am comandat o porţie de frigărui de miel (Kuzu şiş), două bucăţi la preţul de 35 TL şi una de cotlete de berbecuţ (Kuzu pirzola), trei cotlete la preţul de 40 TL, acestea fiindu-ne aduse imediat ce am terminat de mâncat ciorbele. Ambele erau însoţite de garnitură de orez, salată verde, ardei copţi pe plită, felii de roşii, incluse în preţul porţiei. Pâine tăiată felii am găsit pe masă într-o cutie de plastic cu capac, lipsea doar un cleşte cu care să ne servim. Am împărţit între noi ambele porţii, astfel ca fiecare să guste din cele două feluri comandate şi amândoi am fost încântaţi de gustul acestora.

Chiar dacă la momentul sosirii noastre mai era ocupată doar o singură masă din cele patru, între timp s-au ocupat toate, una de către alţi turişti bulgari şi alta de către o familie de turci. De felul meu nu prea am răbdare să aştept la restaurant, dar aici am fost surprinsă de rapiditatea servirii, totul a fost pe repede înainte, chiar prea repede aş putea spune. Oamenii au fost extrem de amabili, dar se vedea că se pregăteau să închidă prăvălia. Nu ştiu dacă din cauza restricţiilor impuse de pandemie sau aşa era programul lor.

După această masă copioasă mi-am aprins o ţigară şi am cerut nota de plată, care mi-a fost adusă imediat. De această dată am primit bon fiscal :), totul corect. Şi ieftin :D. Pentru două persoane şi câte două feluri de mâncare, suma de 100 Tl (aproximativ 53 lei la cursul din octombrie) mi s-a părut foarte convenabilă. Am plătit cash nota de plată cu lirele păstrate în acest scop, adăugând 2 USD, deoarece am fost mulţumită de mâncare şi de servirea superrapidă.

Recomand acest restaurant celor fără pretenţii de lux care însă apreciază o mâncare tradiţională turcească gustoasă, ieftină şi cu servire rapidă.

M-am numărat printre ultimii norocoşi care au avut posibilitatea de a lua masa la terase în Turcia anul trecut înainte de înăsprirea restricţiilor. Este ok şi sistemul takeaway, mâncarea este la fel de gustoasă, dar lipseşte farmecul locului şi al localului.

Bizim Ciğerci a fost o alegere spontană, dar inspirată pentru ultima cină luată în Turcia de care deja mi-e tare dor, iar luna septembrie îmi pare atât de departe...

---

VIZUALIZĂRI: 7805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI