4. ORKA din pădurea de pini

TIPĂREȘTE URMARE de aici

Perioada sejurului: 2 – 6 octombrie

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

De mai mulți ani cochetam cu ideea unui sejur în Marmaris – o stațiune complet necunoscută mie până anul trecut. Recunosc că m-am lăsat influențată de opiniile pro și contra ale celor care au fost acolo înaintea mea. În afara peisajului care este absolut fabulos, lucru de netăgăduit, restul activităților nu erau neapărat pe gustul meu.

Categoric, este mai plăcut să te plimbi seara pe faleză decât să sprijini un bar din hotel :D. Şi la Mamaia îmi plăcea să mă plimb seara pe faleză în urmă cu mulţi ani. Dar mie nu-mi place aglomeraţia. Nu sunt o împătimită a cumpărăturilor, astfel că mi se pare obositor şi enervant să-mi pierd seară de seară vremea prin magazine şi prin bazar, în negocieri interminabile, chiar dacă negocierea este absolut necesară în Turcia şi alte câteva ţări, pentru bucuria de a fi economisit în final câţiva euroi. La mine lucrurile sunt mult mai simple: îmi doresc un anumit lucru şi îmi convine preţul – cumpăr, nu-mi convine – am plecat şi nu mai pierd timpul. Eu în concediu vreau şi trebuie să mă odihnesc.

Înainte de plecarea în vacanţă vorbeam cu o persoană care se cazase în Marmaris de patru ori în ultimii cinci ani şi nu am reuşit să aflu ce a vizitat prin împrejurimi, altceva decât bazarul, desigur :D, distracţia maximă din fiecare seară, sau cu ce amintiri s-a întors din aceste vacanţe, cât timp preocuparea majoră a constituit-o umplerea până la refuz a portbagajului maşinii (şi are maşină foarte mare, n-o plâng) cu toate „genuine fake” -urile achiziţionate, iar cine a mai fost în Turcia înţelege exact la ce mă refer, dar... fiecare avem propriile preferințe...

Am găsit însă şi persoane romantice, chiar dacă vârsta le-ar predispune mai degrabă la reumatisme :D, dar acestea se tratează cu succes şi la noi la băi şi „nămoale” , fără a mai bate atâta amar de drum până în Turcia. Ei bine, acestea m-au încurajat să vizitez neapărat Marmarisul, de care, cu siguranţă, mă voi îndrăgosti – o provocare tentantă pentru mine pe care nu o puteam refuza şi aşa am inclus Marmaris în planurile mele de vacanţă încă de acum patru-cinci ani, când am avut prima tentativă de a ajunge aici.

În 2016 m-am răzgândit chiar în noaptea dinainte de a plăti avansul şi am ales altceva. Nu a fost mai bine, sunt convinsă acum, dar şi aceea a fost o experienţă nouă pentru mine şi o lecţie totodată, deoarece alegerea unui hotel nou ţiplă pentru a te bucura de confort şi condiţii de lux nu-ţi oferă automat şi garanţia unei vacanţe de vis, prea mulţi factori externi putând contribui la afectarea acesteia; în cazul meu a fost vântul. În final am rămas cu regretul de a fi ratat din nou întâlnirea cu Marmaris.

Din toate aceste motive şi încă altele pe care nu le voi enumera aici, Marmarisului, aflat pe lista mea de dorinţe, i-a venit rândul abia în 2020, ca parte a unui circuit mai lung pe coasta sud-vestică a Turciei.

Am studiat vreme de mai mulţi ani hotelurile din zonă, cele mai multe fiind la preţuri mai mici decât obişnuiam eu să plătesc pentru cazările din zona Antalyei, însă condiţiile şi serviciile oferite îmi păreau chiar sub preţul cerut L. Alegerea finală am făcut-o între Grand Yazîci Club Turban şi Sentido Orka Lotus Beach, ambele de cinci stele, ambele situate destul de departe de centrul Marmarisului pentru o plimbare pe jos. Preţurile erau comparabile. Nu am dat cu banul :D, deşi am fost tentată, însă am ales Orka, deoarece era mai nou construit şi condiţiile de cazare mi se păreau mai bune, la Turban neputând alege măcar localizarea camerei sau o vedere la mare din cauza sistemului Run of House de repartizare a camerelor, o loterie, în opinia mea. Plaja proprie mai lată şi mai lungă de la Orka (650 metri) faţă de 330 metri la Turban şi cu intrare normală în mare în totalitatea ei a fost un alt argument pentru a-l alege. Poziţionarea hotelului Orka la doar 1,5 kilometri de Icmeler a fost un alt argument, Turbanul fiind departe atât de Marmaris, cât şi de Icmeler, greu accesibile în plimbare pentru cineva neobişnuit cu mersul pe jos pe distanţe de câţiva kilometri. În plus, mi-am dorit să verific personal informaţia găsită pe net cum că restaurantul de la Orka oferă PORC, chestie rarisimă în Turcia, până atunci eu găsind porc doar o singură dată la un singur hotel din cele peste treizeci vizitate şi asta în urmă cu peste zece ani.

Am rezervat la Orka Lotus Beach o cameră dublă standard cu vedere directă la mare cu ultra all inclusive pentru un sejur de patru nopţi la preţul de 390 euro. Având în vedere preţul, aşteptările mele au fost destul de reduse. Nu aveam naivitatea să cred că voi primi luna de pe cer la un hotel care m-a costat mai puţin de jumătate faţă de următorul hotel la care am ajuns în aceeaşi vacanţă, dar am acceptat acest compromis pentru a vizita Marmarisul şi împrejurimile.

Drumul

Aşa cum am povestit deja aici, pentru mine drumul a ceva mai scurt chiar dacă destul de aglomerat, deoarece, la sfârşitul sejurului petrecut în Oludeniz am plecat la ora 10.40 de la hotelul Liberty Lykia spre Marmaris şi am ajuns la ora 13.00 la hotelul aflat mai degrabă în Icmeler decât în Marmaris, parcurgând un drum destul de lung de 153 kilometri, pe traseul Hisaronu – Fethiye – Gocek – Dalaman – Gokova – Marmaris, cea mai mare parte a drumului pe D 400, aglomerat pe alocuri, cu peisaje frumoase, dar şi cu multe serpentine înainte de Marmaris.

Dacă aş fi dorit să ajung direct din România la acest hotel aş fi parcurs următorul traseu: Bucureşti – Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Yenişakran (oprire) – 880 kilometri în prima zi şi apoi Yenişakran – Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Gokova - Marmaris a doua zi, în total cam 1300 kilometri.

Mai multe detalii şi informaţii despre drumul cu maşina de la Bucureşti la Fethiye am dat în acest articol

Hotelul Orka Lotus Beach

Orka este un hotel destul de nou, construit în anul 2015, cu o suprafaţă de 60.000 metri pătraţi, puţin faţă de alte hoteluri la care am fost cazată cu alte ocazii, dar foarte ok pentru zona Marmarisului unde găsim mai degrabă hoteluri şi nu resorturi cu teritorii extrem de generoase.

Se află la o distanţă de 90 kilometri de aeroportul din Dalaman – cel mai apropiat de Marmaris şi de 150 kilometri de aeroportul Milas din Bodrum, cel pe care aterizează charterele din România. Recunosc că sunt adepta vacanţelor cu maşina în Turcia, dar nu mi se pare mare şmecherie să zbori pe Bodrum şi apoi să suporţi un transfer lung de minim două ore şi jumătate, serpentinele dinainte de Marmaris fiind bonus :D.

Hotelul se află la 6 kilometri de Marmaris şi la 1,5 kilometri de Icmeler.

Cazarea se face în 9 corpuri cu 2 şi 3 nivele în 441 camere: 318 camere standard (28 mp), 43 camere superioare (36 mp) şi 80 camere family (40-55 mp), cu vedere la mare, la piscină şi la pădure. Interesant mi s-a părut și faptul că unele camere și apartamente erau proprietate privată în cadrul hotelului, locuite pentru perioade mai lungi de timp.

Încă de la intrarea în hotel m-a surprins plăcut lobby-ul, modern şi minimalist totodată, cu adevărat impresionant seara, neaşteptat pentru mine în această zonă unde totul părea aşa mai rustic.

Check in

Cu foarte puţin timp înainte de ora 13.00 am ajuns la bariera de intrare în resort. Am prezentat voucherul, ne-a fost măsurată temperatura şi ne-a fost permis accesul. Deja devenit un obicei în acest an al pandemiei, măsuratul temperaturii pe noi continuă să ne amuze. Nici mie şi nici soţului nu ne creşte temperatura decât în cazuri foarte grave, care pot fi numărate pe degetele de la o singură mână, astfel că noi nu am avut nicio emoţie din acest punct de vedere.

Am oprit maşina în apropierea intrării în hotel şi m-am prezentat la recepţie pentru formalităţile de cazare, după ce am trecut de o altă angajată care mi-a măsurat, din nou, temperatura :D şi mi-am dezinfectat mâinile.

După completarea formularului de cazare şi a celor specifice COVID, am primit imediat brăţările all inclusive, acesta fiind singurul hotel din cele cinci vizitate în această vacanţă unde am purtat brăţări, cardul pentru intrarea în cameră, două carduri pentru prosoapele de plajă, conceptul ultra all inclusive al hotelului şi un cartonaş cu numărul camerei şi perioada sejurului pe care trebuia să-l punem pe bord, util la revenirea din plimbările cu maşina prin împrejurimi. Am solicitat şi un al doilea card de acces, dar am fost rugată să revin pe seară şi la acest hotel existând obiceiul depozitării cardurilor, pixurilor şi altor obiecte folosite de către turişti în cutii speciale pentru a fi dezinfectate înainte de refolosirea ulterioară.

În formularele COVID de la acest hotel m-a deranjat faptul că, în loc să spună şi, mai ales, să FACĂ tot posibilul pentru protejarea sănătăţii turiştilor, ei insistau în declinarea oricărei răspunderi în caz de îmbolnăvire pe durata sejurului şi pe obligaţiile turistului de a anunţa hotelul la apariţia oricărui semn de boală, acesta urmând a fi izolat în camere speciale împreună cu întreaga familie sau grup de prieteni cu care a intrat în contact. Totodată, alte două „anunţuri” , afişate vizibil în mai multe locuri, au reuşit chiar să mă enerveze. Primul se referă la obligativitatea purtării măştii atât în spaţii publice închise, cât şi deschise, inclusiv pe plajă, în toată zona Marmarisului, cu precizarea amenzii în cuantum de 900 lire turceşti, aproximativ 480 lei la data vizitei mele, dar fără a se asigura că regula este respectată, eu nevăzând vreun turist fără mască atenţionat în acest sens şi asta în interiorul hotelului. Am ştiut acestă regulă încă dinainte de a pleca în vacanţă şi am respectat în mare măsură restricţiile impuse. Al doilea anunţ a fost însă cu adevărat penibil. Eram informaţi că hotelul ne oferă o SINGURĂ mască de persoană pe sejur, iar dacă o pierdem sau dorim să o schimbăm eram trimişi să cumpărăm de la magazinul aflat la parterul hotelului. Bine, mie nici acea unică mască nu mi-au dat-o, dar nici nu m-am dus să cer după citirea afişului, fiind prea dezgustată de zgârcenia penibilă cu care managementul trata o problemă atât de serioasă. Vorbim totuşi de un hotel de cinci stele în plină pandemie, iar măştile erau mai ieftine în Turcia ca la noi și cumpărate engross ar fi costat mult mai puţin. Nu aveam nevoie de măştile lor, plecasem cu stocuri suficiente de acasă, dar tot de prost gust mi s-a părut această abordare.

Am inspectat camera înainte de a aduce bagajele fiind interesată în mod special de vederea la mare pentru care plătisem suplimentar. Camera era orientată spre mare, vedeam marea pe deasupra acoperişului clădirii din faţă. La etajele superioare vederea ar fi fost chiar mai bună, însă nu am vrut să schimb camera, fiind mulţumită că văd marea, că am pat matrimonial aşa cum doream şi că ajung repede în cameră aceasta fiind la nivelul recepţiei, prima după lobby bar.

Am luat un bell boy să-mi care bagajele, chiar dacă nu era neapărat necesar, apoi am plecat să caut un loc de parcare.

Parcarea

Parcarea proprie a resortului este foarte mică, numărul de locuri disponibile fiind absolut insuficient raportat la numărul de camere ale hotelului. Nu am găsit niciun loc liber din cele opt, maxim nouă :D, am vrut să parchez pe aleea de acces spre recepţie, unde erau totuşi marcate cu vopsea nişte locuri, erau şi alte maşini parcate, dar un angajat mi-a spus că locurile acelea sunt pentru proprietarii de apartamente de la Orka. Pe bune??? Am tot căutat un loc liber până m-am trezit că ies din resort pe o altă poartă, pentru a reintra apoi pe poarta principală. În final, am parcat tot pe alee printre alte maşini turceşti şi a fost ok.

A doua zi am mutat maşina în parcarea minusculă, văzând că se eliberaseră vreo două locuri şi tot acolo am parcat şi la întoarcerea din plimbări.

Camera 6401

Am acceptat imediat camera primită, deoarece corespundea cu ceea ce plătisem şi nu aveam motive să cer schimbarea acesteia, iar poziţionarea camerei la nivelul recepţiei a fost avantajoasă pentru noi.

Camera arată exact ca în pozele de prezentare, nimic în plus, nimic în minus. Pe tocul uşii de la intrare există două afişaje luminoase, primul indicând numărul camerei şi al doilea afişând solicitarea serviciilor de curăţenie sau faptul că nu doreşti să fii deranjat, dar și prezenţa turiştilor în cameră (de fapt, existenţa unui card introdus în soclul special), eliminând astfel riscul ca băiatul cu minibarul sau camerista să dea buzna peste tine.

Se intră apoi într-un hol, pe partea dreaptă se află dulapul iar pe partea stângă se află uşa băii. Dulapul este bine compartimentat, cu două corpuri, cu bară pentru umeraşe şi rafturi, între acestea aflându-se zona de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică, pliculeţe de ceai, cafea instant, lapte praf şi zahăr, în acest an fiind preferată folosirea paharelor de carton de unică folosinţă. Mi-au plăcut uşile dotate cu senzor, lumina în dulap aprinzându-se automat la deschiderea uşilor acestuia. Tot în dulap se afla seiful cu utilizare gratuită, suficient de mare pentru laptopul meu. Am mai găsit în dulap şi papucii de unică folosinţă, dar încălţător de pantofi şi burete pentru curăţarea încălţămintei.

Baia

Baia mie mi s-a părut mai degrabă micuţă fără a fi înghesuită însă. Chiuveta era încastrată într-un blat de marmură oferind spaţiu suficient pentru înşirarea cosmeticelor personale. Hotelul oferă consumabile de calitate ok, sticluţe cu gel de duş, şampon, balsam şi loţiune de corp şi săpun solid, câte două din fiecare, ulterior completându-se, chiar înainte de a fi consumate, astfel trezindu-ne cu mult mai multe decât am fi avut nevoie. Există uscător de păr şi oglindă pentru machiaj. Baia este iluminată foarte bine.

Mi-a plăcut duşul de tip walk in, modern, cu o baterie interesantă pentru acţionarea duşului fixat în tavan sau a celui mobil, după dorinţă, cu un semiparavan care împiedica apa să se împrăştie prin baie. Între baie şi cameră exista un perete de sticlă mată, modern, cum am mai întâlnit şi prin alte hoteluri şi mi-a plăcut.

Camera

Camera a fost pe gustul meu, luminoasă, aerisită, cu mobilier în culori deschise, încă nou. Pe partea stângă se afla patul matrimonial, nu foarte lat, dar suficient pentru două persoane, confortabil, încadrat de două noptiere. Noptierele erau simple, fără sertar, dar cu un spot destul de puternic încastrat în blat, pe post de veioză, iar pentru citit existau lămpi cu led fixate de tăblia patului. În continuare exista o canapea de două locuri şi o măsuţă joasă rotundă.

Pe peretele opus patului era un suport pentru bagaje, având deasupra o oglindă destul de mare, urma un corp lung gen birou, sub care se afla minibarul, deasupra era fixat pe perete televizorul cu ecran plat şi un corp de iluminat sub forma unor petale de floare. La capăt era încă o masă cu oglindă.

Minibarul conţinea la sosire două doze de bere Efes, Coca Cola, Fanta, Sprite la doză, două sucuri de fructe la cutiuţă de carton cu pai, două sticle de apă minerală şi patru de apă plată. Ulterior, minibarul era realimentat doar cu apă şi suc de fructe. Pe noi nu ne-a deranjat acest aspect care constituie totuşi un indiciu util în aprecierea nivelului hotelului.

Balconul, important pentru oricine şi chiar indispensabil pentru mulţi, mi-a plăcut. Balconul este spaţios şi dotat cu o măsuţă cu blat de sticlă şi două scaune comode de ratan. Am avut şi un uscător de rufe de tip masă cu două aripi rabatabile, ca al meu de acasă. Am petrecut momente tare plăcute în balconul camerei mele la o cafea sau un pahar de băutură, dimineaţa devreme sau seara înainte de culcare, admirând marea. M-am felicitat pentru alegerea unei camere cu vedere frontală la mare, însă, datorită poziţionării hotelului în mijlocul unei păduri de pini, cred că ar fi fost ok şi vederea la pădure.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat, cu reglaj individual şi a funcţionat ok atât cât l-am folosit, temperaturile de început de octombrie neimpunând folosirea non stop a acestuia.

Curăţenie în cameră s-a făcut în fiecare zi, cu o singură excepţie, când camerista a întârziat până dupăamiaza şi am refuzat eu să o mai primesc, schimbând doar prosoapele şi preferând să-mi fac somnul de frumuseţe :D fără a fi deranjată. Camerista şi-a făcut treaba aşa mai în dorul lelii, ne-a umplut de cosmetice, a schimbat zilnic prosoapele, lenjeria o singură dată în timpul sejurului de doar patru nopţi, dar a fost ok. Aveam aşteptări mai mari la capitolul curăţenie în contextul pandemiei, dar în acest hotel atât turiştii, cât şi angajaţii erau foarte relaxaţi :D.

Restaurantul

Hotelul dispune de un restaurant principal Pine, aflat la nivelul -2, care oferă toate mesele zilei în sistem bufet, după următorul program: micul dejun – 07.00-10.00, micul dejun târziu – 10.00-11.00, prânzul – 12.30-14.30, cina – 19.00-21.30 şi cina târzie – 23.30-01.00. Noi am luat principalele trei mese ale zilei doar în acest restaurant.

Cum am tot scris mai sus, am ştiut din start că acest hotel, mai ieftin faţă de cele cu care eram obişnuită, nu se va ridica la nivelul aşteptărilor mele, însă mi-am asumat acest risc şi am încercat să apreciez serviciile oferite în raport cu banii plătiţi. Nu mi-a fost prea uşor, comparaţiile sunt inevitabile şi apar dezamăgirile. Prea multe „chestii” mi s-au părut aiurea la acest hotel. Nici mâncarea nu a fost tocmai pe gustul meu, la un moment dat suspectându-i că reciclează la greu, cât timp toată carnea din mâncărurile gătite era prea uscată. Însă am constatat că şi carnea preparată la grătar, în faţa noastră, ieşea la fel de uscată, deloc suculentă, cum aş fi vrut eu. Aş fi preferat o varietate mai redusă a mâncărurilor oferite, dar o calitate superioară a acestora, însă nimeni nu rămânea nemâncat.

Sistemul de servire a mesei, în regim ultra all inclusive, la acest hotel a fost ca în filmele cu proşti. Părerea mea. Eu nu mi-aş fi imaginat că este posibil aşa ceva, dar să povestesc. Mergem noi la restaurant în ziua sosirii la prima masă, fiind deja ora prânzului. Vedem o coadă de vreo 6-7 persoane, nimic de speriat. Eu credeam că aşteaptă pentru a respecta distanţarea fizică =)) şi nu am comentat nimic. Trec pe lângă o angajată cu un termometru, îmi măsoară temperatura, notează pe o foaie, îmi vine şi mie rândul şi în faţa mea era o angajată cu mască şi mănuşi, inclusiv cu o bonetă pe cap, care a luat o farfurie din stiva de farfurii. Eu întind mâna după farfurie, dar ea nu şi nu, nu vrea să mi-o dea şi îmi tot făcea semne să merg înainte. Dar cum să-mi iau mâncare dacă nu aveam farfurie? Tipa era disperată, în timp ce eu nu înţelegeam nimic. Până la urmă m-am prins şi eu care era schema uitându-mă la cei din faţa mea.

Mâncarea era expusă în tăvi, fără nicio protecţie specială, la fel cum era în alţi ani normali. Cu ajutorul unui lanț din plastic fixat pe nişte stâlpişori se crea un culoar la o distanţă de aproximativ un metru de mesele cu mâncare, angajatul care prelua turistul mergea pe acel culoar pe lângă mâncare cu farfuria în mână, iar turistul mergea în paralel cu acesta de cealaltă parte a lanţului spunându-i angajatului ce și cât să-i pună în farfurie. La capătul liniei, turistul primea farfuria plină cu cele solicitate şi se îndrepta spre masă, iar angajatul revenea la intrare preluând următorul turist şi tot aşa.

Pentru mine a fost un sistem puţin cam stupid, mâncarea era destul de departe de mine și, chiar dacă era etichetată, eu nu vedeam ce scrie, mai întrebam, mai luam şi pe ghicite, astfel că nu o dată m-am trezit în farfurie cu mâncăruri pe care nu intenţionam să le mănânc, nefiind pe gustul meu şi pe care eu nu le-aş fi ales niciodată dacă vedeam exact despre ce este vorba. La fel funcţiona sistemul şi în zona de dulciuri şi în cea de fructe, dar acolo era mai simplu, linia era mai scurtă şi mergea mai repede. Partea de salate era cu autoservire, acestea erau ambalate în caserole mici, fiecare îşi lua una sau mai multe cutiuţe, oţetul balsamic şi uleiul erau în alte cutiuţe şi la masă îţi încropeai salata dorită. Cu supele era mai simplu, erau doar două feluri, spuneai ce vrei şi primeai bolul umplut de către un angajat. Afară, pe terase, era zona de grătare unde, la fel, un angajat se deplasa pe lângă grătar şi îţi punea în farfurie ce şi cât îi cereai.

Singurul plus pe care l-aş putea menţiona la acest hotel a fost prezenţa zilnică a cărnii de porc la fiecare mic dejun, sub forma baconului prăjit pe plită și/sau a cârnaților de porc, şi la o cină sub formă gătită la cuptor, semnalizat ca atare, o raritate în Turcia. Până să ajung la acest hotel, eu nu mai primisem porc în Turcia decât o singură dată în 2009 la un hotel din Kuşadasi, într-o singură zi pe săptămână, de două ori pentru mine pentru că am stat 14 nopţi la acel hotel, dar consideram o întâmplare veche şi o amintire demult apusă. Bucuria mi-a fost însă de scurtă durată, deoarece baconul respectiv era mult prea sărat pentru gustul şi hipertensiunea mea.

De menţionat la capitolul plusuri ar fi şi existenţa sucului de portocale proaspăt stors oferit gratuit dimineaţa la micul dejun.

La Tapas Snack Bistro, cu program 12.00-16.00, snack restaurantul aflat la nivelul -3 în continuarea barului de la piscină sistemul de servire era similar. Nu am fost tentată să mănânc niciodată acolo, deoarece varietatea sortimentelor oferite era mult mai redusă față de restaurantul principal și, în plus, m-a enervat maxim faptul că turiștii nu purtau măști când așteptau la rând, distanțați și nu prea, pentru a-și primi mâncarea.

Când m-am documentat înainte de a alege acest hotel ştiam că dispune şi de trei restaurante a la carte, cu specific italian, chinezesc şi turcesc, dar la locul faptei am aflat că doar restaurantul Turqoise (turcesc) era deschis, cu program 19.00-21.30, iar rezervarea se făcea la un birou din zona recepţiei dimineaţa între 10.00-12.00, prima rezervare fiind gratuită. Pe noi nu ne-a interesat să mergem la a la carte.

Amatorilor de dulciuri le-aş recomanda Patisseria, aflată la nivelul recepţiei, cu program 09.00-17.00, unde am savurat câteva prăjituri mult mai bune decât cele din restaurantul principal, pe terasa acesteia cu o superbă vedere la mare.

Amatorii de îngheţată nu trebuie să rateze Arena Bar, lângă aquapark, unde găsesc waffle şi îngheţată dupăamiaza între 14.00-17.00.

Baruri

Hotelul dispune de mai multe baruri, unele oferind şi câteva băuturi de import, cele mai ieftine, în cadrul conceptului ultra all inclusive. Desigur, doritorii de băuturi premium, le puteau obţine contra cost.

La unele baruri, comandarea și servirea băuturilor se făcea la masă, însă mulți turiști preferau, ca și noi, să meargă și să comande direct la bar, aici existând doar interdicția de a te apropia prea mult de tejgheaua barului, iar purtarea măștii de către turiști era considerată mai mult opțională, iar la alte baruri se practica sistemul self service. Din păcate, angajatele de la lobby bar aveau aceeași impresie, astfel că de cele mai multe ori acestea serveau turiștii cu masca purtată sub bărbie și nimeni nu părea deranjat. Noi am fost printre puţinii care am purtat mască inclusiv când luam băuturi de la barul de la plajă sau de la cel de la piscină. Soţul meu era privit ca o ciudăţenie, într-adevăr imaginea era hilară, când pleca de pe plajă în slip, cu şlapii în picioare, cu pălăria de soare pe cap şi cu masca pe figură, traversa faleza staţiunii pentru a merge la barul de la piscină şi revenea traversând din nou faleza cu două pahare de băutură în mâini, sub privirile amuzate ale trecătorilor.

Lotus Lobby Bar, barul din recepţie, deschis non stop, oferea băuturi diverse, inclusiv de import. Pentru noi, acest bar a fost cel mai la îndemână, noi având camera la nivelul recepţiei, foarte aproape de acest bar. Clienţii aveau posibilitatea de a consuma băuturile dorite atât la mesele din zona barului, dar şi la mesele din recepţie, cu canapele şi fotolii mai comode, sau pe una din cele două terase adiacente, variantă preferată de fumători. Adesea noi am preferat să luăm băuturile în cameră, simţindu-ne mai safe şi mai liniştiţi pe propriul nostru balcon.

Blue Bar, aflat la ultimul etaj al hotelului, cu o superbă privelişte, a fost barul nostru preferat. Era deschis doar seara, 18.00-01.00. Aici am petrecut momente plăcute seara după ce ne întorceam din plimbările pe faleză şi după spectacolele de seară, la un cocktail reuşit cu ingrediente de import.

Tapas Bistro era barul de la piscină, cu program oficial 10.00-18.00, dar l-am găsit deschis şi mai pe seară. Nu am stat niciodată la acest bar, nu prea mi-a plăcut atmosfera, dar de aici luam peste zi băuturile consumate pe plajă la şezlong, deoarece Beach Barul nu oferea decât băuturi răcoritoare şi maxim bere.

Când mergeam seara la spectacole, ne asiguram nevoile de hidratare la Arena Bar, doar locale, dar acceptabile. Peste zi barul deservea turiştii care îşi petreceau timpul la aquapark, iar seara până la miezul nopţii pe cei care participau la spectacole şi petreceri. Sistemul era self service, firesc, altfel nu cred că ar fi făcut faţă numărului mare de turişti şi atunci era mai simplu să comandăm la bar şi să ne aducem singuri paharele la masă. Se formau cozi mari la bar, dar, surprinzător, se mişcau totuşi foarte bine şi nu aveam mult de aşteptat.

Per total, nu aş avea prea multe de reproşat la acest capitol, pentru preţul plătit, serviciile au fost puţin peste aşteptări.

Pentru cei care apreciază o cafea bună voi preciza că ar putea fi destul de dezamăgiţi. La Lobby Bar existau două aparate care râşneau boabele de cafea, însă niciunul din sortimentele de cafea încercate de mine nu a fost pe gustul meu şi am încercat toate variantele. Singura cafea ok pentru mine şi care mi-a plăcut a fost cea turcească, disponibilă mereu la acest bar, care m-a salvat.

Piscine

Conform conceptului, există patru piscine exterioare şi o piscină interioară. Eu nu am remarcat decât piscina principală şi încă vreo două mai mici şi mai liniştite, dar despre care nu am ştiut dacă sunt pentru toţi oaspeţii sau doar pentru cei cazaţi în corpurile respective şi nici nu m-am chinuit să aprofundez subiectul, nefiind interesată de nicio piscină.

Pe la piscina principală treceam mereu în drum spre şi de la plajă sau când plecam la plimbare seara pe faleză. Vedeam şezlonguri ocupate doar de prosoape, dar, dacă insistam, sigur mai găseam şi libere.

La piscina interioară am ajuns abia în ultima zi cu câteva ore înainte de a părăsi hotelul, doar pentru câteva fotografii, desigur, ocazie cu care am vizitat şi centrul SPA şi sala de fitness şi clubul pentru copii, facilităţi care pe mine nu m-au interesat, dar voi posta fotografii care ar putea fi utile altor turişti.

Tot la acest capitol voi mai aminti că pentru copii există o Splash Pool, cu program 10.30-12.00 şi 15.00-17.00, simpatică şi cred că suficient de amuzantă.

Aquaparkul propriu al hotelului dispune de cinci tobogane, dintre care doar unul mi s-a părut mai interesant. Este poziţionat în partea stângă a resortului cum priveşti spre mare, chiar lângă zona de spectacole, şi funcţionează cu program 10.30-12.00 şi 15.00-17.00. Pe mine nu m-a interesat.

Plaja şi marea

Plaja proprie a hotelului a fost o surpriză plăcută pentru mine, fiind peste aşteptări. Recunosc că nici nu am avut aşteptări prea mari, pentru că Marmarisul nu mi s-a părut să exceleze la acest capitol. Plaja Orkăi a fost totuşi unul din criteriile care au înclinat balanţa în alegerea hotelului. Dar asta a fost în ianuarie atunci când am făcut rezervările, fără să bănuiesc măcar ce va urma. După ce a început nebunia, am reanalizat hotelurile alese, de modificat oricum nu mai puteam modifica nimic, imaginând scenarii pentru minimizarea riscurilor pentru petrecerea unui sejur cât mai safe.

Prima menţiune care se impune a fi făcută este aceea că plaja se află dincolo de aleea de promenadă care leagă Marmarisul de Icmeler, situaţia fiind generală în această staţiune.

A doua precizare ar fi că plaja este destul de îngustă, dar acum contează şi cu ce o compari. Faţă de plajele cu care eram eu obişnuită şi de plajele celorlalte hoteluri vizitate în această vacanţă, într-adevăr, plaja este îngustă, dar dacă ar fi să o compar cu plajele altor hoteluri din Marmaris, atunci plaja de la Orka este mai mult decât ok, fiind şi mai lată, dar şi mai lungă. Doar în Icmeler am văzut plaje mai late ca la Orka.

La intrarea pe plajă exista un bodyguard, un duş şi un dispenser cu dezinfectant. Nu am văzut toalete pe plajă, însă acestea nu erau neapărat necesare, distanţa până la hotel fiind foarte mică.

Şezlongurile erau grupate câte două la o umbrelă şi la o distanţă ok unele de altele, chiar dacă nu erau chiar la distanţa de siguranţă recomandată în pandemie. În fiecare zi am găsit locuri libere în primul sau maxim al doilea rând faţă de mare, fără probleme, noi fiind destul de matinali în comparaţie cu ceilalţi turişti cazaţi în hotel. Din comoditate, am preferat să stăm mereu în porţiunea centrală a plajei. Există şi două pontoane, dar nu m-au interesat. Mi-a plăcut mult faptul că primul rând de şezlonguri era poziţionat chiar în buza mării, nu la mare distanţă de apă ca în alte părţi. Bine, aici nici nu se putea altfel.

Pe plajă este un nisip grosier închis la culoare sau mai degrabă un pietriş fin. Pe mine nu m-a deranjat. Intrarea în mare este lină în prima parte, cu acelaşi nisip/pietriş ca pe plajă, papucii de apă fiind total inutili aici.

Marea la Marmaris m-a surprins foarte tare din cel puţin trei motive. Primul a fost claritatea extraordinară a apei, ca de cleştar, cum foarte rar am mai văzut. Vedeam perfect bancurile de peştişori, mai mici sau mai mari, care înotau printre picioarele mele, mai clar decât cu masca de snorkeling :D. Al doilea a fost temperatura apei mării, mai rece decât m-aş fi aşteptat, mai rece decât la Fethiye, Oludeniz sau Sarigerme. Ştiu că intrasem deja în luna octombrie şi nu puteam avea pretenţia la o mare-ciorbă, dar câteva zile mai târziu am găsit la Bodrum aceeaşi Mare Egee mai caldă ca la Marmaris. A treia surpriză a fost calmitatea mării, un mare avantaj pentru mine putând astfel să înot fără a fi deranjată de valuri întreaga zi.

Înainte de plecare am avut ceva emoţii în legătură cu acestă plajă care, în realitate, s-a dovedit a fi peste aşteptări :)

Un minus pentru cei care merg în octombrie când ziua este mai scurtă şi vor să stea la plajă până la ora cinei l-ar putea constitui umbra care aşterne peste plajă destul de repede, aici contând şi poziţia zonei de plajă alese. Doar în Kemer am mai păţit asta, ca soarele să se ascundă după munţi.

Există bar pe plajă, acesta oferind doar sucuri şi bere în pahare de plastic de unică folosinţă. Pentru cocktailuri traversam faleza şi apelam la serviciile barului de la piscină.

Curăţenia plajei era în limite normale, angajaţii trecând destul de des să strângă paharele goale şi alte resturi lăsate de turişti.

Entertainment

Echipa de animaţie organiza câteva activităţi cu turiştii interesaţi, gen darts sau aerobic, după programul afişat, destul de puţine faţă de alte hoteluri, şase zile pe săptămână, duminica având zi liberă.

Spectacolele şi petrecerile de seară, organizate la Arena Show Center, lângă aquapark, au fost o surpriză plăcută pentru mine, fiind mai bune decât mă aşteptam la un hotel de acest nivel. Pe parcursul sejurului meu am prins White Party, seară turcească şi muzică live. Mie mi-au plăcut.

Chiar dacă am ajuns mereu după începerea spectacolelor, am reuşit să găsim totuşi o masă liberă, chiar dacă mai prost poziţionată, dar mai retrasă, ceea ce a fost perfect pentru mine.

În seara în care a fost organizată White Party turiştii au fost rugaţi să se îmbrace în alb, iar petrecerea a fost una extrem de reuşită, ca în vremurile bune... în sensul că toţi dansau împreună, fără măşti, fără distanţă, fără griji.

Chiar dacă participasem de foarte multe ori de-a lungul anilor în multele vacanţe petrecute în Turcia la seri turceşti şi ştiam în principiu „programul” cu muzică populară, dervişi rotitori, dans din buric şi altele asemenea, totuşi cea organizată la Orka m-a surprins plăcut.

Altele

Hotelul oferă internet wireless gratuit foarte ok pe toată suprafaţa acestuia, inclusiv în camere şi pe plaja aflată foarte aproape. Am avut semnal chiar şi la Arena Show Center, aflată în extremitatea stângă a resortului, însă aici se mai întrerupea, posibil şi din cauza densităţi mari de useri conectaţi simultan. Ne conectam cu numărul camerei şi data naşterii fiecăruia.

În ultima dimineaţă am vizitat zona centrului SPA, cu program 09.00-18.00, aflat la nivelul piscinei şi al plajei. Am văzut piscina interioară, vreo două saune, hammam, camera de relaxare, la care accesul era gratuit şi am plecat înainte de a fi abordată cu oferte de masaje şi alte cele. Turiştii au la dispoziţie şi o sală de fitness deloc aglomerată.

Nu mi-au plăcut lifturile din acest hotel :(. Pe lângă faptul că erau foarte lente, mai erau şi multicomandă, o chestie enervantă oricând, dar mai ales în această perioadă. Chiar dacă cei de la hotel marcaseră prin semne faptul că liftul putea fi utilizat de doar două persoane, unii turişti pur şi simplu nu înţelegeau că respectarea acestei reguli este în interesul tuturor şi o ignorau cu nonşalanţă. Am obosit certându-mă cu diverşi care insistau să dea buzna peste noi în lift, dar nu m-a interesat, sănătatea mea fiind mai importantă. M-am bucurat încă o dată pentru că am primit o cameră la nivelul recepţiei (nivelul 0), astfel fiind nevoită să folosesc doar un singur lift pentru a ajunge la restaurant (nivelul -2) sau la plajă (nivelul -3). Aproape de camera mea se afla un alt lift care făcea accesul la etajele superioare.

În perioada sejurului meu turiştii ruşi erau majoritari în hotel, urmaţi de cei britanici. Români am întâlnit foarte puţini, doar două familii. Poate că eu am fost excesiv de precaută sau excesiv de speriată, nu ştiu, dar ştiu că nu m-am simţit prea confortabil în compania unora mult prea relaxaţi şi dornici de distracţie în orice condiţii.

În fiecare seară după cină am ieşit să mă plimb pe frumoasa alee de promenadă care leagă Icmeler de Marmaris, preferând să merg în Icmeler datorită distanţei incomparabil mai scurte şi doar într-o seară am mers spre Marmaris însă fără vreun gând de a ajunge acolo pe jos, doar pentru a vedea una alta din ceea ce mă interesa.

Nu pot să nu amintesc aici un aspect care m-a impresionat şi anume respectul şi grija pentru natură. La construirea hotelului în mijlocul pădurii s-au făcut mari eforturi pentru a se salva cât mai mulţi copaci şi priveam cu surprindere pinii care creşteau prin balcoane şi printre corpurile de clădire. Instantaneu mi-au venit în minte imagini cu camioanele care duceau departe sute de arbori tăiaţi fără discernământ din pădurile României şi m-am întristat :((.

Am vizitat Marmarisul plecând cu maşina într-o dimineaţă după micul dejun, am petrecut câteva ore pe acolo vizitând câte ceva. În altă zi am plecat dupăamiaza cu maşina în direcţie opusă spre Icmeler, continuându-ne apoi drumul spre Turunc. Mai aveam eu şi alte idei, dar am amânat pentru data viitoare când voi reveni în această zonă.

Concluzii

Pentru un prim contact cu Marmarisul cel verde şi animat, Orka Lotus Beach s-a dovedit o alegere inspirată. Am găsit un hotel de cinci stele confortabil, cu o locaţie de vis în mijlocul unei păduri de pini, cu o plajă frumoasă cu nisip şi intrare lină în mare, mare care avea o claritate fantastică.

Hotelul are un raport calitate preţ corect, conceptul ultra all inclusive este mulţumitor, chiar dacă sub standardul hotelurilor din Antalya. Însă şi preţul a fost mai mic.

Recomand acest hotel celor care doresc să descopere sau să redescopere zona Marmaris – Icmeler. Inclusiv pentru oportunitatea de a mânca zilnic carne de porc în Turcia :p.

---