Prima impresie mi-a fost schimbata de personal

TIPĂREȘTE

Am preferat sa-mi relatez impresiile acum, ca sa nu slabeasca intensitatea lor asupra acestui hotel. A trecut o zi de cand m-am intors, durata a fost scurta, dar impresia puternica.

Ajunsesem duminica la hotel si imaginea din fata mea mi-a impus sa admir cladirea si peisajul cateva minute bune. Un edificiu impunator, frumos localizat, am zis ca-si merita banii.

Mi-am primit camera si m-am grabit sa ma acomodez. Am preferat sa nu astept liftul si am urcat scarile pana la etajul 9. Totu-i frumos pana acum: curat, organizat, conditii bune.

Camera nu m-a dezamagit, iar privelistea m-a lasat fara cuvinte. Se merita...

Dar pe ultima suta de metri au dat-o in bara... Trebuia sa luam micul dejun si faceam parte din a doua serie, deci 8 jum. Ajungem de la etajul 9 pana jos, intram in restaurant, la care o femeie ce aranja masa ni se adreseaza intr-un ton sever sa iesim, ca nu este inca gata, sa revenim la 8:45. Ne uitam pe usa unde era scris programul: seria a doua 8:30. Iesim, ne pierdem timpul un sfert de ora, la care suntem anuntati chiar cand trebuia sa intram in restaurant, bineinteles cu scuzele de rigoare, ca micul dejun se va servi la 9. Am sperat doar sa nu ne amane mai mult.

Intre timp, cat sa se mai reduca nemultimirea de pe chipurile noastre, am convenit sa ne eliberam camerele. Pe drum, dam de niste cameriste foarte nepoliticoase care, tratandu-ne cu spatele, au inceput sa vorbeasca despre cat de solicitanta le este munca, mai ales acum cand am venit noi, un grup considerabil.

Ne luam bagajul, iar in drum spre lift, alte menajere ne intreaba daca ne-a verificat camerele. Dam din umeri, caci nu stiam ce facusera ele cat timp noi asteptasem jos deschiderea restaurantului. Ele: A, nu? Pai, veniti sa le verificam. Bateam in retragere, nu stiam daca vorbesc serios, mai ales pe tonul ala. Parca nu eram clienti. Vazand ca stateam pe loc, au insistat: Veniti, ce asteptati? ... Trebuia sa merg cu dansele sa-si faca treaba, ce voiau? Parca eram vinovati de ceva si ele voiau sa ne prinda.

Am ignorat aspectul si am mers la micul dejun. Totul bine si frumos (a ramas totusi, tonul acela neprietenos), pana cand am zis sa-mi beau ceaiul. Observ pliculetul de ceai, apa, cana, zaharul/mierea, dar nu aveam lingurita. I-am cerut, politicos, ospataritei sa-mi aduca o lingurita sa amestec, dar primesc o privirea ciudata, ca aceea data unui om care cere o delicatesa de la un restaurant de o stea. Pleaca femeia, nu-mi raspunde si ma lasa sa amestec cu o coada de furculita. Toti colegii mei au procedat la fel.

La plecare mi-a ramas un gust amar, impresia pe care o avusesem la inceput fusese distrusa de un personal neprimitor, nepoliticos chiar, care nu s-a jenat sa se comporte badaran cu noi. (mai ales menajerele)

---

VIZUALIZĂRI: 4089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI