Castelul Sf. Ilarion - chinurile sfintilor si locuinte ale regilor pe muntele zeului 'd'amour'

TIPĂREȘTE

“Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. ”

Unul dintre cele mai importante obiective din Cipru, este Castelul Sf. Ilarion. L-am vizitat de mai multe ori de-a lungul anilor, prima data acum vreo 15-16 ani si pot sa spun ca nu s-a schimbat mult de atunci. Totusi, pana acum nu m-a interesat in mod deosebit istoria acestui loc, considerandu-l doar o frumoasa plimbare la munte, cu privelisti uimitoare asupra coastei.

Duminica asta, l-am revizitat, dar am incercat sa o fac cu incetinitorul si sa mai inteleg cate ceva din ceea ce vad. Nu pot spune ca mi-a reusit, dar oricum am facut foarte multe poze si acum, cu un ochi la poze si cu altul prin “documentele” care le-am gasit incerc sa incropesc un review.

Castelul vazut de departe, de langa mare.

Castelul se imparte in trei zone. Este o prima zona, unde erau grajdurile si locuiau soldatii, incercuite de primele ziduri (cele mai vechi) de aparare - bizantine. Urmeaza o a doua zona, in care erau mai multe bucatarii, sali de mese, niste apartamente ale nobililor etc., iar cel mai in varf, o alta zona cu apartamentele regale plus un turn de garda.

Venind dinspre Lapta inspre Girne, se pot vedea apartamentele regale din zona 3, in partea dreapta a muntelui. Ferestrele privesc inspre satul Karmi.

Din Girne, se observa cladirile din Zona 2, cu cazarmele, sala de mese etc. si cu turnul de garda al Printului Ioan (John), deasupra lor. Din oras, nu se vad zidurile din Zona 1, deoarece ele dau spre interiorul muntelui. Castelul este luminat noaptea, pe timp de vara, dand multa impozanta acestor piscuri.

In timpul zilei, cladirile sunt destul de greu de vazut, deoarece zidurile au aceeasi culoare cu muntele si daca nu esti atent, nu le poti vedea prea usor.

In stanga castelului, se mai vede un turnulet singuratic si o cladire mare, alba. Casa se afla intr-o zona militara a trupelor comando si a vanatorilor de munte, in ea fiind gazduit un restaurant al ofiterilor. Atat acea casa cat si turnul, au fost construite de un excentric bogatas grec-cipriot, acelasi proprietar si al “Casei Albastre” sau “Mavi Kioşk” din Çamblibel. Casa de langa St. Hilarion era numita, “The White House”. Sunt mai multe legende (nu stiu cat de adevarate) legate de acest personaj, Pavlides, dar am sa revin la el.

Cum se ajunge la Castelul Sf. Ilarion?

Nu exista mijloc de transport in comun care sa mearga pana acolo. Deci trebuie sa fiti cu propria masina sau sa luati un taxi. Din Girne, se merge pe drumul inspre Lefkoşa si undeva in varful dealului, chiar inainte de a cobora muntele, se va face la dreapta. Exista indicatoare si chiar acolo este o zona cu radare de 65km/ora. Daca veniti din Lefkosa, va trebui sa faceti stanga dupa ce urcati din Bogaz. E foarte simplu.

Din artera principala, drumul urca mai apoi pe langa zona militara de care va povesteam mai inainte unde e interzis sa opresti sau sa faci poze. Veti trece intai pe langa intrarea la baza militara – soldatii de aici, avand berete albastre. Exista o statuie, destul de a la Rambo, la intrarea in unitate. Soldatii nu va opresc, nici nu va spun nimic. Este o parcare destul de mare acolo, deoarece vin ofiterii la restaurantul armatei. Nu am fost niciodata inauntru si nu stiu cum e :) Daca esti civil, poti intra doar pe baza de invitatie, sau daca ai rude/neamuri care isi fac stagiul militar si vii sa-i vizitezi. Imi imaginez ca au o panorama frumoasa. Pe dealuri se vad fel de fel de “aparate”, folosite la instructiile soldatilor.

Veti trece, mai apoi si pe langa turnul singuratic, construit de Pavlides, care apare in dreapta. E inchis si nu se poate vizita. Urmeaza apoi, in stanga, o alta zona cu un fel de poligon si cu cladiri pentru antrenarea trupelor de comando. E vorba ca in aceasta “poiana” se desfasurau vechile turniruri ale cavalerilor medievali. Acum fac in unele zile fel de fel de demonstratii militare. Vin elicoptere, trupele de comando sunt lasate la sol, intra in cladiri, impusca, arunca grenazi, prind teroristii etc. Mai de mult obisnuiau sa inchida zona (destul de des) cand aveau astfel de evenimente. Apoi apare castelul. Aparitie destul de impozanta, deoarece se intinde pe o suprafata destul de mare a muntelui si apare chiar in fata. E un fel de fortareata naturala, de care vechii arhitecti militari au stiut sa profite din plin.

Sa incercam si ceva istorie.

Vechiul nume al acestor stanci aparut in perioada bizantina, era “Didymus”, care in greaca si aramaică, inseamna “gemeni”. Avem de-a face cu un “Twin Peaks” medieval. :) Lusignanii (francezii sunt renumiti pentru problemele de “amor”, nu?) aveau sa numeasca acest castel "Le Château de Dieu d'Amour", sau “Castelul Zeului Dragostei”, interpretand numele grecesc, al celor doua varfuri gemene si al legendei ca aici ar fi fost locul unui vechi templu pagan, inchinat Afroditei.

Numele prezent si cel mai folosit este Castelul Sf. Ilarion.

Cine a fost Sf. Ilarion?

Sfantul Ilarion (vedeti si biografia la ortodoxwiki) s-a nascut in Palestina in satul Tavata, in anul 291 si parintii lui erau pagani. El avea sa devina mai tarziu crestin si se zice ca a petrecut mai multe zile in desert alaturi de Antonie cel Mare. Toti stim de “chinurile” Sfantului Anton, un subiect atat de indragit de pictori :) Sf. Ilarion a fost printre primii pustnici si monahi ducand si el o viata in desert, un fel de "pionier" al acestei indeletniciri de sihastru. Avea sa ajunga foarte renumit si multi il cautau pentru a fi vindecati de diferite boli. Pentru a-si regasi linistea, se spune ca la batraneti, a venit in Cipru si s-a retras in munti, unde a mai trait cativa ani, intr-o pestera in locul unde se afla astazi castelul. Ieronim a scris despre el – si se gaseste o varianta in engleza si aici newadvent.org/fathers/3003.htm. Redau doar fragmentul care ne intereseaza:

“When the latter returned he found Hilarion longing to sail again to Egypt, that is to the locality called Bucolia; but he persuaded him that, since there were no Christians there, but only a fierce and barbarous people, he should rather go to a spot in Cyprus itself which was higher up and more retired. After long and diligent search he found such a place twelve miles from the sea far off among the recesses of rugged mountains, the ascent to which could hardly be accomplished by creeping on hands and knees. Thither he conducted him. The old man entered and gazed around. It was indeed a lonely and terrible place; for though surrounded by trees on every side, with water streaming from the brow of the hill, a delightful bit of garden, and fruit-trees in abundance (of which, however, he never ate), yet it had close by the ruins of an ancient temple from which, as he himself was wont to relate and his disciples testify, the voices of such countless demons re-echoed night and day, that you might have thought there was an army of them. He was highly pleased at the idea of having his opponents in the neighbourhood, and abode there five years, cheered in these his last days by the frequent visits of Hesychius, for owing to the steep and rugged ascent, and the numerous ghosts (so the story ran), nobody or scarcely anybody either could or dared to go up to him. ”

Si in acest fragment este vorba despre ruinele unui vechi templu pagan, de unde se auzeau strigatele demonilor. St. Hilarion, vine parca anumit aici, ca sa-i imblanzeasca si sa fie “chinuit”. Crestinismul abia prindea puteri. Ilarion avea sa moara in Cipru, dar trupul lui avea sa fie furat si dus in Israel. Se zice ca locul unde a trait, a continuat insa sa faca minuni.

Bizantinii aveau sa construiasca aici o manastire. Ruinele unei biserici bizantine, inca se gasesc la castel. Aceasta manastire avea sa fie transformata in anii 800 in castel, de catre bizantini care aveau de a face cu atacuri din partea arabilor. De la castel se puteau urmari vasele care se apropie de insula.

Dupa bizantini, a urmat perioada cruciadelor, cand insula a schimbat mai multi stapani. A fost cucerita de catre Richard Inima de leu, care a vandut-o cavalerilor templieri, care mai apoi aveau sa o vanda Lusignanilor, o dinastie de nobili francezi. Luptele pentru putere care se dadeau pe insula au de-a face cu o politica mai ampla care include Ierusalimul, regatele cruciate si lupte de prin Franta si imi e greu sa o scot la capat deoarece nu am o imagine completa a acelor vremuri.

Castelul Sf. Ilarion, nu are o importanta strategica majora –spun expertii. D. p. d. v. militar, i-ar fi stat mai bine daca ar fi fost construit mai aproape de trecatoarea ce leaga Nicosia de Kyrenia prin care trece astazi si prezentul drum. El se afla destul de departe de aceasta trecatoare. Francezii au gasit fortificatiile bizantine si le-au intarit, obtinand un loc de refugiu in vremuri de pericol pentru familia regala. Ceea ce are castelul, este prestanta! Prestanta in ochii supusilor asezati prin satele de la poalele dealului. Nu e de mirare ca toti cei care aveau un cuvant de spus si aveau “putere”, incercau sa urce pe acesta “scena” a muntilor, de unde sa fie admirati de catre popor. Pavlides, avea sa-si construiasca “The White House” si “Turnul”, iar Makarios avea si el "casa" cocotata pe un deal inspre Bellapais.

Mi-e greu sa urmaresc istoria cruciatilor deoarece e complicata si se intinde pe o suprafata mare, pornind din Franta, avand de-a face cu Sicilia si Sudul Italiei si terminandu-se prin Tara Sfanta. S-au dat mai multe batalii intre diferite puteri/familii, care foloseau insula ca un “stop over” inspre sfintele razboaie.

De exemplu o batalie despre care se vorbeste prea putin, este aceea dintre fortele imparatului Frederick II si cele ale lui Ioan d'Ibelin. Ce e important de stiut e ca acest castel si-a atins momentele lui de glorie in perioada medievala a cruciatilor si cavalerilor. Este considerat unul dintre cele mai importante castele medievale din aceasta parte a lumii si era folosit ca loc de refugiu al familiilor regale in timpuri tulburi si un mod de a domina localnicii, care trebuiau taxati.

Cand insula a ajuns pe mana venetienilor, deja erau alte vremuri, se inventasera noi arme, noi metode de asediu. Venetienii au consolidat castelele de pe coasta, intarind Castelul din Kyrenia si Famagusta, dar au neglijat celelalte castele ale francezilor, care se afla in varful muntilor – St. Ilarion, Buffavento si Kantara fiind abandonate si lasate in paragina.

Venetienii, chiar au hotarat distrugerea lor, deoarece le era frica de o posibila folosire a lor de catre inamici, care ar fi venit disnspre coasta de sud. Faptul ca aceste castele de munte nu au fost alterate de venetieni, le ridica insa valoarea istorica. De pe timpul venetienilor, aceste castele au ramas in ruine, circuland mai multe legende despre ele, cu fel de fel de comori ascunse in cameri secrete; camere care se deschid odata la 40 de ani unde daca intri timpul se opreste in loc, ciobani femecati de fel de fel de regine etc.

Si otomanii le-au lasat in paragina ele nemaivand vreun scop militar. Au urmat britanicii, in timpul carora a inceput, oarecum, o miscare culturala de prezervare si utilizare a acestor monumente in scop cultural-turistic. :) Asta daca putem vorbi de turism in acele vremuri. Oricum daca gaseau ceva interesant, trimiteau inspre British Museum, sau incercau sa-si construiasca vreo colectie privata. "A genteleman thing, i suppose"...

Castelul avea sa fie folosit din nou in scopuri militare de prin 1964, cand dupa plecarea englezilor si vreo 3 ani de relativa pace, au inceput neintelegerile dintre greci si turci. Din 1964, a fost folosit drept centru de comanda de catre luptatorii turci-ciprioti, acestia numindu-l “Cuibul Vulturilor”. In 1974, tancuri turcesti au incercat sa urce pe drumul de munte care vine dinspre Karşıyaka, pentru a veni langa castel si a continua inspre trecatoarea spre Nicosia. E greu de facut acest drum cu masina, d’apai cu tancul :) Am sa reiau povestea cu tancul.

Cam asta ar fi istoria, locului, foarte pe scurt. Am sa studiez problema cruciatilor mai in amanunt, oricum am sa mai am de-a face cu ei. Sa-mi scriu un reminder: de studiat lusignanii!! :)

Cateva sfaturi utile

Incercati sa mergeti de dimineata sau mai spre seara, deoarece e destul de mult de urcat si treptele sunt destul de abrupte – pe caldura e mai greu. Sa aveti papuci buni, deoarece e de escaladat, sapca-n cap si o sticla de apa (in mana, nu in cap!!) :) Se poate ajunge cu masina chiar pana langa intrarea in castel. Aici exista o mica parcare. Daca aceasta parcare e plina, mai exista o parcare ceva mai jos.

Castelul e deschis in fiecare zi de la 9:00 la 17:00 pe timp de vara si de la 9:00 la 14:00 pe timp de iarna. Au doua seturi de bilete, unul pentru straini si altul pentru turci si ciprioti. Biletul pentru straini costa undeva la 7 TL.

Exista un WC si o cafenea chiar langa parcare.

Sa incepem vizita.

Dupa ce se trece de bilete se intra in prima zona.

Aici erau cazati militarii si muncitorii de la castel. Aceste ziduri sunt din perioada bizantina. Dupa ce intrati, imediat in dreapta este o panorama foarte frumoasa inspre Kyrenia. Turnurile de aici erau construite in forma de potcoava. Mai de mult credeam ca s-au daramat de-a lungul timpului, dar ideea e alta. Aveau nevoie de o fatada doar inspre afara cetatii. Daca aceasta zona ar fi picat in mana inamicilor, acestia aveau spatele descoperit putand fi atacati din zona 2. Turnul mai mare (probabil o reconstructie mai recenta) gazduieste cateva tablouri patriotice si fotografii de prin 1964, cand castelul era in mana celor de la TMT. Grecii sunt prezentati ca “ethnic cleaners”, iar turc-cipriotii ca aparatori ai enclavelor. In acea perioada, au fost mai multe atacuri asupra castelului, dar grecii nu l-au putut cuceri.

Zidurile erau construite cu piatra de munte. Doar arcadele si portile erau construite cu piatra galbena, adusa de undeva de langa mare. Zidurile nu sunt extrem de groase si probabil nu ar fi avut mari sanse impotriva unui atac al artileriei. Ziduri bune pentru perioada medievala, dar pentru venetieni, erau deja chestii ale trecutului.

In gradina sunt mai multe placute, prezentand fel de fel de copaci salbatici. Se doreste un fel de prezentare a florilor si plantelor din zona, dar gradina ar avea nevoie de mai multa atentie.

Aici se mai gasesc si o cisterna si niste cladiri unde pe cateva panouri si schite se prezinta o introducere in istoria castelului.

Ni se prezinta si una dintre legendele/fapt istoric a castelului:

Uciderea printului Ioan al Antiochiei (astazi Antakya, in Turcia), care era si urmatorul in linie la tronul Ciprului, fratele lui, Petru I fiind rege. Printul Ioan era casatorit cu Alice, din familia Ibelin, iar Petru I cu Eleanor. Petru I, avea sa fie ucis, iar Eleanor avea sa-l banuiasca de aceasta crima pe Ioan. Printul Ioan, se refugiase in castelul St. Ilarion, in timpul atacurilor genoveze si avea o unitate de garzi de corp, formata din mercenari bulgari.

Eleanor s-a prefacut ca a uitat de vechile ei banuieli si s-a imprietenit cu Printul Ioan. A reusit sa-l faca sa creada ca garzile lui de corp, comploteaza impotriva lui. Printul Ioan, avea sa-i cheme in turnul pe care-l astazi il numim Turnul Printului Ioan si avea sa-i arunce unul cate unul pe geam. Printul a fost invitat apoi de catre Eleanor, sa ia masa cu ea, la palatul ei din Nicosia. Printul a fost sfatuit sa nu se duca fara garzi de corp, dar nu a ascultat.

In timpul ospatului Printului i se aduce o farfurie de argint, acoperita cu un prosop alb. Cand da la o parte prosopul, inauntru se afla haina insangerata pe care Petru o purta cand fusese ucis. "Iti spune ceva aceasta haina? ", il intreaba Eleanor. Printul nu mai are timp sa raspunda deoarece este imediat injunghiat de servitori. Astfel regina se razbuna. Sunt mai multe povesti cu mercenarii bulgari aruncati de la fereastra, unii spun ca au fost doar 4, altii 24 etc. Se pare insa ca e fapt istoric.

Din aceasta prima zona, cu o imensa gradina, care probabil arata mult mai bine pe vremuri, dupa urcarea catorva scari se ajunge la Zona 2.

Accesul se putea face printr-o singura intrare si un tunel mai lung. Se spune ca exista si un pod care se ridica, dar eu unul nu am vazut urme ca ar fi existat asa ceva.

Aici se afla si ruinele bisericii bizantine, care a ramas fara acoperis. Stilul bizantin, cel de randuri de zidarie de piatra legate de brauri de caramida, e arhicunoscut.

In unele dintre camere, au pus cateva manechine si arata destul de interesant. Sala de mese, a fost acoperita si este in prezent un fel de cafenea aici. Turistii pot savura o cafea de pe balconul cu o panorama de vis. In sala de mese era o expozitie cu fotografii de flori salbatice.

Pe langa sala de mese, erau mai multe bucatarii si o serie de toalete medievale. Toaletele au niste gauri care dau in prapastia de desubt. Probabil atacantii care incercau sa escaladeze stancile erau opriti si de miros. :) Foarte interesante aceste toalete - problema e ca unele mai miros... turistii crezandu-le inca fuctionale, cred :)) Au instalat camere de filmat in aceste toalete, in incercarea de a opri practicile degustatorilor de bere din "sala de mese".

Se mai gasesc si ruinele unor camere in care-si aveau sediul nobilii si putin mai jos cazarmile soldatilor.

La castel nu existau fantani. Apa era adunata in timpul ploilor din perioada iernii in mai multe cisterne impanzite prin incinta castelului. Aici se afla si o foarte mare cisterna descoperita. In unele inca mai este apa si acum. Majoritatea constructiilor de aici, sunt facute intr-o prima perioada de lusignani.

Dupa zona 2, urmeaza cea mai abrupta parte inspre zona 3... Daca sunteti in criza de timp, va puteti multumi cu lucrurile si panorama care le-ati vazut pana aici.

Urmeaza o serie de trepte si dupa un urcus anevoios se ajunge la Palatele Regale din Zona 3. Pe langa palatele regale erau mai multe turnuri de aparare, cisterne, bucatarii, camere ale administratorilor etc.

In palatele regale sa urcati la etaj, deoarece se mai pastreaza doua ferestre in stil medieval.

Panorama de la aceste ferestre este inspre partea de vest a insulei, inspre satul Karmi. Se banuieste ca numele acestui sat se datoreaza faptului ca aici ar fi fost un ordin carmelit. Si satucul asta are o istorie interesanta. Dupa ’74, nu au fost realocati turci-ciprioti aici, ci au inceput sa locuiasca straini. Casele au fost date de catre stat in sistem de “lease”, iar strainii, formati in majoritate de englezi, dar cu ceva nemti si alte natii au luat aceste case, sau au construit noi vile, dar au incercat sa pastreze caracterul de sat idilic la poalele muntelui. Karmi a devenit un sat al strainilor iar acestia, au pastrat stilul traditional in mare parte. Sunt niste gradini superbe prin Karmi. Anyway... sa revenim la castel.

Aici, la etaj, se afla Fereastra Reginei Eleanor – regina cea rea, din povestioara precedenta. Cea care i-a venit de hac Printului Ioan, cel iubit de popor. Chiar te simti ca un rege, sau regina, cand iti vezi mosiile de la aceasta fereastra. Se spune ca Walt Disney a vizitat castelul pe vremurile cand Cipru era sub ocupatie britanica si aceste locuri l-au inspirat cand a facut desenele animate cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Castelul si fereastra, reginei cea rele, regasindu-se in desenele animate. Deci nu uitati sa urcati la etaj pentru a vedea aceste ferestre. Francezii stiau sa traiasca in lux si la inaltime :)

De la apartamentele regale, mai exista doua trasee. Unul e spre varf, unde se mai afla obucata de zid si “Zirve-ul” –“Varful”. Aici vad ca au construit o platforma si au mai pus niste bare de protectie. Mai demult nu era nimic. Exista o placuta care va anunta, ceva de genul: "felicitari, ati atins varful, la 732 de metri". Panorama asupra insulei este minunata si senzatia de pe noua platforma, care sta deasupra haului e destul de interesanta. Vad ca au inceput moda cu lacatele: Am vazut un lacat si 2 banderole legate de barele platformei. Vechile indeletniciri ale muntelui dragostei s-ar putea sa reapara la suprafata.

Observati si mica insula de langa coasta, spre care merge un mic drum. Se numeste Insula Serpilor si toti spun ca aici isi are casa fostul presedinte Denktas. M-am uitat cu ceva zoom si nu am reusit sa vad casa. Toata zona aceea e o zona militara si nu se poate vizita.

Un traseu duce la varf, iar altul duce la Turnul Printului Ioan. Daca mai aveti putere, puteti merge si pana acolo. De la fereastra acestui turn e vorba ca ar fi fost aruncati mercenarii bulgari. Daca va uitati pe geam, veti vedea ca nu prea aveau cum sa supravietuiasca.

Daca ajungeti prin Cipru, o vizita la acest castel nu trebuie ratata. Nu veti fi dezamagiti. Din cele trei castele de munte, asta este cel mai ingrijit, cel mai accesibil si cel mai vizitat de turisti.

Daca veniti iarna, sunt mari sanse de a ajunge deasupra norilor, sau veti “intra in nori”. In zilele senine, se pot vedea si muntii inzapeziti ai Turciei.

Sper ca prin poze sa ajut aceasta prezentare, dar senzatiile de la fata locului sunt unice si nu prea pot fi surprinse nici in poze nici in text.

Sa traim, sa enjoim. Mergeti si vizitati! :) Cheers.

---

VIZUALIZĂRI: 5000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI