Scoica – dejunul de la unșpce

TIPĂREȘTE

Am văzut-o de cum am ajuns în zonă – cu pălăria ei imensă de scoică și pusă-n drum dar era cam devreme și gândeam – poate mai găsim ceva interesant cât ne mai învârtim prin zonă, n-am găsit astfel că, după plimbare ne-am bucurat să intrăm.

Deși era înainte de prânz ne-am bucurat să găsim deschis.

Pe la 9:00 dimineața când am ajuns noi nu părea deschis dar la 11:00 era.

Nu mă așteptam să găsim așa amenajări interesante în interior.

La intrare dai imediat de cîteva trepte în stânga apoi mesele sunt dispuse circular, sus mese de 6 persoane apoi coborând același număr de trepte ajungi la mesele de patru persoane care sunt dispuse tot circular în jurul bazinului central, foarte frumos amenajat, în interiorul unui zid cam de jumătate de metru astfel că lângă acel zid copii se pot juca – ceea ce au și făcut – bălăcind cu mânuțele în apă, după broscuțe țestoase.

Chiar în mijlocul bazinului, pe insulița centrală este montat un stâlp metalic pe care este fixat un ansamblu cu TV-uri – 4 cred – orientate în toate direcțiile – n-am mai văzut televizoare în bazin...

Tot restaurantul e amenajat frumos, îngrijit, pe lângă noi - ceva plante, niște tulpini ce-mi par de bambus, mese cu stinghii de lemn central și împletituri de plastic la margini, scaune din aceeași împletitură de plastic dar și cu perne pufoase, confortabile, și pe scaun și pe spătar, te lăfăiești confortabil la masă...

Multe materiale personalizate – suportul pentru farfurie, șervețelele, cutia pentru șervețele, sarea, piperul, un ansamblu frumos, așa, e un loc ce se respectă.

Personalul foarte amabil, vine o fată să-mi recomande o masă de 4 persoane dar îi spun că vreau la fereastră astfel că ne lasă-n pace. Ne vorbește așa frumos că nu-i deranjant.

Luăm ceva ușor că e devreme și când te plimbi un meniu încărcat nu-i recomandat – cel puțin noi nu ne recomandăm (nouă) și mâncarea vine repede, abia avem timp să ne familiarizăm cu locul... ai ce face, cu ce te juca și pe unde te-nvârti și mie-mi prinde bine relaxarea...

Și chiar mă relaxez...

Turiști nu păreau să fie – adevărat, era devreme ca oră dar era târziu ca dată calendaristică – după mijlocul lui septembrie – când Constanța mai răsuflă a libertate după hoardele puse pe distracții deși locul îmi pare mult prea elegant să fie călcat de hoarde... în schimb erau ceva oaspeți ce păreau localnici – așa, cu aspect de gospodari familiști, oameni cuminți cu viață organizată...

Am ajuns și la baie și iar m-am mirat, holul e foarte frumos amenajat, cu zone de relaxare, măsuță și două fotolii confortabile – în două locuri, în holul băii, îmi și imaginam – cum o fi să stai la șuetă în baie... cu toată eleganța parcă chiar nu mă atrăgea...

Dar mi-au plăcut mult tablourile de pe pereți – în baie – în ton cu locul dar impresionante...

În tot acest ansamblu frumos organizat m-am cam mirat că priza nu merge – asta-i grija mea pe unde mă duc – să găsesc priză, după instalare am scos și încărcătorul dar l-am scos degeaba. Am avut dubii că nu funcționează aparatele mele dar mai târziu la alte prize au functionat deci priza lor era beleaua.

Cu toate astea priveliștea de deasupra prizei a mai îndulcit impresiile, after all – e un loc din acela unde nu te poți supăra, peste toate amenajările plăcute este și așa o atmosferă reconfortantă unde singura opțiune este să te simți bine, no metter what deci trecem peste priză... reconsiderăm... (peste priză vedeam Strada Oleg Danovski – așa cum scria pe unele case – sau – acceași stradă – Strada Ecoului – după cum scria pe alte case și care strada duce la plaja 3 papuci, pen-că n-am găsit Strada Turda dar apoi am văzut pe hartă că Turda este fix următoarea stradă, paralelă cu asta de-o vedeam noi;)... deci aproximativ am ajuns cam pe unde preconizam...)

E un loc frumos și am de gând să mă mai duc – pe Bulevardul Mamaia, vis-a-vis de Universitatea Ovidiu (aproximativ) și mai exact fix vis-a-vis de Strada Oleg Danovski;)

Recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 1815 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI