O experienta neplacuta

TIPĂREȘTE

As fi vrut sa uit cu totul acea iesire, daca n-as fi vrut sa previn si alti turisti asupra conditiilor de acolo.

Prima neplacere a fost neconcordanta dintre fotografiile de pe site si realitate. Daca va uitati pe un site de prezentare, o sa credeti ca e vorba de o locatie de lux: vegetatie ingrijita, piscina, restaurant mare, sali de relaxare si lacul langa hotel; in realitate, de pe cladire pica tencuiala si, unde n-a picatt, e inegrita de infiltratia umezelii; piscina nu era folosita si era intr-o curte din spate, fara vreun scaun sau sezlong pe langa; lacul nu se putea vede decat eventual de pe fereastra camerei, daca avea orientarea necesara; pe terasa vizibilitatea spre lac era obturata de o vegetatie neingrijita dar si de o pergola prost construita si neinspirata, prin care se vedeau totusi balariile de pe cealalta latura a terasei.

Inca de la intrare ne-a intampinat un miros greu, holurile erau mochetate. Nu pot sa zic ca era murdar in camera sau pe hol. Dar totul era invechit si cred ca mobilierul era din anii comunismului; era chiar si un panou din lemn, cu decupaj pe rotund, aplicat pe un perete, ca decoratiune. Aerul conditionat decat ventila, ne-am copt de caldura!

Micul dejun era inclus si avea trei variante, toate meschine. Am iesit sa mancam pe terasa si ni s-a parut ca auzim ospatarita ca ne zice de la distanta ca micul dejun se ia in restaurant, dar ni s-a parut aberrant si-am ignorat. Masa era murdara, nu ne-a sters-o, nu ne-a pus nimic in fata; a adus mancarea anapoda si pe rand, la intervale mari; am rugat-o sa ne aduca servetele si inca o farfurie, pentru ca sa putem manca painea cu unt, pentru ca in farfuria pe care o adusese era o jumatate de rosie, taiata in doua, un sfert de castravete, o bucatica de branza feta cam cat doua masline, trei masline si o felie de mezel. Patronii faceau economie severa.

Ospatarita ne-a zis sa folosim servetelele in care erau infasurate tacamurile si a protestat ca ce ne mai trebuie inca o farfurie ca apoi sa exclame coplesita: "da de ce santeti asa?!" Nu ne-a venit sa credem ca se ia la cearta cu noi. Am abandonat micul dejun nemancat si a doua zi nu l-am mai luat, desi l-am platit la plecare.

In ziua sosirii am luat si o masa la hotel; angajatele s-au straduit, dar era clar ca mancarea nu era gatita de un bucatar (ospatarita, care servea la barul din restarant servea si la masa si si gatea), limonada avea gust de vanilie iar frunzele de salata aveau gust de peste, probabil din frigider. E clar ca pe patronii nu-I intereseaza sa aibe personal calificat si amabil, ci vor ca un om sa fie si ospatar si bucatar, fara sa aiba vreo pregatire pentru vreuna.

Am aflat de la o angajata ca hotelul e preluat de trei asociati care nu investesc nimic, ca a facut parte din circuitul turistic sportiv pe vremea comunismului.

In plus, pe drumul de acces, evident, construit atunci, nu acum, fiind ingust, am vrut sa fac loc altui turism si am cazut de pe alee cu masina pe care am lovit-o rau dedesubt, nefiind vizibila o atare diferenta de nivel intre alee si decor din cauza ierbii , scunda in mod inselator.

Ne-am fi asteptat chiar si la o plimbare cu barca pe lac, dar e clar ca patronii vor doar sa stoarca din hotel, fara sa faca nimic.

In aceasta excursie am vizitat vila Florica a Bratienilor, din Stefanesti, unde am avut chiar si ghid, desi pe site nu se specifica, si conacul Golescu, pe care, din pacate, l-am gasit in renovare,deci inaccesibil, desi pe site-ul official nu se specifica nimic. Deci, practic, la conacul Golescu am vizitat decat casutele taranesti emblematice din anumite zone ale tarii; gradina conacului era distrusa, parcul aproape, iar casutele nu erau nici ele toate deschise, dar taxa de vizitare nu era cu nimic redusa din cauza asta.

---

VIZUALIZĂRI: 1156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI