1. Barut Fethiye – un hotel aproape perfect

TIPĂREȘTE URMARE de aici

Perioada sejurului: 20 – 24 septembrie 2020

Alegerea destinației și a hotelului

La momentul în care am ales Fethiye ca destinație de vacanță nu cunoșteam prea multe despre această zonă, evitată de mine ani la rând de teama prețurilor exagerate. Cei care fuseseră acolo înaintea mea concluzionau că Fethiye este o stațiune foarte frumoasă, dar și foarte scumpă, iar eu, în lipsa altor informații pertinente, i-am crezut. Abia după mulți ani mi-am pus problema la concret, ok este scump, dar cât de scump ar putea totuși fi? Sau scump, dar în comparație cu ce? Așa am realizat că, după ce vizitasem deja câțiva ani la rând câteva hoteluri foarte bune, dar și scumpe din Antalya, era posibil ca această stațiune să nu mi se mai pară la fel de inaccesibilă ca în urmă cu, să zicem, zece ani și abia atunci am început propria documentare, lăsând la o parte poveștile cunoscuților care s-au dovedit într-o oarecare măsură mai mult cancan-uri.

Așa am început prin noiembrie – decembrie 2017 să caut hoteluri potrivite gusturilor mele în câteva zone de pe coasta sud-vestică a Turciei, schițând un fel de circuit cu patru cazări în patru zone diferite, în total trei săptămâni în perioada mai-iunie 2018. Concomitent, am studiat și varianta unei vacanțe în Antalya, o zonă mult mai familiară mie după multele vizite anterioare, aici având propriile informații de la fața locului despre ce mi-ar plăcea și ce mi-aș dori, în aceeași perioadă. Am stabilit combinațiile optime de hoteluri și număr de nopți la fiecare pentru ambele variante și când am tras linie am avut o surpriză: vacanța la Egee îmi ieșea cu doar 30 euro mai ieftină ca vacanța în Antalya, chiar dacă eram convinsă că cel puțin unul din hoteluri era mult mai slab față de resorturile” antalyene” cu care eram obișnuită. În final, atunci am ales Antalya, dar nu din motive financiare, ci pentru că m-am temut că la jumătatea lunii mai nu voi prinde marea suficient de caldă pentru baie într-o perioadă în care în Antalya știam din proprie experiență că este ok pentru mine.

Dar deja cred că v-am amețit. Ideea este că am pus ochii pe acest hotel încă de acum trei ani, la acel moment Barut Fethiye părându-mi cel mai potrivit pentru mine dintre cele disponibile în ofertele agențiilor de la noi, era și cel mai scump, dar oferea garanția unor servicii de calitate prin apartenența la un lanț hotelier cunoscut și apreciat, hotelul Barut din Lara fiind urmărit de mine de mai mulți ani. Am fost totuși mirată să constat că ambele hoteluri erau vândute la același preț pentru aceeași perioadă, chiar dacă hotelul din Lara mi se părea mai luxos.

Decizia alegerii acestui hotel fusese deja luată, astfel că m-am grăbit să finalizez rezervarea unei camere standard cu vedere laterală la mare în secţiunea pentru adulţi, chiar dacă în acel moment nu înţelesesem eu prea clar cum este cu cele două secţiuni ale hotelului: pentru familii şi pentru adulţi, dar eram tentată de ideea unei vacanţe liniştite, fără ţipetele copiilor şi agitaţia produsă de aceştia.

Hotelul

Hotelul – pe numele său complet TUI SENSATORI Resort Barut Fethiye – a fost construit în anul 2015, are 418 camere de mai multe tipuri şi ocupă o suprafaţă de 65.000 metri pătraţi, deci nu foarte mare, dar destul de compact. Acesta se află în Yaniklar, la 45 de kilometri de aeroportul din Dalaman şi la 13 kilometri de centrul Fethiye. Având în vedere faptul că charterele din România nu zboară pe Dalaman, singurele opţiuni pentru cei obişnuiţi cu confortul curselor charter este să zboare pe aeroportul Milas din Bodrum şi apoi să suporte disconfortul unui transfer extrem de lung sau pe aeroportul din Antalya, de unde transferul este ceva mai scurt, dar tot obositor. Este posibil ca din această cauză numărul turiştilor români care ajung în această zonă să fie redus. În acest caz, este evident că varianta unui zbor cu escală la Istanbul şi aterizare pe Dalaman este mult mai avantajoasă sau, şi mai bine, cu maşina personală.

Chiar dacă nu am ştiut exact cum stau lucrurile, am rezervat o cameră în secţiunea pentru adulţi, alegerea unui hotel adult only fiind o dorinţă mai veche de-a mea, deoarece doream să am parte de linişte în concediu. La faţa locului am constatat că a fost o alegere inspirată, resortul fiind împărţit transversal în două secţiuni, una pentru familii şi alta pentru adulţi, despărţite de o zonă mixtă.

Hotelul constă din mai multe corpuri P+3, camerele de la ultimul etaj fiind mansardate şi posibil mai mici decât celelalte, iar cele de la parter, cu ieşire la o piscină comună fiecărui corp, au o suprafaţă mai mare, deoarece beneficiază de o terasă spaţioasă, cu umbrelă şi şezlonguri, în loc de balcon. Camerele duble standard sunt cu vedere la uscat, vedere laterală la mare, vedere frontală la mare sau swim-up, iar pentru familiile mai numeroase sau doar doritoare de mai mult spaţiu există şi camere de familie sau camere superioare cu diferite vederi.

Drumul

Drumul de acasă până la hotel a totalizat 1.283 kilometri şi a fost parcurs într-o zi şi jumătate, cu pauză de o noapte la Yenişakran (Hotel Aksu) după ce parcursesem deja două treimi din distanţă.

Traseul ales de noi a fost următorul:

Bucureşti – Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Yenişakran (oprire) – 880 kilometri în prima zi şi apoi Yenişakran – Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye (Yaniklar) -403 kilometri a doua zi, când am plecat de la Aksu Hotel la 07.50 imediat după micul dejun şi am ajuns la Barut Fethiye la ora 12.10, perfect pentru check in şi cu doar zece minute mai târziu faţă de cât estimasem noi.

Mai multe detalii şi informaţii despre drumul cu maşina spre Fethiye am dat în articolul anterior şi nu are rost să mă repet.

Parcarea

Am trecut de bariera care permitea accesul în resort după prezentarea voucherului de cazare şi am oprit apoi în faţa recepţiei. Am debarcat bagajele pentru a fi dezinfectate, obicei nou în 2020 – anul pandemiei :D, apoi soţul a dus maşina în parcarea proprie a resortului, nu foarte mare, dar mai mult decât suficientă pentru gradul de ocupare al hotelului şi numărul turiştilor veniţi cu propriile maşini.

Existau locuri de parcare la umbra unei copertine pe o parte şi în bătaia soarelui pe partea opusă. Noi am preferat să parcăm sub copertină şi am găsit loc pe aceeaşi parte şi când ne-am întors din plimbarea prin împrejurimi.

Check in

Cu masca pe figură, mâinile dezinfectate la unul din aparatele cu senzor montate în apropierea intrării şi temperatura măsurată de unul din angajaţii de la pază, ne-am prezentat la recepţie cu voucherul şi paşapoartele în vederea cazarii. Voucherul nu i-a interesat, doar paşapoartele fiindu-le suficiente să ne găsească rezervarea în sistem, după nume.

Camera rezervată ne-a fost oferită imediat ce am terminat de completat formularele, pentru că, pe lângă clasicul formular de cazare, anul acesta au apărut alte două noi, legate de situaţia cu coronavirusul. Am declarat că nu am călătorit în alte ţări în afara celei de domiciliu în ultimele 14 zile, am bifat că nu am niciunul din simptomele asociate cu COVID-19, că nu am suferit de această boală, nu am stat să declar alte afecţiuni cronice de care suferim, că nu venisem să mi le tratez acolo :D şi am aflat unde se află cel mai apropiat spital din zonă, în caz de Doamne Fereşte. Amuzant a fost că, din viteză şi fără ochelari, atunci când am citit că pot face testul RT-PCR contra sumei de 30 euro de persoană, cu recoltare în cadrul cabinetului medical din hotel şi rezultatul pe mail în 24-48 ore, eu am înţeles că acest lucru este obligatoriu şi nu mi-a picat tocmai bine să fiu pusă în faţa faptului împlinit şi obligată să scot bani în plus din buzunar. M-au lămurit apoi cei de acolo că fac testul doar dacă doresc, nu este obligatoriu, dar ei oferă acest serviciu celor care au nevoie de un rezultat negativ pentru a nu avea surpriza să fie izolaţi/carantinaţi la întoarcerea în ţările lor de baştină după vacanţa petrecută în Turcia, ceea ce nu era cazul nostru.

Am fost asigurată că am primit o cameră cu vedere laterală la mare în secţiunea, aşa cum am plătit, în secţiunea pentru adulţi (16+) a hotelului, conform rezervării, am luat cardurile pentru intrarea în cameră şi un bell boy care ne-a preluat bagajele pe o liză şi am pornit spre cameră împreună cu acesta, fără a mai verifica înainte camera, conform obiceiului, deoarece nu doream să mă fâţâi prea mult prin lifturi împreună cu angajaţii.

Camera 1336

Am ieşit din recepţie prin zona cu magazine şi apoi din hotel, am mers pe o alee în partea dreaptă unde se aflau camerele destinate doar adulţilor, trecând pe lângă restaurantul principal. Am intrat în clădirea noastră. La lift, bell boy-ul ne-a invitat să intrăm, a apăsat butonul care ducea la etajul al doilea şi a ieşit repede din cabină, el şi bagajele urcând cu liftul următor. Liftul era modern şi mare, de 13 persoane, conform specificaţiei tehnice, dar în contextul pandemiei, cei de la hotel au interzis urcarea a mai mult de 4 persoane simultan, marcând locurile acestora pe podeaua ascensorului. Noi am fost însă mai catolici decât papa :D şi nu am acceptat niciodată să circule şi altcineva în aceeaşi cabină cu noi. Bine, nici nu a fost îmbulzeală la lift, recunosc.

Camera noastră se afla la etajul al doilea în corpul 13, notat cu C pe harta resortului, un corp poziţionat perpendicular pe linia plajei, astfel oferind vedere parţială la mare din toate camerele, dar evident mai bună de la etajele superioare. Aşa cum mi-a spus recepţionerul la momentul cazării, am beneficiat de cea mai bună vedere laterală la mare posibilă, camera fiind situată cel mai aproape de mare, la capătul unui hol larg şi luminos. În plus, din balcon aveam vedere la piscina pentru adulţi şi la restarantul principal Begonvil.

Accesul în cameră să face cu card, acesta fiind apoi poziţionat în locaşul special. Există un afişaj luminos triplu pe peretele fiecărei camere, indicând dacă este cineva în cameră, dacă se doreşte serviciul de curăţenie sau dacă turistul doreşte să nu fie deranjat.

Camera nu m-a surprins deloc, deoarece ştiam încă dinainte de a rezerva că hotelul are camere foarte moderne, fără clasica uşă la baie, practic, având baia în cameră J). De fapt, în cameră era doar chiuveta cu oglindă şi oglindă pentru machiaj, deoarece toaleta se afla într-o încăpere distinctă, separată de o uşă până în tavan, iar cabina de duş cu duş fix şi mobil, de tip walk in, era, la fel, separată de restul băii printr-o uşă de geam mat. Genul acesta de baie nu a fost o surpriză pentru mine, de-a lungul anilor mai întâlnind situaţii asemănătoare cu ocazia primei vizite în Punta Cana sau la Delphin Deluxe Alanya – unde am avut cameră family şi, cel mai recent, toamna trecută la Steigenberger Al Dau Beach în Hurghada. Şi următorul hotel în care am stat avea o baie asemănătoare, tot fără uşă, dar despre acesta voi povesti în episodul următor :D.

Baia a fost permanent foarte curată, strălucind de curăţenie, aşa cum este normal oricând, dar cu atât mai mult în acest an. Am avut fiecare câte trei prosoape: de corp, de mâini şi de faţă, plus unul pentru ieşirea de la duş, albe şi pufoase, impecabile. Pe chiuvetă a găsit un recipient cu săpun lichid antibacterian, săpun solid, sticluţe mici cu gel de duş, şampon, balsam şi loţiunue de corp de bună calitate, completate după utilizare, precum şi un burete floare pentru duş, discuri demachiante, beţişoare, pilă de unghii, pieptene şi căşti de duş.

Pe partea opusă băii aveam o oglindă în care era fixat un cuier şi în partea de jos se afla un suport pentru bagaje, se continua cu un dulap cu trei uşi şi apoi un alt corp deasupra căruia se afla setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică pentru încălzit apa şi pliculeţe de ceai, cafea instant şi lapte pentru cafea completate zilnic, iar în interior era mascat minibarul.

În dulapul cu trei uşi suficient de încăpător pentru toate bagajele noastre, deşi am avut şi dulapuri mai mari prin alte părţi, am găsit halatele de baie şi papucii de unică folosinţă, două prosoape de plajă, masă şi fier de călcat, seiful cu utilizare gratuită, uscătorul de păr şi o priză, încălţător de pantofi, burete şi cârpă de curăţat încălţămintea, aţă şi ace de cusut. Două părţi erau cu bară cu multe umeraşe şi un corp mic cu sertare, iar a treia parte era cu rafturi.

Minibarul conţinea două beri Efes la doză, câte o Coca Cola, Coca Cola Zero, Fanta şi Sprite la doză, două sticle mici de apă minerală, două sticle de apă plată şi două suculeţe la cutie de carton cu pai. Zilnic se completa ceea ce se consuma.

Intrând în camera propriu-zisă, pe partea stângă se afla patul matrimonial de dimensiuni generoase încadrat de două noptiere şi apoi urma o canapea extensibilă de două locuri în faţa căreia se afla o măsuţă ovală. Pe partea opusă se afla un corp lung gen birou cu trei sertare, apoi un lampadar, iar în faţă era uşa de la balcon.

Pe tăblia patului, de o parte şi de alta, erau agăţate lămpi de citit cu led. În partea stângă lumina ambientală era asigurată de o lampă-pendul care cobora din tavan până la nivelul patului, iar în partea dreaptă exista o veioză pe noptieră, alături de nelipsitul telefon.

Pe peretele care despărţea camera de baie exista o oglindă foarte mare, o altă oglindă exista deasupra biroului, pe acelaşi perete pe care era fixat şi televizorul cu ecran plat.

Aerul condiţionat era în regim centralizat, silenţios şi eficient, cu reglaj individual.

În balcon am avut două scaune, măsuţă, scrumieră şi uscător de rufe.

Curăţenie în cameră s-a făcut în fiecare zi, cu simţ de răspundere, mi-a plăcut şi am recompensat cu plăcere camerista. Prosoapele au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria de două ori în cele patru zile de sejur, o zi nu, două zile da, deşi nu ar fi fost necesar atât de des.

În contextul actual, am fost informaţi că dacă nu dorim să intre nimeni în camera noastră pe tot parcursul sejurului, trebuie să solicităm acest lucru la recepţie. M-a tentat ideea, dar în prima zi am uitat, iar apoi am văzut cum se făcea curăţenie, mi-am învins temerile şi am avut încredere că nu vor fi probleme şi nu au fost.

În ultima seară petrecută acolo am fost plăcut surprinşi de primirea unui platou cu fructe şi a unei sticle de vin roşu în camera de hotel. De obicei, primeam fructe şi vin la sosire, dar mai bine mai târziu decât niciodată :)

Restaurante

Restaurantul principal Begonvil oferea principalele mese ale zilei: micul dejun (07.00-10.30), micul dejun întârziat (10.30-11.00), prânzul (12.30-14.30) şi cina (18.30-21.30). În fiecare seară, cina avea o tematică diferită, gen turcească, mediteraneană, peşte şi fructe de mare sau internaţională. Pe astea le-am prins noi în scurtul sejur petrecut la acest hotel. Chiar dacă aveam posibilitatea de a lua cina, complet gratuit, la trei din cele cinci restaurante a la carte, soţul meu a insistat să mâncăm doar la restaurantul principal şi nici pe mine nu m-a deranjat. Dacă stau bine şi mă gândesc acum întoarsă acasă din vacanţă, la acest hotel am mâncat cel mai bine, totul a fost exact pe gustul meu. A nu se înţelege că la celelalte hoteluri am făcut foamea, dar aici am avut libertat deplină în a-mi alege ce şi cum să mănânc şi pentru mine acest aspect a contat foarte mult.

Mi-a plăcut şi că existau saloane separate pentru familii şi doar pentru adulţi, desigur noi puteam mânca în oricare din ele, dar nu-mi era deloc dor de plânsetele şi ţipetele copilaşilor :D, aşa că am mâncat doar la adulţi. Existau şi două terase, la fel câte una pentru fiecare categorie de turişti şi regulile chiar erau respectate.

Nu mă voi apuca să înşir toate cele oferite turiştilor, varietatea şi calitatea fiind cele aşteptate la un hotel de acest nivel, aspect pe care îl voi ilustra prin intermediul fotografiilor şi filmuleţelor ataşate articolului, însă voi face câteva comentarii legate de regimul meselor all inclusive la acest hotel, în contextul pandemiei, interesante, cred eu, deoarece fiecare hotel a căutat propriile variante de a-şi proteja personalul şi turiştii, fără a genera nemulţumiri prea mari. După ce am avut parte de cinci variante diferite de „reinventare” a conceptului all inclusive în anul coronavirusului, toate la hoteluri turceşti de cinci stele, pot spune cu mâna pe inimă că, din punctul meu de vedere, Barut Fethiye a găsit cea mai bună soluţie, cu un disconfort minim pentru turişti.

La intrarea în restaurant fiecărui turist îi era măsurată temperatura cu un termometru fără contact, ca acelea de la intrarea în supermarketuri şi fiecare era obligat să-şi dezinfecteze mâinile, să poarte mască peste gură şi nas şi să folosească mănuşi. Măştile şi mănuşile erau oferite gratuit de către hotel. În prima zi eu am intrat cu masca mea, ignorând bolurile cu măşti şi mănuşi aflate la intrare, şi, chioară cum sunt, nu am văzut că toţi ceilalţi purtau mănuşi transparente. Imediat a venit după mine domnişoara de la intrare cu două mănuşi, ajutându-mă se le pun.

Toată mâncarea se afla în nişte incinte de sticlă închise, ca nişte mari acvarii, cu uşi glisante în partea frontală, fiecare turist deschidea uşiţa şi-şi punea singur în farfurie ce şi cât dorea să mănânce, aproape la fel ca în vremurile bune. Mie mi s-a părut perfect acest sistem, pe gustul meu, dar şi sigur din punct de vedere igienic, cât timp toţi purtam măşti şi mănuşi de unică folosinţă. Nimeni nu putea tuşi sau strănuta peste mâncare, deoarece masca îi acoperea atât nasul, cât şi gura.

Ajunşi la masă, ne scoteam măştile şi mănuşile, le aruncam într-un coşuleţ, ne dezinfectam din nou mâinile folosind şerveţelele umede cu alcool care ne erau oferite în plic sigilat împreună cu tacâmurile şi începeam să mâncăm. Dacă mai doream şi altceva de mâncare, repetam procedeul cu masca şi mănuşile la reintrarea în zona de mâncare a restaurantului. Băuturile le comandam la ospătari şi ne erau aduse cu promptitudine la masă.

După plecarea turiştilor, mesele erau curăţate şi dezinfectate; la fel şi scaunele.

În afara restaurantului principal, existau şi cinci restaurante a la carte:

Amber Restaurant – cu specific turcesc, aflat deasupra restaurantului principal, închis duminica.

Tao Restaurant – cu specific chinezesc/asiatic, se afla în apropierea Lobby Barului, închis joia.

Basilico Restaurant – cu specific italian, era situat între piscina pentru activităţi şi cea pentru adulţi şi în apropierea plajei, închis vinerea.

La aceste trei restaurante puteam lua cina în regim a la carte, 18.30 – 21.30, absolut gratuit, cu o simplă rezervare făcută la automatele din zona recepţiei sau dintr-o aplicaţie a hotelului care putea fi descărcată pe telefonul mobil.

Neoman Restaurant – cu un specific destul de variat şi fiţos, de la far-east la internaţional, aflat deasupra restaurantului principal, oferind o privelişte frumoasă la apus, închis lunea.

Sunset Restaurant – cu specific grill, situat în apropierea plajei, închis miercurea.

La ultimele două restaurante se plătea o taxă de 25 de euro de persoană şi, tot aşa, rezervarea trebuia făcută la automatele din hol, taxa fiind plătită pe cameră.

Pentru masa de prânz, în afara restaurantului principal, existau snack restaurantele Basilico şi Sunset, aproape de piscine dar şi de plajă, cu program 12.00-15.00, unde se comanda în regim a la carte dintr-un meniu sau din ce vedeai pe mesele vecine. Într-o singură zi am mâncat la Sunset nişte şiş kebap de miel cu garnitură de cuşcuş şi cheesecake cu fructe de pădure, respectiv îngheţată asortată şi mi-a plăcut.

Între 10.00-18.00 mai găseam prăjiturele, sandvişuri, paste şi îngheţată în apropierea piscinei pentru familii la Kokumi Cafe, dar eu am preferat să mănânc pe plajă gozleme şi pide, disponibile între 11.00 şi 17.00.

Între 23.00-02.00 erau disponibile sandvişuri la Lobby Bar. Nu m-a interesat.

Cei care pleacă în excursii pot primi un „picnic box” dacă îşi anunţă intenţia cu o zi înainte la Guest Relations. Noi am plecat să ne plimbăm cu maşina prin zonă, dar nu am solicitat. Ratând masa de prânz, abia am mâncat mai cu poftă la cină.

Există şi posibilitatea de a comanda mâncare în cameră, dintr-un meniu destul de restrâns, sunând la room service, disponibil non stop, dar contra cost. Mă aşteptam ca într-un an cu multe probleme acest serviciu să fie gratuit la toate hotelurile L.

Baruri

Hotelul dispune de şapte baruri: Lobby Lounge Bar (non stop), Sunset Beach Bar (10.00-18.00), Yasmine Pool Bar (09.00-00.00), Lime Pool Bar (09.00-00.00), Club House Bar (09.00-23.00), Disco Bar (23.00-02.00), Neoman Lounge Bar (18.00-00.00), dar cele cinci zile de sejur s-au dovedit prea puţine pentru a putea să le vizităm pe toate. Bine, noi avem şi obiceiul să ne petrecem timpul la barul care ne-a plăcut cel mai mult, ignorându-le pe celelalte, indiferent de numărul lor.

În cursul zilei stăteam la plajă şi atunci barul de la plajă aflat foarte aproape ne asigura nevoia de hidratare şi nu numai, soţul aducând băuturile dorite la şezlong. Doar în prima zi ne-am oprit să şi stăm la acest bar, la întoarcerea de la plajă, dar mie nu mi-a plăcut şi nu am revenit. Deşi erau o sumedenie de mese înşirate pe iarbă, în aer liber, la 3-4-5 metri distanţă unele de altele, fumatul era interzis L. Nu mi-a venit să cred asemenea aiureală. Pentru vicioşi erau disponibile doar vreo trei mese înalte cu scaune înalte ca de bar, dispuse undeva în lateral, lângă platforma de wellness, unde făceau unii exerciţii, de am plecat cu dureri de cap la cât am auzit-o pe aia numărând repetările fiecărei mişcări.

Pe la Yasmine Pool Bar, barul de la piscina pentru adulţi am trecut în două seri în drumul spre camera noastră pentru a-mi lua cafeaua pentru a doua zi dimineaţa, fără să o plimb prea mult prin resort, am rămas doar pentru un ultim pahar de ceva, admirând piscina frumos luminată noaptea şi arteziana din piscină. Nici aici nu mi-a plăcut din acelaşi motiv şi anume deoarece fumatul era interzis, chiar dacă barul era în aer liber şi era destinat doar adulţilor.

Într-o zi am vrut să admirăm şi noi asfinţitul de pe terasa cu vedere la mare de la Neoman şi ne-am dus acolo înainte de cină, însă nu a fost chip să găsim o masă liberă, nici măcar una fără vedere, astfel că am renunţat şi la acest bar din motive de aglomeraţie.

Am lăsat la urmă Lobby Lounge Barul, cel mai bun bar din resort, care a fost şi preferatul nostru. Pe terasa acestuia ne-am petrecut toate serile într-un mod plăcut, la un pahar de ceva, ascultând muzică live. Teoretic, programului acestui bar era non stop, dar, practic nu era chiar aşa, cât timp doar băuturile fără alcool erau gratuite toată noaptea, dar cele cu alcool erau servite doar între 08.00-02.00, gratuit până la miezul nopţii şi cu plată după aceea. Nu m-a afectat deloc această regulă, însă mi s-a părut ciudat la un hotel cu pretenţii. Pentru că ne trezeam devreme dimineaţa, noi la miezul nopţii eram deja în pat, dar am zis că informaţia poate fi utilă celor mai petrecăreţi ca noi.

Şi aici aveau aceeaşi idee fixă şi stupidă cu interzicerea fumatului, alocând pentru fumători doar trei mese înalte şi incomode pe o latură a terasei. Numărul mare al fumătorilor i-a obligat însă să schimbe regulile, permiţând iniţial fumatul şi la măsuţele aflate pe exterior, pentru ca în două seri să se fumeze la absolut toate mesele de pe terasă. Eram acolo când a trecut un şef mai mare, care a înnebunit văzând situaţia, i-a certat rău pe picoli şi în ziua următoare iar dispăruseră scrumierele de pe mesele din centrul terasei, dar apăruseră afişe cu fumatul interzis pe fiecare masă sub blatul de sticlă al acestora. Era ca în filmele cu proşti. Picolii nu îndrăzneau să-i refuze pe cei care cereau scrumiere, pentru că erau conştienţi că nu mai vedeau niciun ciubuc de la aceştia, iar şefii ţipau la picoli, pentru că nici ei nu aveau tupeul să-i supere pe turişti =)). Asta se întâmplă atunci când stabileşti nişte reguli stupide fără să te gândeşti şi la consecinţe. Eu înţeleg că se gândeau la sănătatea mea, dar, pe banii mei, că hotelul ăsta nu a fost ieftin deloc, nu accept să fiu discriminată şi tratată ca paria. Abia aşteptam să vină vreunul la mine să-mi facă observaţie că de ce fumez în aer liber, că-l luam imediat de mână şi-l duceam înăuntru în bar şi-l întrebam de ce nu este la fel de vigilent şi cu turiştii care NU poartă mască în interiorul barului şi al hotelului în plină pandemie, punându-ne în pericol sănătatea tuturor, pentru că toţi ne putem îmbolnăvi de la un asimptomatic care mişună pe lângă noi. Timp de cinci zile, în afara noastră şi a unui cuplu de nemţi care aveau măşti din alea pricopsite cu filtru, nu am văzut pe niciunul din turiştii care comandau băuturi de la bar să poarte mască, deşi era obligatoriu, conform legilor turceşti şi a afişelor lipite peste tot. La fel de relaxaţi se plimbau fără mască şi prin magazinele din hotel, pe holuri, în lifturi şi în toalete. Doar personalul purta cu sfinţenie masca oriunde şi cât era ziua de lungă.

Piscine

Chiar dacă subiectul piscinelor nu prezintă interes pentru mine, pentru că nu bat o mie trei sute de kilometri trecând şi două vămi doar pentru nişte apă cu clor, când Therme se află la doi paşi de Bucureşti şi nu-mi trebuie nici paşaport pentru a merge acolo :D, dacă aş vrea, aleg hoteluri cu piscine cât mai multe şi mai frumoase, cu baruri şi swim up baruri, care să atragă turiştii, astfel având eu mai mult loc la plajă, fără aglomeraţie :D.

Barut Fethiye se poate lăuda cu mai multe piscine exterioare, curate, frumoase, cu şezlonguri distanţate, cu precizarea numărului maxim de oameni care au voie să se scalde simultan în piscină. Nu ştiu cine stătea să-i numere =)), probabil salvamarul de la piscină sau vreun alt angajat.

Din camera mea aveam vedere directă la piscina pentru adulţi şi mă amuzam în fiecare dimineaţă când îmi beam cafeaua pe balcon, înainte de răsăritul soarelui, urmărindu-i pe cei care alergau, încă adormiţi, cu prosoapele după ei, grăbiţi să-şi rezerve locurile preferate la piscină sau la plajă, după care se întorceau să-şi continue somnul. Masochism curat! :D. Managementul hotelului a afişat vizibil în diverse locuri că rezervarea şezlogurilor cu prosoape sau diverse obiecte personale este interzisă, însă nu a luat nicio măsură concretă pentru a se asigura că această interdicţie este şi respectată de către turişti. Logica trezirii cu noaptea în cap, când este somnul mai dulce, nu am reuşit să o înţeleg cât timp erau şezlonguri disponibile la orice oră atât la piscine, cât şi la plajă.

Voi enumera cele cinci piscine exterioare identificate de mine:

Yasmine Pool – piscina pentru adulţi, aflată, evident, în secţiunea pentru adulţi, cea mai mare şi mai frumoasă, cu bar şi swim up bar, cu adâncimea maximă de 140 cm şi o suprafaţă de 1250 metri pătraţi, încălzită, conform informaţiilor de pe saitul oficial al hotelului. Mi-a plăcut intrarea în piscină, cu o porţiune cu adâncime foarte mică, unde erau disponibile paturi de apă, perfecte pentru cei care doreau o bronzare rapidă, cum mai văzusem anterior la Adam&Eve şi la Selectum în Belek.

Piscina pentru activităţi – aflată în secţiunea pentru familii şi în apropierea plajei, cu adâncimea de 1,40 metri şi suprafaţa de 475 metri pătraţi, de asemenea încălzită, constituia locul de desfăşurare al jocurilor şi concursurilor oraganizate de echipa de animaţie. Nu am participat la aceste activităţi şi nu pot da detalii.

Piscina pentru familii – aflată în secţiunea pentru familii, cu adâncimea de 140 cm şi suprafaţa de 992 metri pătraţi.

Piscina pentru copii – aflată în secţiunea pentru familii, cu adâncimea de 40 centrimetri şi suprafaţa de 213 metri pătraţi, încălzită.

Piscina de la tobogane – aflată în secţiunea pentru familii, cu adâncimea de 140 cm, cam adâncă după mine, şi suprafaţa de 110 metri pătraţi.

În afara celor enumerate, mai există o piscină interioară, cu secţiune pentru adulţi, ambele încălzite, dar eu nu le-am văzut.

Plaja

Plaja proprie a hotelului are o lungime de 220 metri, suficient de lată şi este cu nisip şi pietriş, conform prezentării. În realitate, în zona în care sunt amplasate şezlongurile şi umbrelele este doar nisip iar înainte de intrarea în mare există un strat de pietre, nu pietricele, cam de dimensiunile cartofilor, lat de câţiva metri, urmat de un strat de pietricele chiar la intrarea în mare. Bănuiala mea este că aceste pietre au fost aduse special, în scopul protejării plajei, acestea împiedicând ca nisipul de pe plajă să fie spălat de valuri. Din cauza acestor pietre atât de deranjante care se mai şi încingeau la soare, am folosit şlapii pentru a merge până la apă, dar în mare am intrat mereu desculţă, deoarece pe fundul mării era doar nisip foarte fin, fin cum demult nu am mai întâlnit, şi nu se justifica folosirea papucilor de apă, pe care îi aveam la mine, dar pentru cel de al treilea hotel, unde chiar mi-au fost necesari.

Se poate intra în mare şi de pe ponton, la capătul acestuia adâncimea apei fiind de 1,50 metri, deci fără probleme chiar dacă nu ştii să înoţi. Am folosit şi eu o singură dată această variantă pentru a ieşi din mare, însă nu am repetat. Pentru intrarea/ieşirea în/din mare există scară, dar trebuie să te ţii de balustradele de inox ale acesteia, ceea ce nu este tocmai recomandabil în contextul actual.

Mi-a plăcut faptul că plaja a fost foarte curată, iar curăţenia era întreţinută permanent de către angajaţi pe tot parcursul zilei. Plaja este dotată cu umbrele şi şezlonguri, la fiecare umbrelă existând şi câte o măsuţă şi un ghiveci pe post de coş de gunoi. Acestea sunt amplasate la o distanţă suficient de mare unele de altele încât să asigure distanţarea fizică regulamentară a turiştilor.

În fiecare dimineaţă, însă nu suficient de devreme, în opinia mea, mai multe angajate curăţau de nisip şi apoi ştergeau cu nişte cârpe măsuţele şi şezlongurile, aranjate frumos încă de seara. După aceea venea un băiat care stropea cu dezinfectant, prin intermediul unei pompe asemănătoare cu cele folosite la stropitul pomilor, dar ceva mai pricopsită, tot mobilierul de pe plajă, umbrele, şezlonguri, măsuţe, coşuri de gunoi, dar şi traversele de lemn care facilitau accesul în zona cu şezlonguri. Toate aceste operaţiuni sunt extrem de utile în contextul pandemiei, dar ar fi fost de preferat ca acestea să fi fost deja efectuate la momentul sosirii pe plajă a primilor turişti.

Turiştii mai pretenţioşi şi mai potenţi, financiar vorbind :D, puteau opta pentru închirierea cabanelor de la plajă, în fapt nişte pavilioane dotate cu multe perne foarte comode, cu propriile şezlonguri ăn faţa cabanei, în care puteau sta maxim cinci persoane, beneficiind de servicii VIP, gen prânz adus la pavilion, şampanie, fructe şi alte băuturi servite de ospătari. Toate acestea la un cost de 60 euro pe zi, cu rezervare prealabilă la recepţie. Pe mine nu m-a interesat.

Marea a fost superbă, surprinzător de caldă la cele 29°C afişate pentru a treia decadă din septembrie, dimineaţa era mai calmă, dar după prânz începeau să se formeze valuri. Intrarea în mare este lină, iar pe fundul mării este doar nisip foarte fin. Am aşteptat cu multă nerăbdare prima baie în mare la Fethiye, unde apele Mediteranei se împletesc cu cele ale Egeei, de fapt prima mea baie în mare din acest an virusat, după ce ratasem cu graţie Marea Neagră de două ori, superba Mare Roşie şi Marea Caraibelor cu ale sale plaje de vis din cauza virusului ăstuia nenorocit şi atât de perfid L (. Am plâns de bucurie, singură printre valuri.

Am înţeles din prima dupăamiază petrecută la plajă faptul că bătaia este pe piscine şi mai puţin pe plajă, perfect pentru mine :D, astfel că nu m-am stresat chiar deloc în legătură cu şezlongurile. Noi oricum ne trezeam de dimineaţă, ajungeam la plajă imediat după micul dejun, eram printre primii şi puţinii turişti prezenţi pe plajă la acea oră şi, chiar dacă primul rând era integral ocupat de prosoape, nu de oameni, găseam şezlonguri pe alese în rândul al doilea şi următoarele, le dezinfectam personal şi apoi stăteam liniştiţi atât cât doream.

Prosoapele de plajă erau disponibile gratuit la chioşcurile pentru prosoape aflate în apropierea piscinelor şi plajei, putând fi schimbate de ori câte ori era nevoie.

Altele

Facilităţi pentru copii

Fiind doar doi adulţi nu m-au interesat facilităţile pentru copii, iar politica hotelului de separare totală a zonelor şi activităţilor pentru adulţi de cele pentru familii cu copii ne-a permis să nu interacţionăm chiar deloc pe parcursul sejurului. Totuşi în ultima zi am dat o raită prin zona pentru familii. Mi-a plăcut piscinuţa pentru copii, cu stropitori şi tobogan, remarcând copertina montată în mijlocul acesteia pentru a-i proteja de soare pe micuţi. În imediata apropiere am văzut căsuţa pentru copii, un spaţiu interior în culori vesele în care cei mici se pot juca împreună cu fetele care se ocupă de ei, cei foarte mici pot şi dormi acolo, ca la creşă. Cu alte ocazii intram şi filmam prin toate încăperile, dar de data aceasta m-am abţinut, considerând că este mai safe să nu bântuie toţi curioşii pe acolo, chiar dacă nu începuse încă programul la club.

M-am plimbat în schimb prin zona de joacă outdoor, aflat în vecinătatea terenurilor de tenis şi mi-a plăcut ce am văzut, fiind în nota celor văzute şi la alte hoteluri din Turcia. Apoi am remarcat şi micul loc de joacă pentru copii situat chiar pe nisipul plajei.

Aqua Parkul

Bine, în opinia mea, aquapark este cam mult spus, resortul dispunând de doar trei tobogane, absolut banale chiar şi pentru mine care nu sunt fan, dar am avut ocazia să văd aquaparkuri de hotel infinit mai dotate decât acesta, însă, decât deloc, şi acestea pot fi distractive.

Amfiteatrul

Hotelul dispune de un amfiteatru la care aveau loc în fiecare seară diverse spectacole, mai puţin din cele la care publicul interacţiona, gen Miss sau Mister. Am trecut pe acolo într-o singură seară, spectacolul părea foarte ok din câte am observat, însă nu mi-a dorit nici să stau şi nici să revin. În această vacanţă, mai mult ca oricând am evitat aglomeraţia. Iniţial, mesele şi scaunele erau distanţate corespunzător, dar, după începerea spectacolului, turiştii le tot mutau de colo colo, în funcţie de prietenii şi găşti, înghesuindu-se unii în alţii. În altă seară muzica de la spectacol se auzea din balconul camerei mele şi mi-a plăcut.

Dacă de teama covidului am ratat spectacolele de la amfiteatru, m-am revanşat cu prestaţii deosebite de muzică live, cu un pianist deosebit, la Lobby Bar şi pentru mine a fost suficient. Amatorii de distracţie la maxim şi petreceri fără număr ar putea fi dezamăgiţi la acest hotel, cel puţin în acest an.

Mi-a mai plăcut grădina frumoasă şi bine îngrijită a hotelului, destui turişti preferând să facă plajă pe şezlongurile plasate pe iarbă prin grădină sau să se relaxeze în hamace. Pentru că aminteam mai sus faptul că personalul respecta cu sfinţenie măsurile de protecţie anticovid, voi da doar două exemple care pe mine m-au uimit. Într-o dimineaţă, înainte chiar de răsăritul soarelui când îmi beam cafeaua pe balcon, îl văd pe unul din grădinari, care strângea cu o greblă florile căzute pe iarbă, cu căşti în urechi, dar cu masca purtată peste nas şi peste gură, deşi la acea oră matinală 99% din turişti dormeau şi nici şefii lui nu veniseră încă la lucru. La fel, la plajă, salvamarul purta în permanenţă masca, cât se poate de corect, deşi se afla singur cocoţat sus în postul lui de observaţie, fără a fi în contact cu nimeni.

Resortul este destul de izolat şi nu am simţit nevoia să ies la plimbare în afara resortului pe jos. Când am avut treabă, am plecat cu maşina. Totuşi, simţeam nevoia să fac puţină mişcare după cină, iar aleea lor de promenadă, aflată în apropierea plajei, s-a dovedit perfectă pentru mine, deoarece nu era mai nimeni pe acolo. Doar noi şi piatra mea care prognoza vremea =)). Am ajuns într-o seară şi la resortul vecin, mai nou, mai luxos şi mai elegant decât al nostru.

Pentru turiştii veniţi cu avionul, resortul oferea un fel de shuttle boat de la pontonul propriu până în Fethiye şi înapoi, două curse pe zi, cu rezervare la Guest Relation şi contra cost, o bilă neagră din partea mea, obişnuită din alte părţi ca shuttle-urile, acolo erau microbuze, să fie gratuite.

Există internet WIFI gratuit pe întreg teritoriul resortului, inclusiv în camere. Singura nemulţumire am avut-o privind funcţionarea la plajă, deoarece semnalul era mult mai slab acolo cu cât erai mai aproape de mare. Doar dimineaţa devreme puteam folosi netul de la hotel, deoarece când plaja era plină la jumătate, semnalul slăbea nemaipermiţând conectarea şi atunci făceam hotspot de pe datele mobile disponibile pe cartela turcească. În rest, a funcţionat bine peste tot.

Concluzii

Mi-a plăcut tare mult acest hotel. Entuziasmul meu nu se datorează nicidecum lipsei termenilor de comparaţie, deoarece am ajuns la Barut după multe experienţe anterioare la hoteluri de acelaşi nivel. Hotelul nu excelează la capitolul lux, însă totul mi s-a părut de bun gust. Atitudinea personalului a fost o altă surpriză plăcută. Toţi erau extrem de amabili, respectuoşi, politicoşi şi eficienţi. Nu i-am văzut să se comporte diferit cu turiştii în funcţie de naţionalitatea sau generozitatea acestora, situaţie întâlnită în alte părţi. Fiecare ştia exact ce are de făcut, nimeni nu se mişca în dorul lelii. Şefii erau prezenţi permanent printre ei.

Peisajul deosebit a fost o altă surpriză. În spate aveam muntele, destul de departe totuşi, în faţă aveam marea şi câteva insuliţe, iar în partea dreaptă aveam o mică pădurice. Clima din această zonă mie mi-a dat o stare de bine, m-am simţit foarte bine cum nu mai simţisem decât la Bodrum şi niciodată în Antalya.

Alegerea unei cazări într-o zonă destinată exclusiv adulţilor s-a dovedit extrem de inspirată. A fost singurul hotel în care am sesizat o atenţie constantă şi un respect deosebit şi pentru cuplurile fără copii, nu doar pentru familii aşa cum s-a întâmplat în mai toate hotelurile din Antalya vizitate de mine. Aici ambele categorii oaspeţi aveau drepturi egale şi se puteau bucura liniştiţi de toate facilităţile resortului, că doar plătiseră la fel.

Ce nu mi-a plăcut deloc aici a fost politica antifumat dusă la extrem. Probabil un nefumător ar fi încântat la Barut. M-a deranjat şi mi s-a părut exagerată interzicerea fumatului pe terasele restaurantelor şi barurilor. În cazul restaurantului principal, existau două mese, fără scaune, în aleea de acces unde puteai fuma. Culmea este că toţi treceau pe acolo în drum spre masă şi mai strâmbau din nas, deranjaţi de fum, în timp ce dacă fumai la o masă mai retrasă de pe terasă, deranjul produs celorlalţi ar fi fost minim spre inexistent. Situaţia se repeta şi la toate barurile în aer liber din resort.

Mi-a mai plăcut şi modul în care s-au desfăşurat mesele în regim all inclusive în anul pandemiei, alegând cea mai bună variantă din cele cinci descoperite de mine anul acesta.

Recomand cu încredere acest resort frumos, situat într-o zonă pitorească, cu condiţii foarte bune de cazare şi servicii de calitate, peste medie.

Alegeri inspirate şi vacanţe plăcute tuturor!

---