Câteva experiențe culinare cracoviene

TIPĂREȘTE

Chiar fără să studiezi foarte mult în avans, cam știi la ce te poți aștepta în materie de gastronomie poloneză: pierogi (colțunași umpluți cu diverse), carne (porc, pui), varză, murături. Mereu am zis: mănâncă și oamenii ce le crește prin bătătură. Sigur, în ziua de azi poți mânca aproape orice aproape oriunde: sushi în Groenlanda sau pizza în Thailanda. Nu știu alții cum sunt, dar noi căutăm să mâncăm cât mai multe chestii tradiționale atunci când vizităm un loc. Și mâncarea e un mod de a intra în atmosferă, de a înțelege cultura și istoria acelui loc, de a comunica cu localnicii.

În Cracovia am mâncat în general în centrul vechi, care abundă de restaurante, cafenele și alte asemenea. Evident, când concurența este mare, și calitatea serviciilor crește, așa că am avut parte de experiențe tot una și una, pe care voi încerca să le punctez în cele ce urmează.

Restaurant Czerwone Korale (Coralul Roșu) – str. Mikolajska 14; 4,4/1557 pe Google

Nu știu de ce se numește așa din moment ce se autointitulează „restaurant cu specific polonez” („with a modern twist” , apare completat pe coperta meniului). În fine...

A fost primul care ne-a ieșit în cale. Ne instalaserăm la hotel și am pornit să mâncăm de prânz. Am zis inițial că ne-om lipi de câte ceva de la Târgul de Crăciun, dar n-am mai ajuns până acolo, ci am eșuat în brațele primitoare ale Coralului Roșu.  

Ne-a atras firma sub care scria „polish cuisine” , cu siguranță asta ne-a făcut să pătrundem în micul gang și să deschidem, pe dreapta, ușa localului adăpostit de parterul unei clădiri istorice. Ca atare, interiorul este format din mai multe încăperi ce comunică între ele, noi am fost conduși chiar în prima, la singura masă liberă. Aceeași domnișoară amabilă ne-a adus rapid meniuri și ne-a lăsat să le parcurgem. Meniurile sunt bilingve, conțin enumerări ale principalelor ingrediente și cantitățile respective.

Am ales ruladă de porc umplută cu ciuperci, alături de „silesian gnocchi” și mix de salate (56 PLN) și o porție de bigos (44 PLN), despre care citisem că-i specific polonez, ceea ce mă cam îndoiesc, pentru că de fapt înseamnă mâncare de varză cu carne. De băut, câte o bere locală Okocim (18 PLN bucata).

Până am primit cele comandate, am admirat decorațiunile ce se străduiesc să completeze atmosfera tradițională, fără a o încărca în exces. Am apreciat mileurile din dantelă albă, floricelele delicate și pastelate pictate pe pereți, perdelele înflorate și ferestrele vitrate într-un model interesant, gen fagure. Mi-au plăcut și elementele decorative ce aminteau apropierea Crăciunului – brăduți stilizați, stele aurii atârnătoare etc.

Berea am primit-o repede și ne-a plăcut amândurora (am mai băut bere și în zilele următoare, diverse branduri și nu ni s-a mai părut așa grozavă; am concluzionat în final că la capitolul bere polonezii mai au de lucrat). Pe urmă mâncarea, surpriza principală fiind faptul că varza am primit-o în... pâine, iar „mix de salată” a însemnat 3 boluri cu 3 salate diferite: una cu varză și morcov, alta cu sfeclă roșie și alta cu varză și hrean (de fapt, asta, ultima, mai avea un ingredient cremos pe care n-am reușit să-l identificăm). Porțiile generoase, totul foarte gustos. A, „silesian gnocchi” sunt aluat fiert; n-au niciun gust, dar merg ca sursă de carbohidrați.

Am poftit la desert (eu; când e vorba de desert, mereu poftele îmi aparțin) și am comandat o singură porție pe care am împărțit-o mai apoi cu Tati: plăcintă cu mere și înghețată (26 PLN). A fost delicioasă și, pe lângă înghețata de vanilie, a venit însoțită și de o cantitate generoasă de frișcă adevărată (din smântână, nu din prafuri).

Per total am plătit 162 PLN (reamintesc paritatea 1 PLN = 1,19 RON). Peste tot am putut pune tipsul pe bonul final și plăti cu cardul.

*** 

Pierogarnia Krakowiacy/self-service (Magazinul cu colțunași) – str. Mikolaja Kopernika 3; 4,3/1805 pe Google

Pierogarnia este o franciză cu numeroase locații răspândite în întreaga Polonie. Numai în Cracovia am văzut 3 sau 4. Toate arată la fel, cu vesele decorațiuni tradiționale, cu mobilier simplu din lemn, toate oferă același meniu, nu foarte vast (colțunași cu umpluturi sărate sau dulci, supe, 2 feluri de sarmale, o tocăniță cu carne și o plăcintă), toate practică aceleași prețuri. Și mai au un numitor comun: autoservirea. Care funcționează astfel: te duci la casă, plătești ce dorești și primești un dispozitiv cu sonerie ce te anunță când mâncarea ta e gata. Te duci s-o ridici și asta e.  

Noi am ajuns la pierogăria de vis a vis de hotel chiar în prima seară. Mâncaserăm bine la prânz la Coralul Roșu, dar parcă nu ne venea să ne culcăm cu burțile semigoale, plus că muream de nerăbdare să gustăm pierogile poloneze. Ora fiind înaintată, am nimerit destul de liber, așa că domnișoara de la casă ne-a ajutat cu servirea băuturilor și s-a oferit să debaraseze la final (am uitat să menționez că tot clientului îi revine această onoare în mod uzual).  

Am luat câte 2 feluri de pierogi, unii umpluți cu brânză, cartofi și ceapă, alții cu carne de rață, ceapă și măr (toate componentele se fac un fel de pastă cu care se umple aluatul întins, apoi colțunașii se fierb și se servesc cu ceapă crocantă și verdeață sau cu un fel de gem de mere). Erau disponibile 3 mărimi de porții: mică (8 bucăți), medie (10) și mare (12); noi am luat porții mici (și chiar și-așa aveam să luăm jumătate la pachet).  

Am mai comandat, ca antreu (pofta lui Tati) un bol cu jumări minuscule în untură, tot o chestie tradițional poloneză, care se servește pe pâine de casă, cu murături. De băut, câte un pahar de vin fiert. Am mai spus-o, mi-a plăcut foarte mult vinul fiert peste tot pe unde l-am încercat (și l-am încercat!) în Cracovia, pentru că ei îl aromatizează și îl îndulcesc optim. Aspectuos și delicios!

Timpul de așteptare a fost rezonabil, totul bun și am plătit 149 PLN pe această cină târzie. Am intenționat să revenim la pierogărie să încercăm și sarmalele, dar n-am mai apucat.  

***

Ariel (restaurant cu specific evreiesc) – str. Szeroka 18; 4,3/2697 pe Google; www.ariel-krkow. pl

Aici am ajuns după ce vizitaserăm Fabrica lui Schindler și ne mai foiserăm apoi prin cartierul evreiesc. Era destul de frig și-am vrut să intrăm undeva să ne încălzim cu un vin fiert sau un ceai-ceva.  

Restaurantul se află la parterul unei clădiri cu 3 su 4 niveluri, iar la intrare are un panou bilingv cu informații foarte interesante despre cartierului Kazimierz și despre trupele ce performează live în fiecare seară în restaurant; ar fi fost interesant, însă noi ne-am nimerit puțin după prânz.

Interiorul ne-a surprins în mod plăcut prin atmosfera tipică și prin multitudinea de tablouri expuse pe pereți, majoritatea portrete de bărbați evrei. Mi-a plăcut că imediat ce o masă se ocupa, ospătarul începea prin a aprinde lumânarea din mijlocul mesei, abia apoi te întreba de sănătate.  

Deși nu prea ne era foame, ne-a fost jenă să nu comandăm nimic de mâncare (plus că eram curioși), așa că pe lângă cele 2 căni de vin fiert, am mai cerut o porție de pierogi de cartofi, de data asta tradițional evreiești. Și o sticlă de apă. Spre marea noastră surpriză, n-au fost pierogi, ci o pierogă; ce-i drept, uriașă și total diferită ca mod de preparare, adică era prăjită. Și umplutura era gustoasă, deși n-am putut s-o identific exact. În plus, era acompaniată de un sos alb și un pic de salată de legume.  

Singurul lucru care ne-a umbrit bucuria a fost că a trebuit în mod repetat să-i amintim ospătarului de sticla de apă. Până la urmă am primit-o.

A fost nevoie să vizităm și toaletele, pe care le-am găsit curate și echipate cu tot ce trebuie.

Nota de plată a totalizat 77 PLN. Păcat că am fușărit restaurantul ăsta, sunt convinsă că are potențial și nici din bucătăria evreiască n-am înțeles nimic. Mă rog, or mai fi ocazii...

***

Café Noworolski – la parterul Halei Postăvarilor, în Piața Mare; 2,2/1683 pe Google; www.noworolski.com. pl

Este una dintre cafenelele istorice ale Cracoviei, locul preferat de Lenin în timpul șederii sale în acest oraș (1912-1914). În prezent se poate și mânca aici, meniul fiind destul de ofertant, dar se pare că sunt ceva probleme legate de preparate și mai ales de servire, de unde nota proastă de mai sus. Am citit câteva comentarii nașpa, dar am zis că vom lua doar o băutură-ceva (cât de rău poate să fie?!), pretext pentru a vizita splendidele interioare Art Nouveau.

Și chiar așa am făcut. Cum am intrat, am fsot avertizați că nu se poate plăti decât cash, dar nu ne-am crizat, citisem deja chestia asta. Localul este într-adevăr minunat, respiră intens parfum de epocă, păcat de lucrurile negative, ar putea ușor să fie una dintre cele mai tari atracții ale Cracoviei. Mi-a adus aminte de New York Cafe din Budapesta, cum stai la coadă acolo, să intri să mănânci o prăjitură...

În fine, am găsit localul aproape gol, ceea ce într-un fel a fost bine, că am putut alege ce masă am dorit, adică una cu vedere la piață. Am luat un „ceai de iarnă” (cu bucăți de fructe și tot felul de mirodenii), la recomandarea ospătarului, iar Tati a dorit un cappuccino. Ceaiul a fost extraordinar de bun, doar că mult și a trebuit să stau o grămadă până să-l pot bea, de fierbinte ce era. Dar foarte, foarte bun! Musai să vă uitați la pozele cu interioarele cafenelei Noworolski!

***

Jama Michalika/Est. 1895 – str. Florianska 45; 4,1/2315 pe Google

Restaurant istoric, în clădire istorică, în inima Stare Miasto, pe celebra stradă Florianska. Merită să intri, chiar dacă nu ți-e foame sau sete, comanzi un mizilic și ai ocazia să admiri frumoasele vitralii, tablourile, mobilierul de epocă. La noi s-a nimerit să fie prânzul de Crăciun. Nu ne era nici foame, nici sete, dar nu puteam rata, dacă tot am trecut pe-acolo.

Am comandat câte o supă și câte o cană de vin fiert. Nici nu mai țin minte ce fel de supe au fost, poza mi-a ieșit neclară (scuze), la fel nota de plată, se poate citi doar prețul total (151 PLN), care a inclus și o porție de tort Wawel – o minunăție! – ceva cu multă nucă, bezea și fructe.

***

Drevny Kocur Krakow – str. Swietego Jana 6; 4,6/2412 pe Google; www.drewnykocur. cz

Este în aceeași clădire cu hotelul istoric de 5* Stary. După terminația adresei virtuale și după tancurile de bere Budweiser de la intrare, firma pare mai degrabă de proveniență cehă.  

Am nimerit aici în a doua seară de Crăciun, după ce ne-am întors din excursia la Zakopane. În ciuda renumelui, locul nu-i pretențios deloc, l-aș numi mai repede pub decât restaurant. Are montate pe pereți niște ecrane uriașe pe care, la data vizitei noastre, se putea viziona un meci de baseball american. Meniul e din acela cu poze colorate, pentru... oameni obosiți.

Am ales ceva cu pui tăiat fâșii, condimentat în stil indian, cu cartofi pai, sos de nu-știu-ce și salată de varză cu morcov. Tati a luat o monstruozitate de șnițel cu varză roșie călită. O șliboviță de pere (ce bunătate!) pentru început, apoi câte o halbă de bere de la tanc. Desert n-a mai încăput, abia am terminat cât de cât din farfurii. Din partea casei am primit câte un digestiv; ei îi zic vodcă, dar e mai degrabă un lichior de fructe (în cazul de față, de cireșe).  

Total = 167 PLN. Bun și nu prea scump.

***

Pino Restaurant – str. Szczepanska 4; 4,5/4244 pe Google; www.resturacjpino. pl

Am vrut să fie ceva special pentru ultima cină în Cracovia și ne-a ieșit din plin! Pino se descrie drept „restaurant cu specific european modern” și, precum vom vedea, își propune să transforme preparate clasice, gen pizza sau burgeri, în adevărate rafinamente culinare. Ca design, merge spre stilul industrial, aș zice. Genul cu pereți de cărămidă aparentă, țevi ce se întretaie la vedere, lămpi supradimensionate și înscrisuri pe pereți (citate haioase din diverse personalități în legătură cu mâncarea; de exemplu: „life is a combination of magic and pasta” – Federico Fellini).

N-am făcut rezervare în avans, n-ar fi stricat, căci era destul de aglomerat. Locul are vreo 3 zone distincte, una special pentru consumatorii de pizza, aglutinată în jurul cuptorului de pizza. Celelalte – una la parte și un fel de balcon lung la etaj. Am fost conduși la etaj, la o masă minusculă, cu vedere la bucătăria deschisă, astfel că în așteptarea mâncării am putut privi fascinată întregul proces de preparare.

Meniul nu cuprinde prea multe preparate, încap toate pe pad-ul pentru farfurii format A3, iar băuturile îs pe partea opusă. Separat, mai aveau ceva ofertă de Crăciun – un aperitiv (tartar de hering), o supă (de ciuperci), un fel principal (ceva cu cod) și un desert (brownie). Și multe chestii de băut calde; pe lângă clasicul vin fiert roșu, aveau vin fiert alb, hot Aperol, limonadă fierbinte și ceai de iarnă.

Am ales totuși din meniul principal. Felul meu s-a chemat „steak de ton marinat, tapenadă cu pătrunjel, arancini cu roșii și mozzarella, sos de roșii, busuioc, salată de castraveți și dovlecei proaspeți și maioneză cu mărar” . Ați amețit, așa-i?! 😊 În plus, pare o adunătură de de toate, mărar cu pătrunjel și cu busuioc, de 2 ori roșii etc, dar vă jur că a fost de-men-ți-al! Totul! Mai ales arancini (niște găluște din orez) cu roșii uscate și mozzarella; îmi plouă în gură când îmi amintesc.  

Nici preparatul lui Tati n-a dus lipsă de originalitate. Bao (un fel de chiflă îndoită, ca un tacos) umplute cu pulled pork (carne gătită lent atât de mult, încât poate fi mărunțită cu furculița), sos teriyaki, alune, ceapă verde, legume tăiate julien, dressing oriental, cartofi dulci prăjiți, maioneză verde, coriandru. La fel, un gust absolut divin toate împreună!

De băut am luat câte un vin fiert roșu; excelent și el. Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost dimensiunea meschină a porțiilor. Dar deh, fine dining, n-ai venit să te-ndopi, ai venit pentru experiență...

Și pentru o experiență deplină am decis să luăm și un desert care-mi făcuse cu ochiul: tiramisu cu fistic. De prisos să spun cât de genial a fost și ăsta...

Nota de plată a totalizat 217 PLN, cea mai scumpă masă din periplul nostru cracovian. Dai un ban, dar... Pino chiar e ceva aparte, recomand în mod deosebit.

(PS: Este ora 19:57, oră absolut decentă pentru a încărca un asemenea articol. Presupun că toată lumea tocmai și-a terminat cina. Ca să n-avem vorbe.)

---

VIZUALIZĂRI: 157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI