Pofta Pescarului

TIPĂREȘTE

În iunie 2022 am avut cazare la casa Roman, în nordul satului de vacanță Costinești. Înainte să mergem am studiat puțin zona să văd ce oferă. Deseori harta spune lucrurile cu totul altfel decât realitatea de la fața locului. Spre exemplu harta zicea că am plajă chiar în fața locației. Adevărat grăit doar că plaja era bolovănoasă, era un drum scurt de coborât dar suficient de sălbatic și dificil și în apă n-avea nimeni curaj să intre că era murdară. Părea să aibă reziduri petroliere. Erau vreo 10 mușterii pe plajă.

Tot harta zicea că avem restaurant în nord. Am vrut să văd de curiozitate astfel că m-am aventurat să văd ce găsesc. Adevărat că găseam una – alta de mâncare la mine în curte și chiar și zăceam câte jumătate de zi pe terasă dar am vrut să văd și locul ăsta: Pofta Pescarului.

Ar fi trebuit să fie aproape. Ei bine, nu este chiar atât de aproape. Era spre prânz și se încălzise binișor. Era o zi senină. Mai mult briza marină și păsările cântătoare făceau impresie + macii de pe pajiște.

Întâi am găsit un hotel bleu în formă de vapor. Era pustiu peste tot. Apoi am dat de altă clădire, tot așa, construcții răsfirate, din loc în loc. Cred c-am mers un kilometru. Atmosfera era plăcută, briza adia, epava – lemn ca întotdeauna, nimic.

După o vreme am ajuns la o mică parcare, am trecut pe sub un pătrat, am pornit la vale pe un drum betonat, într-o zonă mai aridă și cum am ajuns la vegetație, drumul a virat la dreapta, descoperind ochiului o zonă luxuriantă cu vegetație prin care întrezăream o piscină și ceva baldachini. Este Pofta Pescarului.

La curba drumului șade o barcă din lemn pe care scrie Pofta Pescarului.

Adevărat că locul este de mare clasă, ambientul natural e mirific și terasa suberbă dar parcă nu mă trăgea la relaxare cum mă trăgea terasa de la cazarea mea.

Este restaurant pescăresc. Prețurile sunt mari. Am servit ceva prăjituri că nu mai aveam nerv să suport produse marine. Nu-mi place peștele și chiar nu mai aveam nici chef nici toleranță de experiențe inedite. Scoici n-am mâncat ever și nici nu aveam de gând. Și nici de alte subacvatice n-aveam chef. Deci după ceva energizare ne-am întors pe unde-am venit și-am mai zăcut jumătate de zi pe terasa de-acasă, în curte, fără nici o treabă, în fotoliile noastre confortabile.

Plimbarea a fost minunată, atmosfera mirifică, cum scriam dar cred că mă puteam lipsi de experiență că vara, la mare, așa mă lovește o moleșeală de numa’.

La Pofta Pescarului există și locuri de cazare iar la piscină au acces doar cei cazați la ei. Astfel, la piscină era pustiu. Cred c-am văzut un rătăcit dar mai mult nu.

Pofta Pescarului era înainte Valea Pescarilor. Tot ăla îi că altu’ nu-i în zonă că n-are unde. Și tavernele astea nu-și schimbă ele numele de-aiurea. Mereu e un motiv ????,

Mna... Ce pot scrie? Nici, nici

Nu știu, zău... Locul e superb. Dar maxim neprimitor. Nu inspiră la nimic. E chestia aia de-i zice spirit. La unii e uzo, la unii e absint. Aici e... nimic ????‍♀️. Ceva gen: ce caut eu în viața mea? Adică... you make me feel...

Serviciile sunt by the book. Dar ce folos?

Iaca! Nici, nici și aici. Nu m-apucă nici un chef, nici o poftă. ????‍♀️ Adică... hai încoace să-ți iau banu' ! Găsim noi pretext.

Asta a fost în iunie. Dar în iulie am fost în 2 mai. Am ras vreo 4 crâșme. Superb! Aici? Nu.

Locația e absolut superbă și nu-ș ce-o strică oamenii ăștia. Au pus niște bărci în drum. Ai sta acolo cu drag. Darrrrrr... Nu.

---

VIZUALIZĂRI: 1927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI