La Breaza – unde mananci si ce sa faci…

TIPĂREȘTE

Ne-am dus la Breaza in august sa vedem daca primaria organizeaza ceva evenimente cum mai facea in alti ani.

Cateva zile ne-am tot plimbat prin orasel cautand afise sau orice alta informatie pe la primarie sau pe langa primarie, doar doar ne-om invarti de un mic ceva mai ales ca aveam si Marie in grup dar parea ca anul asta zilele de sarbatoare aveau sa treaca mai discret.

Pentru ca n-am aflat mare lucru nu ne-a ramas decat sa ne facem programul pe cont propriu astfel ca am tot batut oraselul in lung si in lat cu ochii dupa orice ne-ar putea atrage atentia.

Prima zi ne-am propus sa ne facem o idee despre Clubul de Golf Lac de Verde – Golf & Leisure Resort. O locatie selecta cu o gradina ce se intinde pe cateva hectare, usor valurita, cu pante line printre care sunt amenajate terenuri de golf. Gazonul este bine intretinut, de jur imprejur este foarte multa verdeata, foioase sau conifere. Un loc placut.

Spatiile de cazare sunt foarte elegant amenajate, restaurantul deasemenea. Dispune de o sala spatioasa si de terasa cu cateva mese aranjate intr-un stil elegant insa si oarecum nonconformist, cu culori placute, vii, scaune confortabile si lejere. Te poti simti relaxat si destins intr-un loc elegant dar lejer, fara a fi sobru.

Pentru ca nu jucam golf nu am zabovit mult in zona.

Lejer, ne-am indreptat catre centrul oraselului pe strada Ocinei.

Pe la intersectia cu strada Erou Colonel Doctor Popovici, unde face strada o usoara curba ne-am impiedicat de o terasa de cartier cu mici si castraveti murati de casa, cu mese si scaune lungi din lemn, fara pretentii dar cu un miros ametitor de mici ce sfaraiau pe gratar de nu puteai rezista. Pe langa restul orasului ce parea pe moarte, aici era plin de viata si feerie.

Continuandu-ne drumul spre centru, pe strada Ocinei, pe stanga, ne tineau tovarasie o multime de casute asezate acolo probabil pentru targ numa ca targ nu era, doar o casuta parea folosita pentru depozitare ceva materiale. Ceva negustori stradali luau masa improvizat vis a vis, nimeni nu vindea si nici nu cumpara nimic ca n-avea ce si strada era aproape pustie.

De mare folos ne-a fost Pizzeria Eldiv, de pe aceeasi strada, in intersectie, vis-à-vis de intrarea in Parcul Brancoveanu, un restaurant dragut, destul de elegant, cu terasa cu umbrelute, un loc placut pentru relaxare si servit masa. Fiind un restaurant relativ pretentios, cu mancare buna, si preturile sunt pe masura.

Mi-am dorit totusi sa vad si Complezul Aleea Nucilor de pe strada Aleea Nucilor :) pentru ca mi-au ajuns la urechi aprecieri pentru preturile accesibile.

Cu adevarat, preturile sunt incomparabil mai mici insa e un loc in care as manca o data, a doua oara nu as mai merge spre deosebire de Pizzeria Eldiv unde nu te poti plictisi chiar daca mergi zilnic.

“La nuci” cum i se mai spune, iar mi-aduc aminte de raposatu si de obiceiurile lui sau mai bine zis de obiceiurile populatiei de pe vremea lui. Nici nu-mi vine sa detaliez, restaurant de moda veche unde ai impresia ca daca intri, deranjezi. Nu stiu de unde vine asta ca personalul nu a fost nepoliticos insa – eu cel putin – am senzatia ca pluteste peste tot un repros mut ca esti acolo si nu la munca, la scoala sau la conferinta de partid.

Desi nu am gasit alte evenimente organizate, intr-un final in fiecare zi alunecam incet spre Parcul Brancoveanu Breaza din centru oraselului pentru ca cele cateva zile de sarbatoare fiind insorite copii se puteau bucura de toboganele gonflabile instalate si de celelalte jucarii, acestea fiind singurele evenimente organizate pe care le-am gasit.

Pe 16 august cand ne indreptam deja spre casa, fiind prima zi ceva mai mohorata si cu ceva stropeala de ploaie am vazut in trecere ca deja jucariile fusesera stranse si parcul era pustiu.

---

VIZUALIZĂRI: 5169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI